Săptămîna pe scurt - 16.09.2016

– Popor de visători – Relaţii neprincipiale – Legi pentru bogaţi şi legi pentru săraci – Dl. Goe, sub control judiciar
– Săracii miniştri – România – un imens lagăr de exterminare – Cum s-a vindecat Achim Irimescu de buba-mînzului
– Educaţia românească – cea mai tristă poveste – Istoria necenzurată a românilor – Un gol absolut


– Orice european mai de Doamne-ajută, de la regele Cioabă şi pînă la împăratul Iulian, ştie că România noastră dragă e plină de poeţi de curte. Şi nu ştiu cum dracu’ se face că toţi ocupă funcţii de răspundere. În Guvern, în Parlament, la Preşedinţie, că la noi poeţii sînt respectaţi mai ceva decît bovinele în India. Creaţiile lor n-au asemănare în partea asta a planetei, din care cauză, de la o vreme, şi marţienii refuză să mai aterizeze cu farfuriile lor pline cu ciudăţenii comestibile prin bucătăriile lună de sărăcie ale prăpădiţilor de localnici. Cel mai mare succes de box-office l-a avut ,,Programul de Guvernare”, indiferent de iniţiator, un fel de contract cu proştii din România, care a fost şi ecranizat. Străinii au rîs de s-au prăpădit, iar românii doar s-au prăpădit. Că una e să te uiţi la un film ca acesta, satisfit de bunătăţi, şi alta-i să-l trăieşti cu teama că, din clipă în clipă, burta va prinde drag de şira spinării şi se vor contopi pe vecie, de parcă ar fi unse la greu cu super-glue. Protagoniştii show-lui sînt de-ai noştri, băieţi de cartier de lux, foarte bine orientaţi politic, aruncaţi cu praştia de la Bruxelles direct în scaunele destinate vedetelor second-hand. Că acolo, şi numai acolo puteau săracii să-şi dea adevărata măsură a chinuitorului talent care-i macină de cînd s-au scăpat prima dată în scăldătoare. Văzîndu-i la TV cît e ziulica de lungă cum recită din propriile lucrări doctorale ca din Biblia Nesimţirii, poporul s-a convins că încă mai avem literatură. Că poeţii de la Industria Mormanelor de Fiare-Vechi, Bingo-Agricultură, Munca şi Protecţia Socială a Marilor Şnapani, Apărarea de Ţînţari cu Damf de Cognac, Forul Tineretului Şomer, ori Ministerul de Boli Interne nu dorm în front, ci continuă tradiţia înaintaşilor de la Palatul Victoria Banditismului. Adică, ei creează, vericule, nu se-ncurcă; versuri albe, negre, verzi; rime îmbrăţişate, împerecheate, îmbîrligate. Şi cîte şi mai cîte minunăţii menite să-i eternizeze ca pe marele Bulă. Astfel îi mulţumesc pe toţi românii, adică pe noi, care ne-am transformat peste noapte, din consumatori de carne, lapte, brînză, pîine, în devoratori de cultură. Şi cîtă vreme avem literatură, la ce ne mai trebuie haleală? Hrană spirituală, tăticule! Nu prea ţine ea de foame, dar te înalţă la cer. Şi acolo poţi să joci table cu Sf. Petru pînă te ia dracu’ şi te duce în Iad, la parlamentari, care fierb în cazanele cu smoală noi legi ale nesimţirii, menite să ne ridice nivelul de trai pînă la genunchiul broaştei, ca să nu mai orăcăim toată ziulica profeţii de genul: ,,Foaie verde şi-un dudău/ O s-o ducem şi mai bine”. Căci versurile respective erau valabile pe vremea păpuşilor stricate, manevrate de cuplul comic-fantezist Băsescu-Boc, cînd existau nenumărate posibilităţi de adîncire a nenorocirii. Totuşi, să-l văd eu pe hanalistul politic care poate demonstra că în România se poate trăi mai naşpa decît acum. Nu există nici unul, dar nu-i nici o nenorocire, că la români speranţa nu moare niciodată. Din care motiv ne-am şi transformat peste noapte dintr-un popor de visători letargici într-unul de vizionari apatici. Că, pînă la urmă, iluziile nu se devalorizează şi, ca să le ai, nu trebuie să te strofoci prea tare. Nici măcar nu trebuie să bagi mîna în buzunar ca să existe riscul de a-ţi roade vreo sculă politică unghiile.
