CRĂCIUN TRIST
Ce trist Crăciun! Mă simt pustiu şi mic
Acum sînt mai sărac ca niciodată
Nu mă ajută nimeni, cu nimic
Ce lume ticăloasă şi ingrată...
N-am nici un sprijin, azi, de nicăieri
Eu, care am făcut atîta bine
La cei bolnavi, la tineri, la şomeri
Mi-am dat adesea haina de pe mine.
Eu la biserici clopote-am făcut
Catapetesme, porţi şi alte danii
Familii-ntregi în viaţă am ţinut
În patru zări am azvîrlit cu banii.
Am dat şi premii, burse la studenţi
Am ridicat statui de bronz şi case
Eram Mecena - azi, n-am nici doi cenţi
Şi frigul crizei mi-a pătruns în oase.
Dar poate lucrul cel mai dureros
E cum dispar bogaţii, ca măgarii
La punga groasă - şi obrazu-i gros
Îşi numără, cu lăcomie, banii.
Eu am făcut cultură - ei, averi
Eu am făcut istorie - ei, crize.
Eu am scris cărţi, muncind din răsputeri
Ei au jucat la cărţi enorme mize.
Eu sînt Tribun, iar ei sînt Cartofori
Dar, din păcate, ei sînt la Putere
Te uiţi la ei: lombrozieni şi chiori
Prostind un neam întreg cu mici şi bere.
E criza-n toi, o simt pe pielea mea
Un om integru tot mai greu rezistă
Cînd Imnul ţării s-a făcut manea
Iar Tricolorul parcă-i o batistă.
Tot ce cîştig, se duce la minut
Iar banii se topesc ca fulgii-n palmă
Am dus la groapă anul ce-a trecut
Ce an malefic! Cosmică - sudalmă!
Ce trist Crăciun! Acum sînt singur cuc
Înot în coala albă de hîrtie.
Mă cheamă viaţa - nu vreau să mă duc
Aştept, febril, ca Domnul să învie.
24 decembrie 2013
* * *
Blestemul hingherilor
Lui Sorin Oprescu şi tuturor nemernicilor care îi ucid
pe cei mai buni prieteni ai omului ca pe nişte ţînţari...
Alelei, hingheri turbaţi,
Murdară pîine mîncaţi
Pîine stropită cu sînge
Inima în mine plînge.
Cît de bestii puteţi fi
Să faceţi rău, zi de zi?
Să vînaţi, să împuşcaţi
Nişte cîini nevinovaţi?
Le puneţi şbilţul de gît
(Băga-v-aş belciug în rît!)
Şi îi aruncaţi în dube
(De v-aţi umple toţi de bube!)
Primitivi fără de carte
Semănaţi groază şi moarte.
Peste tot faceţi prăpăd
Nu-m vine să cred ce văd.
N-aveţi nici un pic de milă
Porci, cu sînge de reptilă.
Cînd sar bărbaţi şi femei
Îi luaţi la pumni şi pe ei.
Alelei, hingheri jegoşi,
Iude şi şerpi veninoşi
Ce meserie e asta?
Lovi-v-ar pe toţi năpasta
În tot ce aveţi mai drag
Moartea vă calce în prag
De aveţi copii la şcoală,
Din senin, să dea în boală
Nevasta la fiecare
Prindă cancer la ovare
Dinţii să vă putrezească
Mîna să vă damblagească
Iar din lumea de apoi
Cîinii omorîţi de voi
Să vă ia de beregată-
Hingheri, tagmă blestemată...
25 decembrie 2013
* * *
Elegie pentru cei sĂraci
Dedic acest poem fetelor de la postul România TV,
cu care este o plăcere să lucrezi: Roxana Niculescu, Valentina Pufulescu,
Simona Gheorghe, Violeta Romanescu, Cristina Şincai, Raluca Culcea, Cristina
Herea, Marilena Gheorghiţă, Ionela Năstase, Lidia Mitchievici, Iulia Naghi,
Paula Rusu, Denisa Pascu, Viorela Grecu, Laura Chiriac, Andreea Creţulescu,
Mădălina Ciocan, Alina Pană şi celorlalte membre ale acestei redutabile echipe
redacţionale.
Ai milă, Doamne, de săraci
Ard în colibe, mor de foame
Adu-le vin şi cozonaci
Ţine copiii lîngă mame.
Măcar acum, de Sărbători
Fă-i să se bucure de viaţă
Se împrumută, sînt datori
Degeaba se mai duc la piaţă.
Şi eu am fost ca ei, mîncam
Pîine prăjită, cu untură
De portocale nu ştiam
Şi nici de unt, sau prăjitură.
Erau, şi-atunci, copii bogaţi
Nababi ai lumii paralele
Noi, însă, eram condamnaţi
La cruciada vieţii grele.
Nu s-a schimbat, de fapt, nimic
Mereu vor fi săraci în ţară
Ne-o spune Biblia, ne-o zic
Noi biruri, care ne omoară.
Întoarce, Doamne, faţa Ta
Către acei ce se întreabă
Copiilor ce să le dea
Cînd vaca ţării-i tot mai slabă.
N-au haine, ghetele s-au rupt
Mai merită să-i dai la şcoală?
Eu pentru toţi săracii lupt
Să-i scap de lipsuri şi de boală.
De ce e trist poporul meu?
De ce atîta nedreptate?
Ridică-ne blestemul greu
Fiindcă aşa nu se mai poate.
Atît de bun şi de frumos
Este acest popor, Părinte
Românu-i cel mai generos
Nu-i altă rasă mai cuminte.
