Deşi organizarea şi mobilizarea membrilor din sindicatul SANITAS ni s-a părut acceptabilă, nu ne trebuie prea multă minte ca să vedem că totul va fi în zadar. Un sondaj de opinie printre protestatari ar fi scos la iveală că majoritatea acestora au votat cu USL, iar o mare parte nici nu s-au prezentat la vot, „din silă“. Dar „sila“ şi „lehamitea“ faţă de actuala clasă politică se întorc împotriva celor indiferenţi faţă de un drept atît de clar revendicat în decembrie 1989. E vorba de dreptul la organizarea de alegeri libere şi multipartidism. Drept de care s-a ales praful şi pulberea! Slugile USL din mass-media continuă să dea pe post sondaje contrafăcute, în care această Uniune Social-Liberală pe cale de dispariţie are, în continuare, în cadrul electoratului, 65-70% intenţie de vot. Poate, dacă sondajul s-a realizat seara, în vreo crîşmă comunală, sau prin boscheţii vreunui maidan părăsit. Indiferent de cifrele vehiculate, merită să amintim că procentul de 65-70% de la urne se calculează în funcţie de numărul cetăţenilor prezenţi la vot, în jur de 30-45% (am exclus „morţii“ şi votul multiplu). Aşadar, România este condusă de reprezentanţii unei treimi din populaţia cu drept de vot, de reprezentanţi absolut nelegitimi.
De aceea, introducerea votului obligatoriu este
absolut necesară, indiferent dacă rezultatul ne place, sau nu ne place. În
primul rînd, fraudarea va fi mai greoaie (dar nu imposibilă), iar în al doilea
rînd, am fi mai liniştiţi dacă în Parlamentul României ar intra, prin voinţa
întregului popor, infractorii, evazioniştii, trădătorii de neam şi alţi
nelegiuiţi puşcăriabili. Am şti o socoteală. „Tel maître, tel valet", cum
ar spune franţuzul. Aşa alegători, aşa Parlament! Şi poate am fi scutiţi să mai
strigăm în gura mare, aşa cum o facem de 24 de ani încoace, că toată clasa
politică trebuie primenită, chiar dacă, o dată cu apa din albia murdară,
trebuie aruncat şi copilul. În halul acesta am ajuns. Pentru o mînă de
inconştienţi fanatici, sau năimiţi de baroni şi interlopi locali, au ajuns să
sufere numeroase categorii socio-profesionale. Revenind la protestele
Sanitas-ului, deşi, într-un fel, binevenite, ele nu vor schimba mare lucru.
Chiar dacă Guvernul ar aloca 6% din PIB Sănătăţii, serviciile medicale nu se
vor îmbunătăţi. Diferenţa va intra tot în buzunarele celor care sifonează
sistemul de atîţia ani. Unii vor continua să se îmbogăţească, iar bolnavii vor
avea parte de o îngrijire precară, dacă nu vor avea buzunarele doldora de bani.
Şi cine, în ziua de azi, nu are o rudă în familie, cu
probleme de sănătate, unele imposibil de tratat în ţară? Dar, deh, ghinion, nu
ne cheamă pe toţi „Patriciu". Vom vedea, în această săptămînă, care vor fi
rezultatele protestelor şi cît vor ţine ele. Vom vedea cadrul negocierilor şi,
mai ales, vom lua urma banilor. La
Metrorex, de spaimă că blocare traficului într-un oraş, şi
aşa aglomerat, precum Bucureştii, ameninţarea cu greva a condus la scumpirea
infernală a biletelor şi abonamentelor de Metrou. În
beneficiul cui şi, mai ales, pe spinarea cui?
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu