Săptămîna pe scurt - 27.05.2016

– Efectele devastatoare ale Eurovisionului – Cea mai frumoasă noapte – Omul negru a sosit – Prima grădină zoologică exclusivistă – Ce se dă la DNA – Durerile de cot ale Universului – Nişte paraziţi – Există sufletul?

– Şi s-a dus şi Eurovisionul. Singura noutate e că locul 20 n-a mai fost ocupat de România. În rest, totul e la fel; un concurs cîntat de geopolitică. A cîştigat o petardă din Ucraina, care a lălăit o piesă despre deportarea tătarilor de către Stalin. Şi cum coana Europa vroia
să-i dea o clanţă lui Putin, i-a dat-o. Nu ştim dacă Vladimir Vladimirovici s-a prins şi dacă a apreciat gestul de sfidare pe note, cert este că de nimic nu s-a prins prezentatoarea daneză care a transmis punctajul ţării ei şi i-a acordat ucrainiencei 12 puncte, deşi nici măcar nu figura în clasamentul lor! Cică din cauza asta mişcarea de rotaţie a planetei a fost încetinită, axa s-a cocoşat sub greutatea importanţei concursului, iar schimbările climatice vor fi devastatoare. Adică iarna va fi frig, iar vara o să năduşim din cauza efectului de seră. Nu mai vorbim de faptul că Australia s-a răsturnat peste Europa şi a înhăţat deja locul doi la celebrul concurs de manele, unde lui Ovidiu Anton i-a fost interzis dreptul sacru, dacic, de a turna beton. – FC Sevilla a înhăţat pentru a treia oară, consecutiv şi la rînd, UEFA League! Antrenorul Unai Emery a egalat performanţa legendarului italian Giovanni Trapattoni, care cîştigase tot de trei ori competiţia, însă cu două echipe diferite (Juventus şi Inter). Şi iată că, pentru a doua oară consecutiv, ambele trofee europene sînt obţinute de echipe spaniole. Se mai îndoieşte cineva că acesta e cel mai tare campionat din lume, în care evoluează cei mai buni fotbaliatori? Poate vreun fraier coclit. – În noaptea nunţii, o mireasă din Arabia Saudită a preferat să stea călare pe telefon decît să-şi piardă timpul făcînd sex. Ceea ce nu l-a satisfăcut deloc, dar absolut deloc, pe proaspătul soţ care, într-un moment de luciditate, a decis să divorţeze. Totuşi, omul a fost supercorect şi a întrebat-o pe cotoarbă dacă-i virgină. Pardon, a întrebat-o dacă prietenii ei sînt mai importanţi. Iar ea, mai corectă decît prevede legea, i-a răspuns că da. Chiar dacă soţul dezamăgit n-a insistat cu întrebarea care e cel mai important, mariajul a luat sfîrşit după cîteva ore, fiindcă o fi familia celula de bază a societăţii, dar la baza ei stă jocul de-a mama şi de-a tata. Chiar şi în Arabia Saudită. Întîmplarea mi-aduce aminte de o tipă romantică din spaţiul carpato-danubiano-erotic care, tot aşa, în noaptea nunţii stătea cu ochii zgîiţi pe fereastră, fiindcă auzise de la măsamare că asta ar fi cea mai frumoasă noapte. – Canadianul Brian Zembic (55 de ani şi restul zile) şi-a scos, după 20 de ani, silicoanele, implantate în urma unui pariu cu motanul Oanei Zăvoranu, ceea ce l-a făcut celebru. Din surse bine informate, se pare că materialul didactic, corespunzător cupei C, va ajunge la criticul Alex Ştefănescu, fidelul lui Nicolae Manolescu, mare specialist în teoria literară comparată, (co)fondator al teoriei chibritului. – Campania electorală continuă. Minciunile gogonate o împing înainte. La capătul ei levitează tristeţea. – Cel mai cinstit candidat e un ţigan din Botoşani, Florin Zbierea, care, cu lozinca ,,Un om negru pentru o viaţă roz”, speră să cîştige nu sută la sută, ci ,,o mie la mie”. În proporţie de ,,patru sferturi, trei sferturi şi ceva”, e primar. Are şi studii: opt sau nouă clase. Documentele atestă că are opt, domnul Zbierea susţine că a fost la şcoală şi-ntr-a noua. Dar, de fapt, n-are nici o importanţă acest aspect. Cine mai dă astăzi doi bani pe oamenii cu carte?! Nimeni. Şi dacă se alege primar, face cinci-şase facultăţi într-o vară. Mie la mie. În proporţie de ,,patru sferturi”, omul negru e cu un picior în curtea Academiei şi cu o mînă în bugetul primăriei. Numai de-ar fi rămas ceva acolo de pe urma oamenilor roşii care văd viaţa în roz. Că pe unde trec ei, nici iarba nu mai creşte. – Alţi oameni, cică de ştiinţă, au stabilit că girafa e singurul animal care îşi poate introduce limba în ureche. Evident, cu excepţia lui Mihai Gîdea. – În fiecare an, pe Terra, aproximativ 475.000 de oameni sînt ucişi de semenii lor. În această statistică nu au fost cuprinşi românii care se mănîncă între ei. Mult mai puţini humanoizi cad victime celorlalte fiare. Muşcaţi de şerpi, mor 50.000, de cîini – 25.000, de scorpioni – 5.000, de crocodili – cam 1.500, de hipopotami şi elefanţi – cîte 500. Paradoxul e că mor mai mulţi oameni din cauza cerbilor (120) decît din pricina leilor (cam 70). Cele mai multe decese sînt provocate însă de bolile transmise de ţînţari şi de muşte. Ce s-o mai lungim, moartea pîndeşte din fiecare ungher al planetei. Important este să nu intri în vorbă cu ea.