Nu mai suport jignit să-l văd
De nişte şmecheri răi de gură
În ţară au făcut prăpăd
Ne pun la zid şi ne înjură.
Ei ar munci, românii mei
Dar unde? N-au locuri de muncă!
Legaţi căţeaua, farisei
Ia nu mai daţi pe-aici poruncă!
Există Dumnezeu, eu ştiu
Iar El le judecă pe toate.
Acest popor e încă viu
Şi e avid de libertate.
Ajută-i, Doamne, pe sărmani
S-aleagă grîul de neghină.
Acum, la cumpănă de ani
Fii bun, căci oastea e creştină...
Noaptea de 27 spre 28 decembrie 2013, Bran
* * *
APOCALIPSA NU DĂ TELEFON
Ne paşte, în curînd, o catastrofă
Eu o presimt cu toată fiinţa mea
Ea e ca moartea, din aceeaşi stofă
Fără bătăi în uşă va intra.
De ce simt asta? Specia umană
E mai sălbăticită ca oricînd!
Planeta sîngerează ca o rană
Devine fiară omul cel mai blînd.
Există semne tot mai grăitoare
Că funia, acum, s-a strîns la par.
Că nu mai este, vai, nici o scăpare
Nu vă e clar? Vin vremuri de coşmar!
Un roi de întîmplări nemaivăzute
Cutremure, incendii şi potop
Escrocii toţi spun vrute şi nevrute
Dar bate cîmpii orice horoscop.
Neliniştit de-o cruntă apăsare
Visez mirese-n doliu, ape mari
Le tălmăcesc cu spaimă şi oroare
Eu sînt heraldul anilor barbari.
Timpul grăbit se duce la culcare
Bătrîn şi orb, nu se va mai trezi
Istoria e-o simplă cerşetoare
Făraşul cosmic o va răvăşi.
Sfîrşit de Eră. Glaciaţiune.
Chiar vremea parcă-şi iese din ţîţîni
Ne dau tîrcoale nave din genune
Iar prin hublou vedem copii bătrîni.
De unde vin? Din altă galaxie?
Sau poate se întorc din viitor…
Aceste taine nimeni nu le ştie
Nu sîntem singuri - spuneţi tuturor.
Fiinţa umană este prost croită
Trăieşte în păcate fără leac.
Mă tem că a ieşit de pe orbită
Şi-acesta este ultimul ei veac.
Nu-s victima depresiei, ştiu bine
Sînt un computer, de la A la Zet
Însă o forţă mai presus la mine
Mi-a pus pe frunte steaua de profet.
Cumplita zi ca hoţul o să vină
Ne pedepseşte Domnul din amvon.
Alegeţi: Întuneric, sau Lumină?
Apocalipsa nu dă telefon…
CORNELIU VADIM TUDOR
Noaptea de 28 spre 29 decembrie 2013, Bran
Femei frumoase
I. Ca un Crăciun fără zăpadă
E omul care n-a iubit
Şi ochii lui nu ştiu să vadă
Iar inima i s-a-mpietrit.
Cum ar putea să n-o iubească
Bărbatul pe femeia lui?
Perechea lui dumnezeiască
Fără de care viaţă nu-i…
REFREN:
Femei frumoase
Icoane vii
Misterioase
Fie noapte sau zi.
Femei fatale
Ce-aveţi cu noi?
Elegante sau goale
Sîntem morţi fără voi.
II. Lumea-i condusă de bărbaţi
Pe ei, femeia îi conduce
Ele sînt îngeri fermecaţi
Ne-mbată, sau ne pun pe cruce
Am să închin cîntarea asta
Unei femei fără egal
Ce bucurii îmi dă nevasta
Ce dulce-i Marşul Nupţial…
24 spre 25 decembrie 2013
* * *
Nu trageţi în pianist!
I. Măi duşmani, duşmani, duşmani
Mă vînaţi de-atîţia ani
Tot ce-aş face, nu e bine
Văd că n-aveţi loc de mine.
N-am cu ce să vă ajut
Aşa mama m-a făcut
Nici mai bun şi nici mai rău
Asta-i soarta, zău, zău, zău.
REFREN:
Vă rog: nu trageţi
În pianist!
Tot filmul vieţii
Fără el e mai trist.
Trăiţi degeaba
Duşmani ai mei.
Ştiţi care-i treaba?
Sînteţi nişte pigmei…
II. Eu ca voi sînt viaţa toată
Voi ca mine - niciodată.
E clar că succesul doare
Şi invidia e mare.
Altceva voi nici nu ştiţi
Doar bîrfiţi şi trîndăviţi.
Tare milă mi-e de voi:
Eu fac artă - voi, noroi…
25-26 decembrie 2013
* * *
TU MI-AI PUS CAPAC
I. Adorm gîndindu-mă la tine
Şi telefonul e deschis
Poate îţi este dor de mine
Poate mă vizitezi în vis.
Ca două iezere albastre
Sînt ochii tăi, iubita mea
Ai trupul păsării măiastre
O amforă de catifea.
REFREN:
Tu mi-ai pus capac
Mi-ai venit de hac
Ce îmi faci tu mie
E o nebunie.
Tu m-ai subjugat
Nu-i adevărat
Mă topesc de dor
Fără tine mor...
II. Tu eşti perechea vieţii mele
Destinul şi norocul meu.
Azi bat mătănii către stele
Să-I mulţumesc lui Dumnezeu.
27 decembrie 2013, Bran
CORNELIU VADIM TUDOR
(Muzica: MARIAN NISTOR)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu