Oh, sfîntă mare neruşinare! Nu credeam că voi apuca să
trăiesc ziua în care un bişniţar judeţean, cu frică de muci sub nas, pe nume Liviu Dragnea, va
sta în prezidiul Academiei Române! Aceeaşi remarcă şi pentru acest plagiator
dezgustător, Victor Ponta. Ce să mai spun de găgăuzul cartofor Crin Antonescu,
care a rămas repetent, timp de 2 ani, la facultate? În dimineaţa zilei de
marţi, 2 aprilie 2013, am deschis televizorul, ca să văd ce se mai întîmplă în ţară şi în lume. Surpriză de proporţii! Mai multe posturi
transmiteau, simultan, din Aula Academiei Române, în prezidiul căreia rînjeau
fasolea mutrele tîmpe ale tripletei care s-a cocoţat la Putere pe iureşul eroic al
tineretului, din ianuarie 2012. Îi găzduia, slugarnic, acest neica-nimeni pe
nume Haiduc Ionel, aşa-zisul preşedinte al Academiei Române, impostor care, în
2007, se scremea să îndeplinească ordinul lui Traian Băsescu, de a mi se
retrage decoraţia „Steaua României“. Astăzi, pretinsul Haiduc a făcut o piruetă
de căluşar, pe călcîie, devenind preş la ţurloaiele schiloade ale unor
şarlatani politici. Ce degradare! M-am uitat, bine, la calendar: nu, nu era 1
aprilie, Ziua Păcălelilor, era 2 aprilie. Aşa s-ar fi comportat predecesorii
acestui Haiduc, care, din 1866, au condus supremul for cultural-ştiinţific al ţării?
Dar ajunge, oare, un Alecu Constantinescu-Porcul, sau un Lumînăraru, ori o Miţa
Biciclista să se aburce la prezidiul Academiei Române, să măture sala cu
privirea şi să ţină un discurs? Acolo, în acea Aulă pe cît de veche, pe atît de
prestigioasă, au răsunat vocile unor personalităţi de anvergură mondială, ca
Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, Spiru Haret, Octavian Goga, Emil Racoviţă, Gh. Ţiţeica,
Liviu Rebreanu... Pînă şi comuniştii au avut respect faţă de Academie, probabil
din calculul de a-şi spori propria legitimitate. Da, a fost cooptat printre
„nemuritori“ un zero perfect, pe nume A. Toma, care n-avea alt talent decît
acela de a fi evreu - dar, zilele trecute, a devenit academician plin un alt
zero perfect, Nicolae Manolescu, cel care, în 1962, scria în
„Contemporanul" despre V.I. Lenin, Gh. Gheorghiu-Dej şi colectivizarea
agriculturii. Nu credeţi că acest parazit de 74 de ani, cu gura lui severă ca o
butonieră, de duşmănos incurabil, e copleşit de prea multe onoruri, cum sînt
funcţiile de ambasador la
UNESCO, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, director la
„România literară“, prof.univ.dr., iar, mai nou, academician? Pentru care
merite? Individul e uscat ca iasca. Lucrările lui nu se pot citi, fiindcă
grafomanul n-are strop de talent. Acea „cărămidă rea“, intitulată „Istoria
literaturii române“ (ceva de genul ăsta) e ulcerată de vendete şi poliţe, fiind
o oglindă strîmbă a tot ceea ce a însemnat scrisul în cultura noastră. Aşa-zisa
autoritate morală şi profesorală a acestui prost fudul, care strîmbă din nas la
orice, e de rîsul curcilor, impresionîndu-i numai pe idioţii de teapa acelora
care băteau labele, ca maimuţa, la gala „10 pentru România“, organizată şi
finanţată de S.O. Vântu. Am scris toate astea pentru a-mi exprima mîhnirea faţă
de degradarea Academiei Române. Stare de lucuri jenantă, care transpare şi din
urcarea pe piedestal a altui şmecher cu ifose, Ioan Păun Otiman. Coleg, şi
ăsta, cu Nicolae Manolescu în P.A.C. Mai ştiţi ce însemnau iniţialele astea?
Partidul Alianţei Civice. Care, cu aşa căpetenii, a dat ortul popii după cîţiva
ani. Nu-i nici o problemă, P.A.C. s-a refăcut sub cupola Academiei Române.
Vorba aia: „Căpitane, nu fi trist/ Garda merge înainte/ Prin Partidul
Comunist“.
Revenind la şedinţa de ieri, pot spune că au fost
momente de groază. Rînd pe rînd, s-au perindat la microfon Victor Ponta, Crin
Antonescu, Liviu Dragnea. Fiecare a pălăvrăgit verzi şi uscate, improvizînd cîte
ceva pentru a părea credibil şi a capta bună-voinţa. Ascultîndu-i, mi-a revenit
în memorie o cugetare a lui Tristan Tzara, despre dicteul antamat: „Gîndul se
alcătuieşte în gură“. Tema era: regionalizarea. Aşa cum o gîndesc cele trei
haimanale care se erijează în conducători ai României, avem de-a face cu o
cacealma ordinară, mascată în… cerinţă a
Uniunii Europene, absolut necesară pentru dezvoltarea ţării şi accesarea
fondurilor comunitare. Dar cine împiedică formele existente şi tradiţionale -
judeţele - să facă asta? Adică să contribuie la dezvoltarea ţării şi la
accesarea banilor comunitari? Nimeni! Încă o nouă formă fără fond. Dar cu…
fonduri dacă ne gîndim la clientela politică din ce în ce mai lacomă şi mai
nerăbdătoare, care de-abia aşteaptă crearea acestor structuri-mamut! Proşti
vorbitori, cei trei gargaragii mi-au provocat sila. Uite cine a ajuns să
conducă ţara asta, să dea direcţia, să
lumineze norodul! Şi iar m-am gîndit la Titu Maiorescu,
care vorbea despre „maimuţe“ şi „beţia de cuvinte“. Astăzi, maimuţele nu mai
stau la Grădina
Zoologică - ele populează Guvernul, Parlamentul ba, mai nou,
şi Academia Română. Scot ţipete stridente, scuipă, zgîrie, din cînd în cînd se încaieră
pe cîte o banană, iar cînd pun laba pe pradă îşi arată fundul roşu şi se
refugiază într-un colţ, s-o devoreze în linişte. Apoi revin, la fel de agresive
şi gălăgioase. Asta e clasa politică, iar cea mai mare parte a ei: o colonie de
maimuţe. Unii chiar seamănă, izbitor, cu nişte maimuţe, cum sînt Victor Ponta
şi Valeriu Zgonea. Alţii aduc cu porcul dictator, din „Ferma animalelor“, de G.
Orwell. Am numit, nu demult, acest nou Parlament al Ruşinii -
Parlamentul Nechezol. De ce? Fiindcă au intrat în el „înlocuitori“ de
personalităţi: nu e Gh. Funar, de exemplu, dar e şoferul lui Dan Diaconescu. Cît
poate dura mascarada asta sinistră? Nu am motive să fiu un nostalgic, al nici unui regim, dar mă văd nevoit să o
spun, răspicat: în comparaţie cu lăturile astea umane, comuniştii par nişte
sfinţi. Pe cei Trei Crai de la
Maglavit - Plagiatorul, Cartoforul şi Zombi - nu-i urmează
nimeni, fiindcă toată lumea aşteaptă să-şi rupă gîtul şi să fie judecaţi pentru
dezastrul ţării, dar alături de comunişti tot au mers, o bună perioadă, George
Călinescu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Petre Dumitriu, Tudor Arghezi,
Marin Preda, Nicolae Labiş… Aici se vede diferenţa. Şi mai e ceva: cît a costat
această şuşana penibilă? După plecarea celor Trei iezi, cucuieţi de la Academia Română ar
fi trebuit să vină Sanepidul, să dea cu spirt. Dar mai este, oare, spirt în
România? Aud că nu mai este, l-a băut Băsescu…
CORNELIU VADIM TUDOR
2 aprilie 2013
Sa va dea dumnezeu sanatate ,poate poporul asta indaratnic sasi dea seama incotro merge si la urmatoarele alegeri sa va vedem presedinte.E singura dorinta care o mai am,doar atunci sar putea schimda lucrurile in patria noastra si sa scapam de lichele.cu mult respect,DACUL,USA
RăspundețiȘtergere