Săptămîna pe scurt - 09.06.2016

Cea mai periculoasă boală din spitalele româneşti – Să-ţi fie ruşine, Maria Olaru! – Eşuarea României – Iar e românii talentaţi – Fraudarea alegerilor prin lege – O beţie cu Gorbaciov – Prima Doamnă a fugit de acasă – Proştii fac progrese

– ,,În România, şi dacă tuşeşti ţi se dă arest”. Aşa este, în schimb, dacă furi, n-are nimeni nici o treabă cu tine. Cel mult poţi deveni demnitar. E inutil să mai amintim cui aparţine citatul care este mai sus. – Te îngrozeşti de ceea ce se întîmplă în spitalele româneşti, de dispreţul făţiş faţă de pacienţi, afişat de unii medici. Directoarea Spitalului Sf. Pantelimon, din Bucureşti, stabilea criteriile după care se repartizau medicamentele bolnavilor. Ea hotăra cine trăieşte şi cine moare, sub pretextul absurd că nu vor ajunge banii pînă la sfîrşitul lunii. Doamne, pe mîinile cui a încăput România? Cum de ne-am dezumanizat aşa? Directoarea trebuia să-şi respecte profesia şi să-i trateze în mod egal pe bolnavi. Dacă n-ar fi ajuns medicamentele, trebuia s-o spună public, şi în mod sigur s-ar fi găsit soluţii. Dar, din păcate, în spatele acestei selecţii de tip nazist a directoarei se ascund afaceri murdare. Corupţia a devenit cea mai periculoasă boală din sistemul românesc de sănătate. Se fac cercetări pentru descoperirea unui leac, dar antibioticul DNA nu-i destul de puternic. Corupţia manageriată de tot felul de otrepe umane îmbrăcate în halate albe, care manifestă un dispreţ absolut faţă de pacienţi, a omorît mai mulţi oameni nevinovaţi decît criminalii de rînd. Locul unor asemenea gunoaie nu e în fruntea spitalelor, ci la casa de nebuni periculoşi. Iar dacă acolo nu mai sînt locuri, la puşcărie. Şi dacă şi aceste stabilimente sînt supraaglomerate, ar fi indicat ca selecţia s-o facă, prin încredinţare directă, plutonul de execuţie.
– Familia Bodnariu îşi primeşte copiii înapoi. Pe toţi cinci. Poate, de data asta, părinţii conştientizează că trăiesc în Norvegia, nu în România. Acolo bătaia nu-i ruptă din rai. – În rai ar fi fost posibil să ajungă Cassius Clay, celebrul boxer, dacă nu trecea la islamism, luîndu-şi numele de Muhammad Ali. Că tocmai a sărit pîrleazul în celălalt ring, de peste Styx. Unii, mai pricepuţi la cotonogeală, susţin, cu argumente irefutabile, că ar fi fost cel mai mare sportiv din aria lui curriculară. Bine, dacă bătaia poate fi considerată sport. Eu am o altă părere. Că la cîtă cafteală am luat cînd eram mic, eram cel mai mare sportiv al tuturor timpurilor – De dragul unui succes editorial îndoielnic, fosta gimnastă Maria Olaru, dirijată din umbră de indivizi dubioşi, pentru care manipularea e a doua natură, loveşte fără milă şi fără urmă de bun-simţ tocmai în aceia care au făcut dintr-o copilă, cu o mamă beţivă, fără nici o şansă de a deveni altceva decît proiecţia propriei familii, ceea ce este astăzi: o vedetă naţională (şi nu numai). Resentimentară, fără nici un regret, neţinînd cont de munca titanică a antrenorilor Bellu şi Bitang, care au transformat un cărbune într-o piatră preţioasă, dîndu-i un rost bine definit în lumea asta, îi împroaşcă sistematic cu noroi. Marea ei problemă este că, uneori, o mai altoia Octavian Bellu, iar Mariana Bitang le mai jignea pe fete la antrenamente, cînd greşeau execuţiile. Probabil, dacă n-ar fi fost acele afronturi, Maria Olaru n-ar fi scris niciodată o carte cu titlul ,,Preţul aurului”, ci ar fi cules