– François Hollande, preşedintele Franţei, a constatat: ,,Cîtă vreme nu eşti mort, eşti viu”. Sincer să fiu, şi eu aveam bănuiala asta. – Am avut o relaţie neprincipială cu un smartphone de ultimă generaţie. După trei luni de pipăit cu degetul pînă la orgasm, de selfiuri cu ochi lăcrimoşi, s-a produs despărţirea. Am renunţat la el fiindcă o cam făcea pe deşteptul, în timp ce eu mă prosteam vizibil. (Încă nu mi-am revenit complet.) M-am întors la Nokia mea preistorică, mult mai practică. Încă mai am o relaţie perversă cu un laptop, dar, de pe biroul deasupra căruia tronează şapte pisoi, călimara de cerneală mă cheamă înapoi. Mi-a fost fidelă zeci de ani, cred că merită mai multă atenţie. – 0,17% din totalul celor 142.990 de beneficiari, adică 242 de persoane, consumă o treime din bugetul alocat indemnizaţiei de creştere a copiilor. Cea mai mare indemnizaţie este încasată de un bărbat din Sibiu: 35.750 de euro lunar. Ce fel de legi se fac în ţara asta? Legi pentru bogaţi şi legi pentru săraci? Legi care adîncesc discrepanţele dintre oameni încă din scutece? Trăim într-o societate profund nedreaptă, în care o mînă de derbedei a pus gheara pe volanul puterii şi-i calcă fără milă pe ceilalţi, naivi din tată-n fiu. Deşteptarea, Naţiune, nu mai sparge seminţe pe marginea şanţului! – În agricultură, lucrurile au început să şchioapăte serios din cauza întîrzierii la plata subvenţiilor şi a lipsei unor pieţe de desfacere pentru produsele româneşti (de exemplu, la carnea de oaie). Ca urmare, tot mai multe societăţi agricole intră în insolvenţă, afaceri de peste 170 de milioane de euro, cu peste 1.800 de angajaţi, trăgînd zăvorul la poartă. Cioloşe, am înţeles că eşti băiat modest, din popor, circuli numai în portbagajul avionului, dar ce ne facem, maestre, cu păpica? Fiindcă la agricultură lăsai impresia că te pricepi?! Sau am fost greşit informat? – Victor Ponta a fost pus sub control judiciar pentru 60 de zile, pentru că ar fi primit 220.000 de euro de la Sebastian Ghiţă, ca să se plimbe Tony Blair prin frumoasa şi necăjita noastră ţară, la toartă cu Dl. Goe. În schimb, Ghiţă s-a ales deputat. Cam scump p(r)ostul! – România este ţara cu cele mai mari dezechilibre sociale din Europa, potrivit sondajului Eurostat din iunie. Asta e principala caracteristică a ţărilor profund corupte. – Adrian Mutu a fost declarat cel mai bun atacant din istoria Fiorentinei, cu ocazia festivităţilor legate de împlinirea a 90 de ani de la înfiinţarea clubului. Păcat că a fost un mare risipitor, surd la sfaturile celor care i-au vrut binele. Putea mult mai mult şi a avut destule ocazii. Pe care le-a ratat cu seninătate, preferînd compania femeilor uşoare şi a altor produse de larg consum. Să nu fi rămas numai cu prestaţia din dormitor şi cu praful de pe tobă! – Cum se face că în guvernul tehnocrat sînt miniştri cu datorii de sute de mii de euro, care au renunţat la salarii de zeci de mii, pentru unele de 3.000? Cum îşi vor plăti creditele, dacă veniturile s-au diminuat? Cumva din furat? Întrebam şi eu, nu dădeam cu parul, deşi nu ar fi o idee rea. Nu vi se pare că sînt prea multe mistere în spatele unora dintre tehnocraţi? Nu e ciudat să renunţi la salarii babane, cînd ai datorii mari de plătit? Să nu-mi spuneţi că au făcut-o din patriotism, că mă opresc din scris şi vărs o lacrimă de crocodil pe tastatură… – În SUA au fost interzise săpunurile (aşa-zise) antibacteriene, pentru că pe bacterii le dureau la bască de reclamele în care erau condamnate la moarte prin săpunire. V-aţi întrebat vreodată cîte zeci de mii de reclame mincinoase îi determină pe români să cumpere produse periculoase pentru sănătatea lor? Dar, vă asigur, nu va fi interzisă nici una, pentru că România e un imens lagăr de exterminare, în care rolul medicilor nebuni îl joacă politicienii corupţi. Iar românii, nepăsători, îşi cumpără otrava zilnic (sucuri, băuturi, ţigări, alimente procesate etc.) şi se mai şi bucură pe deasupra! – Aşa-zisul coş zilnic este de patru ori mai scump în România decît în Germania. În