Aceasta este realitatea incredibilă, dar
adevărată, care se desfăşoară cu concursul autorităţilor Statului Român şi
împotriva Poporului Român, cu consecinţe foarte apropiate vizînd integritatea
teritorială a României! Este necesar ca tot românul să se întrebe şi să afle:
de ce s-a ajuns la actuala situaţie şi ce se urmăreşte? Se ştie că, de aproape
95 de ani, după Marea Unire de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, niciodată
Ungaria şi organizaţiile etnicilor unguri din ţara noastră nu au recunoscut
România Mare şi au acţionat împreună împotriva Statului Naţional Unitar Român şi
a Poporului Român. Ungaria şi ungurii revendică sfîntul pămînt românesc al
Ardealului, moştenit de Poporul Român de la geto-daci. După ce a falsificat
Istoria Poporului Român, a Daciei şi a României, Ungaria pretinde şi acţionează
pentru anexarea Ardealului, Cetatea sau Grădina Domnului, la geto-daci, sub
pretextul că l-a stăpînit timp de un mileniu... de 51 de ani (?!), între anii
1867-1918, în vremea Imperiului habsburgic.
Ungaria a încercat să ocupe Ardealul în anul
1919, cu sprijinul Rusiei sovietice, dar Armata Română a cîştigat războiul, a
ocupat inclusiv Budapesta şi, la 4 august 1919, a fost pusă opinca românească
pe Parlamentul ungar. După Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, Ungaria a
reuşit în urma „Procesului optanţilor" să obţină uriaşe despăgubiri din
partea României pentru imobilele din Ardeal care au intrat în proprietatea
Statului Român. Mai tîrziu, cu sprijinul Germaniei hitleriste şi al Italiei
fasciste, în urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, Ungaria a
dobîndit o mare parte din Ardeal, pînă la 25 octombrie 1944, cînd Armata
Română, împreună cu trupele sovietice, a eliberat sfîntul pămînt românesc de
sub teroarea ungară. După lovitura de stat din decembrie 1989, la care
autorităţile de la Budapesta au avut o contribuţie însemnată în declanşarea ei
şi la numărul morţilor, Ungaria şi bisericile maghiare şi organizaţiile
etnicilor unguri din România au pus în aplicare un plan diabolic vizînd
anexarea Ardealului printr-un nou Diktat pregătit pentru anul 2014, la
Bruxelles. Argumentele principale ale Ungariei pentru obţinerea acestui Diktat
sînt următoarele:
1) Numărul cetăţenilor români, majoritatea din
Ardeal, care au solicitat şi obţinut cetăţenia Ungariei să fie de cel puţin 4,5
- 5 milioane. Pînă în prezent, Ungaria a acordat dubla cetăţenie la peste 3
milioane de cetăţeni români. Zilnic, în 920 de localităţi din Ungaria se acordă
gratuit cetăţenia ungară la mii de români get-beget, care astfel intră în
Spaţiul Schengen, iar Comisia Europeană se face că nu vede, nici nu aude. Peste
puţină vreme, Comisia Europeană şi Parlamentul European vor afla şi constata că
românii au intrat în Spaţiul Schengen fără ca România să beneficieze de acelaşi
statut ca şi celelalte ţări membre ale Uniunii Europene.
2) Obţinerea pe toate căile, ilegale şi legale,
a peste 50% din proprietăţile imobiliare din Ardeal de către Ungaria. Pînă în
prezent, Ungaria, prin numeroase persoane juridice şi persoane fizice ungare, a
reuşit să obţină 30%-40% din proprietăţile imobiliare din Ardeal, iar prin
aplicarea ultimei Legi de retrocedare a Guvernului Ponta II se va ajunge în
anul 2014 ca peste 50% din aceste proprietăţi să nu mai aparţină Statului
Român, urmînd să fie naţionalizate de către Ungaria, sau dobîndite ilegal,
inclusiv prin furtul pios.
După îndeplinirea acestor două mari obiective,
Ungaria va cere Comisiei Europene şi Parlamentului European aplicarea
principiului autodeterminării popoarelor. Autorităţile de la Budapesta speră ca
prin Diktatul de la Bruxelles, din anul 2014, Ardealul să devină autonom şi
apoi să fie anexat la Ungaria. Principala cale folosită pentru dobîndirea
ilegală de imobile din Ardeal o constituie aşa-zisele retrocedări în natură, de
fapt naţionalizarea mascată, de către Ungaria, a mii de clădiri şi a milioane
de hectare de păduri şi terenuri agricole din proprietatea Poporului Român şi a
Statului Român. ADEVĂRUL ISTORIC cunoscut foarte bine de Ungaria şi de unguri,
dar trecut sub o condamnabilă tăcere de autorităţile de la Bucureşti şi
partidele politice parlamentare, este următorul:
1) După Tratatul de la Trianon, din 4 iunie
1920, Ungaria a acţionat şi a reuşit să obţină despăgubiri din partea Statului
Român pentru toate imobilele pe care le-a avut în proprietate Statul ungar în
Ardeal, pînă la 1 Decembrie 1918, precum şi pentru optanţii unguri. Sub această
denumire de optanţi sînt cunoscuţi acei cetăţeni români de etnie ungară care,
după Tratatul de la Trianon, au optat pentru cetăţenia Ungariei şi au părăsit
România. În total au fost 367 optanţi. Optanţii unguri, împreună cu Ungaria, au
depus numeroase reclamaţii la Societatea Naţiunilor şi au deschis foarte multe
procese, cerînd despăgubiri pentru imobilele lor, care au intrat în
proprietatea Statului Român. La propunerea Consiliului Societăţii Naţiunilor
s-a format Tribunalul Arbitral româno-ungar de la Paris, unde a avut loc
procesul optanţilor unguri, în perioada 1923-1930. Diferendul dintre Ungaria şi
România a fost bine analizat şi prezentat de către Nicolae Titulescu, ministrul
de Externe al României, în expunerea ţinută în Consiliul Societăţii Naţiunilor,
în ziua de 5 iulie 1923. Acum 90 de ani, Nicolae Titulescu a subliniat că
Ungaria pretinde „plata în aur a despăgubirilor", iar optanţii unguri
puteau să-şi păstreze bunurile imobile în cadrul legilor româneşti, dar nu au
făcut-o, acceptînd să fie despăgubiţi. În urma negocierilor purtate între
delegaţia României, condusă de ministrul de Externe, Nicolae Titulescu, şi
delegaţia Ungariei, condusă de contele Albert Appony şi a Convenţiilor de la
Haga (din 20 ianuarie 1930) şi Paris (21 aprilie 1930) s-a decis că plata
despăgubirilor stabilite de Tribunalul Arbitral de la Paris se face din Fondul
Agrar deschis în Elveţia, la o bancă din Basel, de către Statul Român. Din
acest fond au fost plătite despăgubiri uriaşe către Ungaria şi optanţii unguri.
Începînd cu anul 1931, sumele destinate despăgubirilor către Ungaria şi
optanţii unguri au fost evidenţiate în Bugetul de venituri şi cheltuieli al
României. După unele surse, suma despăgubirilor s-a ridicat la echivalentul a
peste 100 tone aur pur (de 24 carate), iar după alţi cercetători la circa 600
tone aur pur. După mai bine de 80 de ani de la plata despăgubirilor către
Ungaria şi optanţii unguri, precum şi după deschiderea arhivelor pe această
temă, guvernatorul Băncii Naţionale a României, preşedinţii şi premierii
României, miniştrii de Finanţe şi directorii S.R.I. şi S.I.E., precum şi mulţi
academicieni şi istorici cunosc suma totală a plăţilor făcute de Poporul Român
şi Statul Român pentru imobilele care au aparţinut Ungariei şi ungurilor pînă
în anul 1918 în Ardeal. În mod inexplicabil, cu toţii o păstrează la secret! De
ce? Pentru ca Poporul Român şi Parchetul să nu afle că retrocedările
post-decembriste către bisericile maghiare şi numeroase alte persoane juridice
şi fizice ungare sînt ilegale şi în fapt reprezintă naţionalizarea de către
Ungaria a mii de clădiri istorice şi a milioane de hectare de pădure şi
terenuri agricole din România, mai ales din Ardeal. Este cert că exproprierea
imobilelor din Ardeal, care au aparţinut Ungariei, optanţilor unguri şi
bisericilor maghiare s-a făcut prin acordarea de despăgubiri din partea
Statului Român. Există documente oficiale referitoare la clădirile, terenurile
agricole şi pădurile expropriate.
2) În perioada 1940-1944, după Diktatul de la
Viena, autorităţile Statului ungar au falsificat toate cărţile funciare din
Ardealul ocupat şi au înscris, din nou, în proprietatea celor care au fost
despăgubiţi din Fondul Agrar toate imobilele pe care le-au avut în perioada
Imperiului habsburgic.
3) După 6 martie 1945, comuniştii evrei şi
unguri din România nu au confiscat sau naţionalizat bunurile imobile şi mobile
ale bisericilor maghiare, nici ale evreilor şi ungurilor, ci pe cele ale
românilor şi Bisericilor Ortodoxă şi Greco-Catolică.
4) Atît în perioada interbelică, dar mai ales
în timpul socialismului nu s-au actualizat cele mai multe cărţi funciare din
Ardeal, nefiind înscrise modificările intervenite în privinţa proprietarilor.
5) Prin Legea nr.260 din 4 aprilie 1945, toate
înscrisurile în cărţile funciare efectuate în perioada 1940-1944 au fost
declarate nule de drept! În foarte multe cărţi funciare nu au fost operate
radierile corespunzătoare.
6) În vara şi toamna anului 1944, o mare parte
din arhivele localităţilor din Ardeal au fost duse în Ungaria, iar cele rămase
în România se încearcă de către U.D.M.R. să fie luate de la Arhivele Statului
Român şi trecute la bisericile maghiare, pentru a nu se descoperi lanţul de
infracţiuni prin care Ungaria şi alte persoane juridice şi fizice maghiare au
naţionalizat sau au fost împroprietărite cu peste 30% din clădirile, terenurile
agricole şi pădurile din Ardeal. Un exemplu edificator, aflat în atenţia
opiniei publice din România, este cel al retrocedării, de fapt al
împroprietăririi Bisericii Reformate din Sfîntu Gheorghe cu clădirea Colegiului
„Szekely Miko". În decembrie 2010, D.N.A. Braşov i-a trimis în judecată pe
Attila Gabor Marko (se pare, fratele lui Marko Bela, fost preşedinte al
U.D.M.R. şi fost vicepremier al României), fost subsecretar de stat la Oficiul
Regional pentru Relaţii Interetnice din cadrul Ministerului Informaţiilor
Publice, Tamas Marosan, reprezentantul Eparhiei Reformate din Ardeal, şi Silviu
Clim, fost consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei. Ei au fost acuzaţi
de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de
grave. Acuzaţii au întocmit, în 14 mai 2002, documente false din care rezultă
că imobilul a fost în proprietatea Bisericii Reformate din Sfîntu Gheorghe şi
au acţionat pentru ca el să fie restituit Eparhiei Reformate din Ardeal. În
aprilie 2002, Ministerul Administraţiei Publice a precizat că imobilul
respectiv nu poate fi retrocedat în baza O.U.G. nr.83/1999. Retrocedarea s-a
făcut în baza unui extras fals de carte funciară. Procurorii au stabilit că
inculpaţii au prejudiciat Statul Român cu 1.300.000 euro. Judecătoria Buzău i-a
condamnat, în iulie 2012, pe inculpaţi la 3 ani de închisoare, din care pe
Attila Gabor Marko şi Tamas Marosan cu executare, iar Silviu Clim cu suspendarea
executării pedepsei. După ce Attila Gabor Marko a fost ales deputat din partea
U.D.M.R., dosarul a fost trimis spre judecată
la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La dosarul respectiv este depusă
o adresă a Ministerului Justiţiei, care solicită Instanţei Supreme să constate
că sentinţa de condamnare pronunţată de Judectoria Buzău este nelegală şi că în
acest caz nu există prejudiciu adus Statului Român! Incredibil! De asemenea,
Ministerul Justiţiei a subliniat că Primăria Municipiului Sfîntu Gheorghe nu
s-a constituit parte civilă, fiind condusă de reprezentanţii U.D.M.R. La
termenul din 27 iunie a.c., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărît să
amîne procesul pentru data de 10 octombrie a.c.
7) După 23 august 1944 şi în baza art.8 din
Convenţia de armistiţiu semnată la Moscova, în 12 septembrie 1944, bunurile
reprezentînd proprietatea Ungariei şi Germaniei de pe teritoriul României au
fost sechestrate şi, în baza Legii nr.91 din 9 februarie 1945, au fost puse sub
supravegherea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice
(C.A.S.B.I.). Aceste bunuri nu au fost confiscate de regimul comunist şi, ca urmare, nu pot face obiectul
retrocedărilor către Ungaria şi Germania.
8) La toate retrocedările din Ardeal către
Ungaria şi numeroase persoane juridice şi persoane fizice ungare sînt
prezentate, la instanţele judecătoreşti şi la comisiile constituite în acest
scop, cópii ale cărţilor funciare, sau extrase din acestea. Cele mai multe sînt
falsificate sau incomplete. Dar, cărţile funciare nu au valoarea de înscrisuri
constitutive de drepturi reale, ele fiind, de fapt, o evidenţă a imobilelor.
Drepturile reale trebuie dovedite cu documentele originale, care atestă titlul
de proprietate. Pentru a grăbi retrocedările ilegale de imobile către Ungaria
şi bisericile maghiare s-a ajuns la o situaţie de neimaginat: cei care
revendică ilegal imobile în Ardeal au depus şi depun plîngeri penale împotriva
angajaţilor din primării care trebuie săptămînal să meargă la Parchet, unde
sînt citaţi, pentru a da declaraţii în legătură cu refuzul retrocedării ilegale
de clădiri şi terenuri. Vicepremierul României, Liviu Dragnea, cunoaşte
situaţia retrocedărilor ilegale de imobile din Ardeal, inclusiv teroarea la
care sînt supuşi mulţi angajaţi ai primăriilor, dar...tace şi nu acţionează. Îi
este frică de subiect şi, mai ales, de consecinţe.
9) Restituirile în natură către Ungaria,
bisericile maghiare şi alte persoane juridice şi persoane fizice ungare, în
temeiul legislaţiei bogate în domeniul retrocedărilor de imobile, dar avînd la
bază acte false şi ignorînd despăgubirile uriaşe plătite de Statul Român, au
drept consecinţe anularea Reformei agrare din anul 1921 şi a efectelor unor
tratate internaţionale, precum şi revenirea la situaţia proprietarilor de
păduri dinainte de 17/29 decembrie 1863.
10) Împroprietărirea ilegală a Ungariei,
bisericilor maghiare şi a altor persoane juridice şi persoane fizice ungare cu
mii de clădiri istorice şi milioane de hectare de terenuri agricole şi păduri
are drept consecinţă transformarea instituţiilor Statului Român în chiriaşi în
România şi plata nelegală de chirii anuale, cu mult peste 10 milioane euro. De
pildă, la Timişoara
pentru clădirile istorice retrocedate bisericilor maghiare ( în care
funcţionează 9 licee şi 2 spitale), Consiliul local plăteşte chirie de peste 1
milion euro pe an.
Pentru a stopa furturile la examenele de
admitere în licee şi la bacalaureat, Ministerul Educaţiei a solicitat
cetăţenilor să comunice toate neregulile constatate, iar S.R.I. a ajutat la
începerea cercetării penale a cadrelor didactice de la un liceu din Bucureşti,
implicate în fraudarea examenului de bacalaureat. La Liceul „Dimitrie
Bolintineanu" din Bucureşti, S.R.I. a monitorizat şi supravegheat, timp de
o lună, toate cadrele didactice, iar în ziua de 1 iulie a.c., la sfîrşitul
primei probe de examen, toţi supraveghetorii au fost duşi la Poliţie pentru
cercetări penale. Întîmplarea este foarte mult mediatizată, mai ales la
televiziuni. În schimb, pentru imobilele naţionalizate de Ungaria şi cele retrocedate
ilegal în Ardeal, după anul 1989, S.R.I. i-a monitorizat, în ultimii 20 de ani,
pe majoritatea beneficiarilor dar nu sînt valorificate informaţiile. S.R.I. şi
S.I.E au monitorizat şi cunosc toate retrocedările ilegale din Ardeal în
favoarea Ungariei, bisericilor maghiare, altor persoane juridice şi fizice
ungare, precum şi împroprietărirea acestora cu imobilele expropriate de Statul
Român după Tratatul de la Trianon, pentru care Poporul Român a plătit
despăgubiri de peste 100 tone aur de 24 carate. De ce nu le comunică S.R.I. şi
S.I.E aceste informaţii Parchetului şi D.N.A.? Ce şi pînă cînd aşteaptă? Sînt
întrebări pe care Comisia Specială de Control a Parlamentului evită să le pună.
Aceeaşi Comisie, precum şi Comisia pentru Administraţie Publică şi Comisia
Juridică din Senat şi Camera Deputaţilor refuză să analizeze şi să decidă în
urma retrocedărilor ilegale de imobile ale Statului Român către Ungaria,
bisericile maghiare şi alte persoane juridice şi fizice ungare. Din multe
clădiri de locuit naţionalizate de către Ungaria sau retrocedate ilegal
bisericilor maghiare şi altor persoane juridice şi fizice ungare au fost
evacuaţi, ori sînt în curs de evacuare locatarii români, proprietari ai
locuinţelor respective în baza Legii nr.112/1995. S-a ajuns în România
post-decembristă ca hoţii şi samsarii de imobile ale Statului Român să-i
evacueze pe români din locuinţele cumpărate în mod legal. În fapt, autorităţile
Statului Român au donat ilegal şi se pregătesc să doneze Ungariei şi etnicilor
unguri din Ardeal numeroase proprietăţi imobiliare ale Poporului Român. Un
asemenea jaf imobiliar nu a existat în nici o ţară
din Europa. Este necesar ca Parchetul şi D.N.A. să acţioneze pentru
redobîndirea în proprietatea publică a Statului Român a imobilelor donate şi
retrocedate ilegal, precum şi pentru recuperarea uriaşelor chirii plătite
nelegal din banii publici. Pentru a afla adevărul şi, mai ales, pentru a opri
politica diabolică a Ungariei şi U.D.M.R. vizînd naţionalizarea imobilelor din
România, Guvernul Ponta II ar trebui să facă următoarele:
1. Să suspende, pe timp de cel puţin 3 ani,
aplicarea tuturor actelor normative referitoare la retrocedări.
2. Să solicite Parchetului şi Direcţiei
Naţionale Anticorupţie să cerceteze penal toate persoanele implicate în retrocedările
ilegale referitoare la imobilele pentru care Statul Român a plătit
despăgubirile din Fondul Agrar. O atenţie specială trebuie acordată fiecărui
dosar de retrocedare depus la Bucureşti, la Comisia specială de restituire a
imobilelor revendicate de cultele religioase, precum şi pentru fiecare decizie
dată de această Comisie, mai ales cu referire la imobilele din Ardeal
revendicate de bisericile maghiare.
3. Să informeze Parlamentul, convocat în
sesiune extraordinară, în legătură cu politica Ungariei susţinută de bisericile
maghiare din România vizînd retrocedările/naţionalizările de clădiri, terenuri
agricole şi păduri din Ardeal, ca suport şi argument pentru Diktatul de la
Bruxelles din anul 2014.
4. Să apeleze la cetăţenii români pentru a
obţine informaţii în legătură cu dobîndirea ilegală de către Ungaria şi
persoane juridice şi persoane fizice ungare a numeroase imobile pe teritoriul
României.
„O viaţă avem, români... Şi-o cinste!
Deşteptaţi-vă, că am dormit destul!" (Mihai Viteazul).
Dr. Gheorghe Funar
Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj
Asa cum Gorbaciov a luat miliardul de dolari pentru a incepe Perestroika si a desfiinta Blocul Comunist , tot asa maharii de azi ai Romaniei sunt mituiti pentru a regionaliza Romania. Daca planul le reuseste va ramane un popor imprastiat pe regiunile deja acaparate de Mafia Planetara.
RăspundețiȘtergere