căpşuni prin Spania, sau prin alte părţi ale planetei, pe unde astăzi este privită ca un star. Ca să-i întărească spusele, mai sare, ca proasta din baia comunală, o altă vagaboandă, de care n-au auzit nici vecinii, iar făcătorii de imagine, care se află în spatele dezvăluirilor senzaţionale, provoacă societatea la discuţii publice despre moralitatea metodelor folosite de marii antrenori. De fapt, ca să nu existe nici un dubiu, ei sînt cei mai medaliaţi creatori de legende din istoria gimnasticii. Chiar dacă este adevărat ce afirmă Maria, preţul aurului care i-a atîrnat de gît e mic în raport cu ceea ce a devenit ea după ce l-a dobîndit. Nimic nu se face fără sacrificiu. Absolut nimic. Şi dacă nu ar fi existat aceşti oameni de excepţie, care şi-au petrecut viaţa prin camere de internat, ca nişte pustnici, devotaţi gloriei sportului românesc, deşi ar fi putut să aibă mapamondul la picioare, probabil că multe dintre vedetele de astăzi n-ar fi trecut de stadiul de comediante la bîlci. Dar, la români, recunoştinţa e floare rară. Nu înţeleg ce a împiedicat-o pe Maria Olaru să părăsească sala de gimnastică atunci cînd a fost jignită! Să fie faptul că, fără antrenorii ei, n-ar mai fi reprezentat nimic? Că s-ar fi întors la o familie care nu-i oferea decît perspectiva alcoolului? Dacă ar fi sinceră, ar recunoaşte că viaţa ei este frumoasă numai pentru că destinul i s-a intersectat cu antrenorii pe care astăzi îi ponegreşte cu atîta dispreţ. Nu, dragii mei, metodele marilor antrenori n-au fost greşite, greşită este atitudinea de astăzi a acestei fete, care, de dragul unui presupus succes editorial, s-a lăsat manipulată de nişte şmecheri fără scrupule, ce pozează în monumente de moralitate, dar care îşi altoiesc, în aceeaşi măsură, şi copiii, şi amantele. Sacrificiile făcute de toţi marii sportivi ai lumii sînt mici în raport cu răsplata finală, cu bucuria adusă unei întregi naţiuni. Nimeni nu e perfect. Nici legendele gimnasticii româneşti nu fac excepţie. Dar a pune în balanţă unele scăpări, absolut omeneşti, care n-au însemnat nici 1% din timpul petrecut împreună, ca într-o familie, cu bune şi rele, cu comportamentul părintesc din restul timpului, denotă o mare lipsă de caracter. Ceea ce Maria Olaru dovedeşte că posedă şi nu are cu ce suplini. În schimb, are rentă viageră, are un nume pentru că, din dorinţa de a face din ea o mare campioană, creatorii de staruri şi-au ieşit cîteodată din fire. Vorba unui preşedinte român, la fel de lipsit de caracter: să-ţi fie ruşine, Maria Olaru! Cît despre aceia care sapă temeinic la groapa gimnasticii româneşti, n-are rost să vorbim. Sînt nişte jeguri absolute care, atunci cînd România era regina gimnasticii mondiale, se umflau în pene şi dădeau titluri de o şchioapă prin gazetele hrănite (şi) cu bani murdari, ridicîndu-i la cer exact pe aceia pe care astăzi îi muşcă de sistemul de operare. Aţi devenit cu toţii mari moralişti, dar nu sînteţi decît nişte bieţi onanişti, exmatriculaţi de la şcoala de corecţie a vieţii, pentru că vă pupaţi în MS DOS ca maimuţa. Asta numai după ce marele cimpanzeu a fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare. Ştiţi care este esenţa problemei? Octavian Bellu a transformat nimicul în aur, iar Maria Olaru se străduieşte să redevină nimic. – James D. Watson, un fraier care a luat Premiul Nobel în 1962, alături de alţi doi ochelarişti, Francis Crick şi Maurice Wilkins, pentru descoperirea ADN-ului, ne-a zis-o de la obraz: ,,România va eşua dacă nu-şi va căuta oamenii inteligenţi şi nu-i va educa”. Cam tîrziu vii de acasă, moşule, România a eşuat deja. Cît despre oamenii inteligenţi, ei sînt alungaţi cu pietre din spaţiul public. E vremea cocalarilor, a curvelor expirate şi a ciocoilor. Norocul matale e că ai studiat, ai cercetat şi ai descoperit ADN-ul în SUA. Că dacă te năşteai la noi, descopereai briceagul. Sau, ca să ne exprimăm civilizat, că, vorba aia, sîntem intelectuali, descopereai ce-a îngropat pisica. Şi nu din cauza matale, că pari destul de obsedat de ştiinţă, ci pentru că noi sîntem un popor vegetal, vorba Anei Blandiana, şi ne-am cam amestecat ADN-ul cu bălegarul de grajd. – ,,Românii e talentaţi!” a fost cîştigat de-o puştoaiacă de 13 ani, Laura Bretan, care cîntă mai bine decît Andra şi e mai frumoasă decît Mihaela Rădulescu. Bine, să fii mai frumoasă decît andiva respectivă nu-i cine ştie ce performanţă. De fapt, vroiam să spun că e mult mai deşteaptă decît Andi Moisescu şi are mai mult şarm decît Florin Călinescu. Dar nu e cazul, pentru că nici Andi Moisescu nu e vreun laureat al Premiului Nobel pentru Linguşitorie, decernat, an de an, de un colectiv de oameni ai nemuncii la Hîrşova, nici Florin Călinescu n-a ciugulit Oscarul pentru Pornografie şi glume stupide, de la Făurei. Oricum, se străduiesc. – Iată că s-au dus pe apa sîmbetei şi aceste alegeri locale. Fraudate, ca de obicei. Ca să nu se mai obosească pe teren, sforarii din Parlamentul Ruşinii Naţionale le-au aranjat prin lege. Că nu există hoţie mai mare decît să alegi primari dintr-un singur tur. Pentru că majoritatea dintre ei nu meritau mai mult decît un şut în tur. Dar acum sînt tot în fruntea treburilor, tot cu mîna în buzunarul cetăţeanului. Şi-n vremea asta, ţara se risipeşte. – La Bucureşti, după 97 de primari de sex masculin, a venit la putere o femeie. Totuşi, nu vă pierdeţi cu firea. Mai rău n-are cum să fie. Teoretic. – Surprinzător cît de mulţi formatori de opinie cu cacao s-au solidarizat cu bulangiii! Cum, nu ştiţi ce sînt bulangiii?! Hai, că nu vă cred. Sînt viitorul de aur al omenirii. Realitatea e că nici noi nu prea ştim ce sînt, dar ne informăm la derutatul Cernea şi vă spunem şi vouă. – Putin s-a cam supărat pe România de cînd cu scutul antirachetă. Ne-ar invada, dar îi e teamă că-şi distruge tancurile ultimul răcnet pe şoselele noastre. Şi atunci ar fi mai mare daraua decît ocaua. Aşa că se mulţumeşte să ne ameninţe cu jumătate de gură. – Ion Iliescu, terminatorul României (independente), se laudă că în viaţa lui de vagabond bolşevic n-a tras la măsea decît o singură dată, în studenţia moscovită. A băgat pe şoseaua gîtului trei pahare de vodcă şi unul de lichior de trandafiri. Auzi la el, politrucul, de trandafiri! Ce, dacă sorbea ca un şarpe roşu lichior de nuci făcea tîngîtită? Vă daţi seama cum i-a tremurat muşchiul ţigănesc după combinaţia aia fatală! E ca şi cum ai face un carcalete din PSD şi PNL. Vomiţi instantaneu. Totuşi, s-a îmbătat atît de tare de putere, că nu i-a trecut pînă astăzi. Problema e că s-a matrafoxat Iliescu, şi umblă mahmuri peste 30% dintre români. Tot de la lichiorul de trandafiri li se trage. – Buzdugan şi Morar, aceşti Lolek şi Bolek de pe prundul Dîmboviţei, au dat pe burlanul gurii că Iordănescu se închină la Dumnezeu (dar numai cu aprobarea lui Gabriel Oprea), antrenorul congolez, la cimpanzeu, iar ei, maimuţoii, la Dan Voiculescu. Mi se pare că p-asta de la urmă au uitat s-o formuleze, dar se subînţelege. Deh, fiecare cu zeul lui. – Prima Doamnă a fugit de acasă. La un semimaraton, la Sibiu. Preşedintele urmăreşte situaţia cu mare atenţie şi neprefăcută îngrijorare. – Oamenii de ştiinţă care n-au altceva mai bun de făcut au stabilit că aerele pe care şi le dau vacile la păşune, sau la emisiunile culturale de la miezul nopţii, ar fi printre cauzele încălzirii globale. Dacă mai iau şi antibiotice, efectul de seră este garantat. Ferească Dumnezeu să le explodeze ugerele siliconate şi să nu fie pregătit SMURD-ul pentru intervenţie. Adică să le lipsească din trusa de scule letconul şi petecele de bicicletă. – Afaceristul Dan Adamescu a primit 4 ani şi 4 luni de închisoare pentru că a mituit nişte judecători. Cît or fi primit judecătorii care au dat sentinţa? Ho, nu vă revoltaţi aşa, întrebam şi eu, nu dau cu parul. – Naţionala de fotbal a României a jucat trei meciuri amicale înainte de a se deplasa la Paris unde, se ştie, orice cîine cît de mic poartă-n coadă un covrig. A luat-o uşor, cu nepoţii lui Mobutu Sese Seko etc., dictatorul Zairului (actualmente R.D. Congo), făcînd un egal (1 la 1). Şi-a calat motorul cu Ucraina (3 la 4), nedîndu-ne nici o speranţă că vom recupera Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi Sudul Basarabiei. Pînă la urmă am învins Georgia (5 la 1), dar dacă vedea Stalin cum au tratat ai lui meciul, erau execuţii pe stadion încă din minutul trei. Totuşi, să ne bucurăm de această victorie şi, în special, de golurile marcate, că nu sînt speranţe să mai vedem curînd altele. Cu excepţia celor din poarta noastră. – În sfîrşit, am dibuit un politician cît se poate de onest: Robert Negoiţă. Are datorii de milioane de euro la stat şi un doctorat plagiat muncitoreşte de la un capăt la altul. Nu-i de colea, nu rîdeţi, că (încă) junele politician şi-a luat Bacalaureatul, după multe opinteli, abia pe la 31 de ani. Îl uitase cineva pe o bancă. Saga primarului de sector ne obligă să accelerăm reforma educaţiei. Ar fi mult mai corect ca politicienii să-şi dea mai întîi doctoratul şi abia după asta să se înscrie la facultate. Iar liceul ar trebui să devină facultativ, că-i destul de greu şi-i încurcă serios în cariera universitară. – Alin Goga, consilier juridic la CNADR, afirmă că, în medie, în această companie a statului român se fură 10. 000 de euro pe oră. Poate-ai vrut să zici pe secundă, maestre. Mai documentează-te! – Nişte cercetători în ape tulburi susţin că România este atacată de Rusia cu arme climatice, aceasta fiind cauza fenomenelor meteo nefireşti care s-au înmulţit în ultima perioadă. Aşa este, numai că războiul a început în 1990, cînd au fost introduse în ţară celebrele drujbe ruseşti. Restul l-am făcut noi. Prin pasivitatea cu care i-am privit pe toţi aceia care au ras pădurile de pe obrazul ţării. – Bărbaţii care îşi bat soţiile riscă 7 ani de închisoare. Cu executare, nu la locul de muncă, aşa cum s-a întîmplat pînă la momentul comiterii infracţiunii. În schimb, femeile care îşi bat bărbaţii sînt considerate fie în legitimă apărare, fie egale în drepturi. – Aceste alegeri au confirmat un adevăr absolut, sintetizat de Vadim: pe zi ce trece proştii fac progrese; devin şi mai proşti…

CONTELE DE MONTE-CRISTO


http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-68/