schimb, compensăm cu salariile care sînt, majoritatea, şi de zece ori mai mici. Şi-n vremea asta, la ,,proteste”, sindicaliştii dansează ,,Pinguinul”, ,,Menahito” şi ,,Bidineaua n-are coadă”. Românii s-au întors voioşi în Comuna Primitivă. – Simpaticul ministru al Agriculturii a făcut buba la nas, nu departe de Slobozia, pe unde se dădea în maşinuţe buşitoare, alături de Aş Hali Salam Da’ Nam (sau cam aşa ceva), omologul său kuweitian. Băiat din popor, Achim Irimescu a băgat capul în stup, printre ceilalţi trîntori tehnocraţi, şi s-a tratat cu tinctură de propolis. După care a sărbătorit, cu nasul pe sus, Ziua Ştiuletelui (mă rog, a porumbului). S-a dovedit încă o dată că ştiinţa nu face doi bani în faţa leacurilor băbeşti, tot aşa cum agricultura tradiţională o bate la fund cu sapa pe-asta modernă, bazată pe irigaţii, mecanizare şi chimizare excesivă. Vă daţi seama ce se întîmpla dacă mult prea sincerul Achim băga nasul lui, ca o trompă de ţînţar, într-un sac de azot?! Îi creşteau instantaneu ciulinii Bărăganului. – Şeful Poliţiei din Mizil a fost reţinut, întrucît ar fi protejat nişte proxeneţi să nu ajungă la bulău. În schimb, folosea bastonul din dotare pentru a le aduce pe calea cea bună pe prestatoarele de servicii ludice. – A început un nou an şcolar. La fel de trist. Aceleaşi discrepanţe majore între şcoli, aceleaşi falii sociale între copii. Cei puţini, proveniţi din familii înstărite, au mai mult decît le trebuie, în timp ce ceilalţi, adică majoritatea, nu au nici minimum necesar, deşi părinţii s-au îndatorat ca să-i trimită la şcoală. Statul român, slab şi dezorganizat, e incapabil să le asigure măcar manuale gratuite, deşi gratuitatea învăţămîntului e stipulată prin lege. În alte ţări (Finlanda, Elveţia ş.a.) se asigură pînă şi rechizitele, pentru că ei au înţeles că investiţia în educaţie e cheia bunăstării unei societăţi civilizate. La noi, profesorii sînt la fel de prost plătiţi ca şi pînă acum, iar birocraţia abia aşteaptă să-i sugrume. Să nu ne mai prefacem! Trăim într-o societate bolnavă, iar însănătoşirea ei ar putea începe de la tratarea educaţiei. În primul rînd, cu respect. Dar calculele au fost făcute, şi cei care se joacă non-stop cu foarfeca pe harta lumii nu vor să fim o naţie de deştepţi. Vor un popor de sclavi, needucat, manipulabil, care să furnizeze forţă de muncă ieftină pe la periferia lumii bogate, care a prosperat întotdeauna din exploatarea resurselor celorlalţi. – Angelique Kerber a detronat-o pe Serena Williams după ce aceasta a ocupat prima poziţie în tenisul mondial feminin timp de 186 de săptămîni! Să-i mai aud p-ăia care spuneau că blondele sînt aşa şi pe dincolo, că nu ştiu ce le fac!… – Alina Gorghiu-Dej e încrezătoare că ,,viitorul premier va avea sînge liberal”. Nici nu-i de mirare, la cîte transfuzii greşite se fac. – Deputatul Nicolicea zice, la mişto, că a propus, cu îngăduinţă, să se facă partide ,,fără nici un membru”. Orice partid care-l posedă pe Nicolicea tinde spre zero. – Nişte cercetători din Berkeley (SUA) au inventat laptele de vacă fără să mai tragă de sfîrcuri veneratul animal. De fapt, nici n-o mai bagă în seamă, fiindcă dobitoaca respectivă ar contribui substanţial la fenomenul încălzirii globale, ei furîndu-i doar gustul laptelui, prin modificarea genetică a unei tulpini de drojdie. Nu vor lua Premiul Nobel pentru Papă-Lapte, întrucît cercetătorii români de pe lîngă supermarketuri
le-au luat-o de mult înainte, eliminînd vaca din lanţul trofic. Laptele nu, deşi nu mai are nici o legătură cu patrupedele care cîştigă un ban necinstit din reclame. Acum, că vacile sînt pe făraş, mă întreb: ce soartă vor avea boii? Căci, din cîte am înţeles, numărul de parlamentari e limitat. – Curg înşelătoriile pe paginile de socializare şi desfrîu. Ba că un mare filosof, scriitor de penitenciar şi orator de strungă îşi donează colecţia de căcăreze, ba că Andra Măruţă îl trage pe soţul ei de organul gîndirii… Şi multe alte grozăvii! Proştii pun botul. Şi se ştie, în Dacia Felix sînt fără număr. – Pică doctoratele pradă invadatorilor cu pix, precum cetăţile dacice din Munţii Orăştiei în faţa ofensivei romane, condusă de însuşi împăratul Traian. Se va sinucide vreunul dintre oamenii ăştia de ştiinţă şi balast intelectual, sau au trecut la contra-ofensivă, apăsînd tasta copy paste? – Măi, aceştia, aţi citit senzaţionala carte ,,Istoria necenzurată a românilor”, de Adi Sfinteş? Puneţi mîna pe carte, că nu vă muşcă! Iată cum începe această capodoperă: ,,Plictisite de moarte, maimuţele au convocat un congres. A fost numit «ultimul congres al maimuţelor cu sînge albastru». Cu o majoritate covîrşitoare, s-a convenit să se facă o mişcare de revoluţie, sau măcar o revoluţie. Astfel, exemplarele care fac specia de rîs se vor învîrti în jurul cozii, vor sări din copaci şi, de acum înainte, vor merge doar în două membre. Au fost ceva probleme pînă s-a stabilit pe care dintre cele două perechi să se deplaseze, dar au hotărît, în unanimitate, să meargă pe cele mai lungi. Le-au numit inferioare, dar, cercetînd colecţia Playboy, au realizat că, de fapt, cele superioare sînt inferioare, iar cele inferioare sînt minunate. Asta din urmă au stabilit-o maimuţoii. Pe pămînt, prima şi prima dată, omul (aşa au hotărît să-l numească pentru a-l deosebi cumva de maimuţă) a intrat în istorie. Unii susţin că a intrat pe la Cluj, alţii că pe la Hunedoara, iar ultimele teorii dau ca sigură varianta cu intrarea pe la Buzău dinspre Bariera Focşani. Cum în istorie omul se simţea grozav alături de Andreea Esca, s-a gîndit să inventeze şi altceva pentru a-şi face viaţa cît mai frumoasă. Aşa au apărut, pe rînd sau concomitent (sursele sînt vagi): Gică Petrescu, sex-shopurile, politica, creditul preferenţial, creditul nerambursabil şi timpul pierdut. După descoperirea din urmă au apărut şi alegerile anticipate. Bineînţeles că acestea au fost precedate de un eveniment istoric. Să comemorăm… Într-o seară, la un tocşou al lui Tatulici, au zis bărbaţii că lucrurile nu merg bine şi ar cam fi cazul să se inventeze statul. Zis şi făcut. Pe loc, acolo, în studio, a fost inventat statu-n fund. După care a urmat statu-n expectativă şi statul la taclale. Statul ăsta din urmă a fost contestat. S-a format o comisie de anchetă a invenţiilor anterioare şi s-a stabilit că tipul avea dreptate: statul la taclale fusese inventat imediat după profesia de animatoare, care, se ştie, e cea mai veche meserie din lume. Dar acel tocşou a rămas în istorie, alături de Tatulici, care era deja de-al casei, prin invenţia supremă: Statul-stat. Însă despre Statul-stat şi evoluţia lui de la statul pe gînduri pînă la statul în frig vom dezbate, cu asupra de măsură, în capitolele viitoare, că istoria noastră inegalabilă e abia la început şi abia aşteaptă să vă strîngă în braţe pînă vă sar ochii ca la melci. Deocamdată, un scurt promouşăn: în episodul următor o să aflaţi ce n-aţi învăţat la şcoala de corecţie a vieţii, adică mai nimic, despre un personaj pe care regizorii l-au cam ocolit, iar istoricii l-au ignorat, că era cam bărbos. Tipul a fost tare şi avea şi un nume frumos. Nu vi-l spun acum, că sînteţi în stare să vă rebotezaţi copiii şi ar suna aiurea să-ţi strigi fetiţa: Dromihete, mai lasă Facebook-ul că te tîmpeşti…” -, „Vadim Tudor (…) a lăsat în urma lui un gol adînc”, scrie Doru Buşcu în ,,Foaia vitelor de pripas”. Şi continuă, în stilul maestrului incontestabil al pamfletului românesc: ,,Pe craca de unde s-au prăbuşit hultanii, a început să ciripească un piţigoi. Are cioc, are pene, are cuib, are acel ţopăit care irită şi care atrage tirurile de praştie. În loc de creastă, Bogdan Diaconu poartă cuşma lui Vlad Ţepeş şi lasă umbra unui pitic de circ avînd pe creştet un garaj”. Băi, frate, Doru Buşcu ăsta nu-i prost deloc. – În semn de protest faţă de modul în care îi este terfelită imaginea publică, Vlad Ţepeş s-a externat din balamucul PTRU, unde au fost aduşi cu duba, în regim de urgenţă (poli)clinică, Ali Baba şi cei 40 de pesedişti…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-83/