Este România în război civil ?

Este incredibil ce s-a putut întîmpla luni, 17 ianuarie 2011, la Constanţa, cînd un ofiţer superior al Armetei Române, Vasile Teofil, locotenent-colonel în rezervă a fost, efectiv, brutalizat de către o şlahtă de mercenari deghizaţi în jandarmi, care aproape că l-au linşat pe acel om! Fără nici un motiv serios de a fi sacţionat cu atîta ură, după cum s-a putut vedea şi pe micile ecrane, ofiţerul respectiv a fost trîntit la pămînt, lovit şi vîrît cu forţa în duba Jandarmeriei, ca un infractor recidivist şi periculos. Nu este posibil aşa ceva într-o ţară care se pretinde a fi democratică, membră a Uniunii Europene! Jandarmii de la Constanţa s-au comportat asemenea unor brute demne de perioada colonială. Această descalificare vine şi pe fondul a ceea ce se întîmplă azi în România, caz unic în lume, de a se tăia în mod drastic şi nejustificat pensiile militare. Dacă în alte ţări europene poliţia intervine în forţă, asta se întîmplă numai atunci cînd sînt depăşite cu mult rigorile legii se aruncă cu pietre, cu cocteiluri Molotov, se sparg vitrine, se devastează magazine, dar în nici un caz împotriva unui cetăţean sau a mai multora, unde mai pui că aceştia sînt ofiţeri, care, practic, nu au ofensat pe nimeni, cu nimic. Sau, mai nou, acum dacă vrei să dai foc portretului unui personaj sinistru aflat temporar în fruntea statului şi care a nenorocit ţara şi poporul din care se trage prin măsuri aberante, eşti catalogat că atentezi la siguranţa naţională şi eşti bătut de forţele de represiune, cum se dovedesc a fi de la un timp încoace trupele de jandarmi?
În acest moment, Constituţia nu mai există, pentru că ea a fost încălcată grosolan de o Putere imorală şi ilegitimă, care atîrnă de un fir de păr, şi acela al unui trădător al hainei militare, un mincinos neruşinat, pe numele lui Gabriel Oprea. Conflictul de la Constanţa capătă şi alte conotaţii, foarte periculoase pentru o ţară aflată în pragul falimentului. Acesta poate reprezenta premizele declanşării unui război civil, care nu se ştie cum se va termina, iar finalul ar putea fi tragic pentru români şi ţara lor, şi anume: divizarea şi dispariţia ca neam. Dacă ne uităm puţin la definiţia dată acestui fenomen vom observa că ceea ce se întîmplă în aceste zile în fiecare oraş al ţării unde au loc proteste vehemente din partea militarilor şi ceea ce se va produce pe 24 ianuarie la Bucureşti seamănă din ce în ce mai pregnant cu un război civil. Acesta este definit ca un conflict armat, în care facţiunile aflate în dispută sînt segmente ale populaţiei aceleiaşi ţări. Asemenea tuturor războaielor, conflictul poate avea cauze religioase, etnice sau economice (distribuţia bunurilor între clasele sociale).
Unii istorici cataloghează revoltele populare ca fiind războaie civile, dacă acestea sînt însoţite de lupte armate între structuri militare. Altfel spus, o revoltă se transformă în război civil cînd facţiunile angajate în conflict dispun de forţe militare. Păi ce este acum în România, decît o confruntare de forţe militare, pentru că şi de o parte, şi de alta a baricadei sînt militari? Aşadar, aici s-a ajuns, ca în Ţara Românească, din cauza unor mişei, Armata să fie divizată, iar o bandă de lefegii bine hrăniţi şi remuneraţi este trimisă să-i stîlcească în bătaie pe fraţii lor mai mari, uitînd în acelaşi timp că nu peste puţin timp şi ei vor ajunge în aceeaşi situaţie şi ca vîrstă, şi ca pensie. Nu vă este ruşine mă, derbedeilor, să procedaţi într-o asemenea manieră? Nu vă gîndiţi măi, brutelor, că acel om are o vîrstă şi nu putea reprezenta un pericol social, care să vă impună o astfel de manifestare? Chiar aşa o educaţi proastă aveţi şi o inteligenţă primitivă? Nu v-aţi gîndit nici o clipă că acel ofiţer poate fi suferind şi putea să-i crape inima în piept, iar atunci aţi fi înfundat cu toţii puşcăria, pentru că sînteţi puşi să executaţi orbeşte ordinele aberante ele unor comandanţi vînduţi unui politruk trădător de Neam şi Ţară? După cum v-aţi comportat aţi uitat şi alt lucru, şi anume că cei care vă plătesc nu sînt cei care se află, vremelnic, la Putere, ci noi, cei mulţi şi necăjiţi. Dar nu vă plătim ca să ne umflaţi cocoaşele, ci ca să ne apăraţi. După acele scene de coşmar se impune o singură decizie: demisia derbedeilor, în frunte cu comandantul lor!


Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU


Ziarul TRICOLORUL, nr 2067 - 19.01.2011