USL a cîştigat alegerile pe valul de antipatie creat împotriva lui Traian Băsescu, sfătuit - de nu ştim cine şi de ce - să-şi asume tăierea pensiilor şi a salariilor. Amputare care s-a făcut de-a valma, fără să se ţină seama de cuantumul sumelor tăiate şi fără să se opereze cu o grilă progresivă. Tot USL a cîştigat alegerile şi pe valul de antipatie declanşat împotriva clientelei politice din jurul PDL şi, implicit, al lui Traian Băsescu. Ceea ce se întîmplă în ultimele luni este, însă, halucinant. Avem senzaţia că, pe ultima sută de metri de mandat, neavînd nimic de pierdut, şeful Statului se distrează. Pe seama colegilor de partid, pe seama Puterii, pe seama presei, pe seama naivităţii unor oameni care încă mai cred ce aud la radio sau văd la televizor. Totul a început cu aşa-zisa „coabitare“ Băsescu-Ponta, care, între noi fie vorba, nu este văzută cu ochi buni de numeroşi membri şi simpatizanţi ai USL sau PDL şi nici de o mare parte a populaţiei. Nu că românii ar fi o naţie pusă pe scandal şi rîcă. Şi nici nu credem că tensiunile dintre Guvernul Tăriceanu şi Preşedinţie au făcut bine ţării noastre. Dar nivelul de aşteptare al cetăţeanului încolonat la vot ca să dea jos „clica băsistă“ şi să o bage la puşcărie se pare că a fost prea mare. Adică, mai pe înţelesul tuturor, oamenii au fost, din nou, păcăliţi, culmea, de FSN-ul resuscitat! În economie nu s-a întîmplat nimic menit să ridice nivelul de trai al cetăţeanului, dimpotrivă, ne „bucurăm“ de o inflaţie galopantă, iar de capii PDL şi de clientela politică a acestui partid nimeni nu s-a atins nici cu o floare. Doar lătrăii de serviciu de la televiziunile aservite partidelor politice îşi mai dau cu părerea, dumnealor fiind simple anestezice pentru un popor care, oricum, doarme, precum prinţesa din pădurea adormită, aşteptînd nu ştie nici el ce... Pentru că prinţul providenţial nu va veni, acestea sînt lucruri care se întîmplă numai în poveşti sau în filme, basmele moderne de adormit conştiinte. În acest context, în care românii sînt cu gîndul la vacanţa de vară, indiferent de bugetul familiei, indiferent dacă îşi permit un concediu adevărat sau doar îşi vizitează rudele, nu ar fi corect să-i acuzăm de aceste preocupări estivale numai pe parlamentari. România a căzut, din nou, în amorţeala specifică acestui anotimp. Ici-colo, mai apare cîte un subiect mărunt de presă, prezentat însă supradimensionat. Că Andrei Marga a fost, cumva, invitat să-şi dea demisia de la ICR - nu ne interesa. Ştim dedesubturile, dar ce contează? Unii nu se mai satură de funcţii şi demnităţi remunerate, pe nedrept, cu sume colosale în raport cu salariul mediu pe economie? Un fîs! Pleacă un client politic, vine altul, trebuie mulţumită toată lumea, nu-i aşa? Un alt subiect care, pe noi, din nou, ne lasă rece, dar care a făcut ceva vîlvă cîteva ore într-o zi a fost plecarea lui Tudor Barbu de la PP-DD la PC. Acum cîteva luni am fi zis că Tudor Barbu ar fi ultima persoană care l-ar părăsi pe Dan Diaconescu şi că nu ar muşca mîna care l-a hrănit. Dar sîntem obişnuiţi, deja, să nu mai băgăm mîna în foc pentru nimeni şi caracterul omului să iasă la iveală în situaţii de criză. Oricum, de personajul în cauză vom mai auzi destul de des, probabil că va fi promovat intens de Antenele voiculesciene. Aşa cum bine i-a zis un coleg de platou, omul nu s-a desprins de meseria de jurnalist şi încă nu a înţeles cum ar fi trebuit să procedeze ca politician în devenire. Dar, de ce ne mirăm? Tudor Barbu a părăsit un partid-televizor pentru un alt partid-televizor. Atîta tot. Aşa că, în lipsă de subiecte care ar trebui dezbătute cu adevărat în faţa opiniei publice (precum vizitele ruşilor şi ale americanilor la Bucureşti) preşedintele Traian Băsescu dă apă la moară jurnaliştilor în căutare de subiecte uşurele, dar fierbinţi în felul lor. Cu multă lejeritate, ne mărturiseşte unde ar vrea dumnealui să se retragă după mandat, printre pomi fructiferi, cum îşi menţine silueta mîncînd sănătos şi cum ar trebui româncele să se pună pe făcut copii fiindcă, vezi Doamne, ne-o iau alte etnii, mai harnice, înainte. Subiectele serioase sînt tratate la fel de lejer, precum răspunsul legat de căsătoriile între homosexuali. Una a întrebat moderatorul, alta a răspuns Băsescu, evitînd să facă afirmaţii prea tranşante după modelul arhicunoscut, să împăcăm şi capra şi varza, după care hrănim capra cu varza respectivă, sau invers, ha, ha, ha! Şi totuşi, un subiect marginalizat de televiziuni din motive cunoscute, pentru că trebuia ascuns românilor, este problema regionalizării. Nu ştim dacă Traian Băsescu a fost sincer în această chestiune, în sensul că şi gîndeşte ceea ce ne spune, sau toate aceste săgeţi vizează noua Constituţie şi pe USL, dar omul ni se pare că a tras un semnal de alarmă, pe care noi, PRM, l-am tras de multă vreme, de aceea merită comentat. Traian Băsescu, neavînd nimic de pierdut, precizăm pentru fraierii care încă îl văd judecat şi condamnat pentru „flotă“, a afirmat, cu subiect şi predicat, că regionalizarea este doar o formulă prin care România, stat naţional şi unitar, ar trebui să atragă mai uşor fonduri europene în funcţie de nevoile reale ale „regiunilor“ şi atît. Regiunile nu sînt pretexte pentru a crea structuri intermediare la nivelul statului şi nici prilej de a construi un aparat administrativ şi mai greoi, şi mai birocratic, menit să se posteze între judeţe şi „centru“. Nu avem nevoie de „guvernatori“ (a se subînţelege alţi baroni locali şi acoliţii lor) şi nici de „mini-parlamente“ regionale, ceea ce ar duce la federalizarea României. Bine, n-ar fi prima dată cînd un om politic îşi însuşeşte ideile PRM. Dar nu a fost rău că, în al 11-lea ceas, am aflat din gura lui Traian Băsescu că România se află la un pas la federalizare dacă nu deschidem bine ochii. Precizăm că nu ştim dacă aşa gîndeşte, sau a fost doar un prilej să atace noua Constituţie, dar pentru românii care vor fi chemaţi la referendumul din toamnă e bine de ştiut că regionalizarea României, indiferent de pretext, este un mare pericol şi, probabil, următorul pas spre dezmembrarea ţării. În rest, la Cotroceni e răcoare şi e bine, iar preşedintele spune că trebuie să ne punem pe făcut copii, să luăm exemplu de la fiica lui cea mică, mai ales că vara-i lungă şi prielnică acestor activităţi. Propun o întrecere între „regiuni“ pe tema asta...
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Actorii vor pensii ca in UE dar au uitat cum urlau in anii 90 ca industria e fier vechi. Daca au vrut capitalism , atunci sa manince capitalism.
RăspundețiȘtergere