– Parcul Natural Văcăreşti, înconjurat de betoanele apocaliptice ale Capitalei, a devenit primul parc urban din Europa Continentală, cu regim de arie protejată. În curînd va fi inaugurată şi prima grădină zoologică pentru politicienii urmăriţi prin jungla economică a României de DNA. Hoţomanii vor fi înăuntru. Pînă atunci îi puteţi vizita gratuit la Palatul Parlamentului şi în alte locuri de pierzanie… – Economia României are cea mai mare creştere din UE, pe trimestrul I. Din păcate, acest avînt se bazează pe consum, nu pe producţie (care a scăzut), ceea ce va duce, în final, la supraîncălzirea economiei şi la o nouă recesiune. Pentru că importurile şi împrumuturile destinate exclusiv consumului sînt frecţii ,,Adriana” la piciorul de lemn al lui Silviu Prigoană. – ,,Demnitatea mea e atît de mare, că o vreau înapoi”. Adînc grăieşte Heidegger din Ferentari, care este, momental (sic!), fără nici o calitate oficială, victimă nevinovată a lecturilor din arestul preventiv. – La DNA Ploieşti s-a băgat carne, altfel nu se explică de ce este tot timpul coadă. Sebi Ghiţă s-a dus şi el, crezînd că se va da ceva ,,pe degeaba”, aşa cum îl învăţase un prieten de-al lui, Doctor Honoris Pausa al economiei politice subterane. Nu, nu se dă nimic pe degeaba, trebuie să ai un bagaj infracţional solid în spate. Dacă nu-l ai, nu te bagă nimeni în seamă. Stai ca prostu-n tîrg cînd vinde linguri şi te uiţi la piloşii care intră prin faţă şi ies prin spate. – Ne întoarcem în Ferentari, unde primarul imponderabil pune, cu ascuţişul minţii sale, punctul pe Y: ,,Împreună învăţăm şi, pînă la urmă, tot proşti murim”. Problema existenţială e alta: noi murim, dar prostia e nemuritoare. – Vă mai amintiţi unde era sediul din care PRM a fost evacuat de Mafia imobiliară, după un scandal monstruos? Dacă nu vă mai ajută memoria minţii, vă ajut eu, că tot n-am nici o treabă. Pe Strada Emile Zola. Ştiţi povestea: Vadim a demonstrat că aşa-zisul proprietar murise deja de 2 ani şi că la mijloc sînt interesele samsarilor de case, sprijiniţi de Mafia politică. După ce imobilul a lîncezit o vreme fără stăpîn, în superba construcţie se pozează un anume Claudiu Florică, artizanul afacerii Microsoft, care i-a băgat, un pic, la beci pe Cocoş, Pinalty şi comapania de dihori. Nu i-a băgat pentru că era vreun monument de cinste, dimpotrivă, ci pentru că şi-a turnat foştii parteneri de tîlhării economice tocmai ca să-şi scape pielea de sconcs. Fiindcă aşa prevede Codul Penal. Dacă torni fapte încă nedescoperite de organele în drept, eşti absolvit de vină. Da, aşa se scrie istoria murdară a acestei ţări; cel mai patriotic partid a fost scos, cu scandal, din casa lui, deţinută legal, ca să-şi facă hogeac unul dintre gulerele albe, care s-a numărat printre artizanii celui mai mare jaf al ultimului deceniu, denumit generic ,,Dosarul Microsoft”. Care dosar nu a fost cercetat pînă la capăt, întrucît sînt implicaţi prea mulţi politicieni cu mare greutate, de la 3 foşti premieri şi pînă la guşterii care ne fericesc zilnic pe ecran cu chipul lor isteţ de oaie creaţă. Dar presa ce făcea la ora la care PRM, prin preşedintele său, se apăra, cu toată energia, de Mafie? Ne făcea nebuni, în timp ce corupţii îşi rînjeau fasolea de satisfacţie. Măi băieţi, dacă dreptatea umblă cu capul spart prin Ţara Românească, aveţi şi voi un pic de vină. – Andreea Bălan, cîntăcioasa-dansatoare, cu părul mai verde decît susaiul, e mai vizionară decît Carmen Hara. Zice că dacă visezi în fiecare zi, cu ochii zgîiţi în tavan, ,,Universul îţi va răspunde”. Măi, fato, ascultă acilea la nentu: pe Univers îl doare-n cot de visele tale. Se vede că te-a lăsat cam de mică tactu, singură, la mare. Oi fi nimerit şi tu în vreo spirală MISA, cu Antoneasca şi cu alte lacto-vegetariene, unde-l aşteptaţi nerăbdătoare pe ,,moşule, ce tînăr eşti”, ca să vă împlinească visele de cotoarbe supraelastice. – Abia acum am înţeles de ce s-au înmulţit atît de rapid microbii în România. Soluţia electorală a fost diluată şi de 1.000 de ori, iar politicienii, care-i îmbată cu apă chioară pe alde gură-cască, au devenit şi mai rezistenţi. Practic, sînt imuni la bunul-simţ. În schimb, la promisiuni fără acoperire, la minciuni sfruntate, la gogomănii, nu-i întrece nimeni. Nişte paraziţi. – E absolut necesară revenirea Ligii I la vechiul format, mult mai interesant şi mai corect. Experimentele nu folosesc nimănui, iar ăsta a fost lamentabil. Lăsaţi orgoliile şi ipocrizia la o parte şi reparaţi ceea ce aţi stricat. Paradoxal, dar campionatul a devenit mult mai neatractiv în noul sistem, în care primele 6 echipe au terminat competiţia, iar ultimele 8 încă mai joacă. Nu s-au umplut stadioanele, iar audienţele TV au scăzut şi ele. Nu mai vorbim că, în cupele europene, vor juca echipele care s-au luptat pentru salvarea de la retrogradare, şi mai sînt încă multe alte ciudăţenii ale acestui sistem, care seamănă c-o tochitură moldovenească nereuşită. Ştiu că intenţiile au fost lăudabile, dar pînă şi drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. – În România nimeni nu învaţă nimic, niciodată. După tragedia de la Colectiv, o altă nenorocire era să se întîmple – într-un Mall din Piatra Neamţ – la spectacolul formaţiei Carla’s Dreams. Într-un cadru neadecvat s-au înghesuit circa 3.000 de persoane. Lăutarii tatuaţi au înţeles rapid că lucrurile nu sînt în regulă şi au întrerupt balamucul. Nici măcar n-au apucat să interpreteze lălăiala ,,Heroina”, sau cam aşa ceva, că atmosfera era atît de încinsă, încît nu-i mai ardea nimănui de tras pe nas. – Am primit o notificare pe Goagăl, în care eram întrebat dacă există sufletul. N-am citit şi teoriile care o însoţeau, pentru că oricum eu le ştiu pe toate. Inclusiv că toţi aceia care au condus România postdecembristă pe ultimul drum nu posedă aşa ceva. – Guvernul Cioloş îşi dă iar în petec. A însăilat o lege a salarizării în care profesorii sînt lăsaţi la coada grilei. Băi, Daciane, dacă n-ai înţeles că la baza oricărei societăţi normale stă educaţia, înseamnă că ai trecut degeaba pe la şcoala de tractorişti şi dansuri din buric. Tot ceea ce vezi în jurul tău are legătură cu şcoala sau, mai ales, cu lipsa ei. Dacă nu ne crezi, să vii la noi, că avem planuri mari cu tine: vrem să-ţi acordăm o bursă la şcoala de corecţie, ca să-ţi completezi studiile.
– Mircea Lucescu, cel mai strălucitor antrenor român, care a schimbat în bine toate echipele pe care le-a antrenat, s-a despărţit de Şahtior Doneţk după 12 sezoane, în care a cîştigat 22 de trofee. Ultimul a fost Cupa Ucrainei, obţinută la meciul de adio. La fel ca Napoleon, Il Luce se pregăteşte să invadeze Rusia cu schemele lui tactice. Nu-i văd bine pe ruşi. Singura lor şansă este iarna grea, ca în 1812, dar mi se pare că nea Mircea nu s-a dus pînă n-a fost asigurat că toate terenurile sînt încălzite. Deşi bate la 70 de ani, steaua marelui antrenor nu este la zenit… – Un celebru aforism de-al lui Vadim sună astfel: ,,Românii numesc dictatură orice regim care nu-i lasă să fure”. De ce vă spun asta? Ca să ştiţi de ce are nevoie România, pentru stîrpirea corupţiei înfiorătoare.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-66/