Mafia a triumfat: Anca Petrescu nu mai este! Era
singura persoană care mai stătea în calea bandelor de infractori care dijmuiau
şi jefuiau miliardele de lei alocate lucrărilor de finisare a Casei Republicii.
În numeroase articole publicate în „România Mare“ ea a denunţat aceste jafuri.
Un beţivan care căpuşează, de vreo 20 de ani, impunătoarea construcţie a
ameninţat-o: „Am să pun doi rakeţi din Ucraina să te lichideze!“. Ea însăşi mi
s-a plîns - mie şi colaboratorilor mei - în repetate rînduri, ultima oară în
iulie 2013, în faţa Casei Scînteii: „Ăştia vor să mă omoare!“. Iar după numai o
lună, a suferit acel foarte dubios accident. Şi cînd se credea că a fost salvată,
e răpusă de nişte germeni ucigaşi, la Spitalul Floreasca
(unitate cuprinsă în strategia militară, de apărare a ţării!), loc unde, cu
exact 20 de ani în urmă, în august 1993, s-a stins din viaţă şi tatăl meu,
căruia o doctoriţă ţărănistă îi reproşa că de ce scriu eu ceea ce scriu (?!).
Coincidenţă? Nu cred în coincidenţe. Moartea marii arhitecte Anca Petrescu este
foarte suspectă. Vor curge rîuri de cerneală despre sfîrşitul acestei femei
remarcabile, care strica socotelile unei Mafii rapace şi, vai, criminale.
Personal, am preţuit-o mult pe Anca Petrescu. În vara acestui an, într-una din
vizitele pe care mi le-a făcut în biroul meu de la Casa Scînteii, mi-a
spus: „Domnule preşedinte, atunci cînd m-aţi făcut deputată, în 2004, aveam
frigiderul gol. Pur şi simplu, nu ştiam ce să le dau fetelor mele de mîncare“.
Ce mai rămîne din poveştile despre averile pe care le-ar fi strîns după
lucrările efectuate în lumea largă? Nimic. Toată viaţa ei, Anca Petrescu a fost
un om sărac. Îmi aduc aminte ce le spunea senatorul PRM Mihai Lupoi (arhitect,
şi el) unor cunoştinţe despre mine însumi: „Este enervant de cinstit“. Aşa era
şi Anca Petrescu. Ce lasă în urma ei? Un monument unic în lume, făurit,
exclusiv, de inteligenţa şi harul creator al Poporului Român. Ce destin fenomenal!
O fată atît de tînără şi frumoasă a învins congregaţia unor mari arhitecţi şi a
cîştigat Concursul naţional de proiecte, fermecîndu-l pe foarte exigentul
Nicolae Ceauşescu, care... tăcea în faţa ei! Naşte ţara asta astfel de femei
minunate, care te uimesc prin valoarea şi autoritatea pe care le degajă. Am să
scriu mai mult despre Anca Petrescu - atunci cînd mă voi mai linişti şi-mi voi
aduna gîndurile. Resimt moartea ei prematură ca pe o pierdere personală, de
familie. Familie în care, de nenumărate ori, a fost primită cu dragoste: de
ziua mea de naştere, de ziua fiecărei fiice pe care mi-a dăruit-o cerul, ea
însăşi avînd tot două fete.
Trupul neînsufleţit al ilustrei dispărute se află depus la Casa Republicii.
Mafia care taie şi spînzură acolo, în creaţia ei, acum e fericită. N-a vrut-o
vie, o are moartă. Malefică satisfacţie! Dar bandiţii vor plăti, nici o grijă.
Am să-i ajung şi-n gaură de şarpe. Anunţ că voi participa la funeraliile Ancăi
Petrescu, care vor avea loc sîmbătă, începînd cu orele 12, la Sighişoara. Fie ca
Bunul Dumnezeu să primească în Rai sufletul acestei românce excepţionale, care
n-a făcut rău la nimeni, ci numai şi numai bine. Ea a fost nu numai o mare
arhitectă, ci şi un strălucit etalon moral, o mîndrie a speciei umane.
CORNELIU VADIM TUDOR
31 octombrie 2013
Explicaţie poză: FOTOGRAFIE PREVESTITOARE
În nr. 2834, din 7 oct. 2013 al ziarului „Tricolorul“,
a apărut această imagine, cu explicaţia: „La 23 decembrie 2011 a fost inaugurat şi
sfinţit noul sediu al P.R.M. În imagine, preşedintele partidului, alături de
bunii săi prieteni Sergiu Nicolaescu şi Anca Petrescu. Între timp, marele
regizor a murit, iar celebra arhitectă se zbate între viaţă şi moarte, la Spitalul Floreasca...“.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu