Am obosit de cînd tot scriu despre acest
Piţurcă. Urît ca dracul, negru şi la faţă, şi la inimă, acest puradel nelegiuit
al mahalalelor ţigăneşti a ajuns (şi încă se menţine) în prim-planul vieţii
unei societăţi. Dintr-un ţigănuş cu muci la nas şi ciorditor, care avea drept
cer deasupra capului doar coviltirul căruţei, boracul a progresat, urmînd
Şcoala Barbutului. A stat şi la pîrnaie, fiindcă, pe vremea regimului socialist,
frecarea babaroaselor se pedepsea exemplar. Mi-l şi imaginez, cu ochii minţii,
pe tuciuriul cu faţă de milog, cum palma
zarurile şi ce emoţie avea cînd golea buzunarele altor haimanale. Cît de
nenorocit poţi să fii ca să-ţi petreci adolescenţa şi tinereţea scuipînd în
palmă şi „bărbierind“ două pătrăţele de os, implorîndu-l pe diavol să-ţi dea
ceva mai mult noroc decît un alt parlagiu? În timp ce eu citeam Balzac şi
Goethe, aschimodia din sălaşele ţigăneşti ale Olteniei zguduia zarurile cu o palmă şi se masturba cu
alta, ca la zidul morţii, clădindu-şi viaţa pe cea mai primitivă roată a
norocului. Noroc care avea să-i surîdă din altă direcţie: nu de la zar, ci de
la băşică. Fiindcă negrişmanul alerga pe papainoage, cu capul înclinat la 6
fără un sfert, şi încerca să scape de păduchi cu ajutorul fotbalului. Nu ştiu
cum a ajuns la Steaua Bucureşti. Aici, nici una, nici două, a dat 6-6: mai
exact, s-a vîrît pe sub pielea lui Valentin Ceauşescu. Atunci cînd l-am văzut
eu, de aproape, pe individul ăsta cu nume de poreclă, Piţurcă, am trăit o mare
uimire: pur şi simplu, borîtura îl fascina pe fiul cel mare al şefului
Statului, care îl privea ca hipnotizat! N-am înţeles, niciodată, ce alchimie se
petrecea în mintea beizadelei, care, din student la Londra şi cercetător la
Institutul de Fizică Atomică, zăbovea prin canalele sordide ale dialogurilor de
lungă durată cu un specimen rudimentar, incapabil să lege mai mult de 10-15
cuvinte („Să moară mama!“, „Ce p... mea?“ ş.a.m.d.). Această suspectă atracţie
l-a făcut pe Valentin Ceauşescu să nu îl primească, la Steaua, pe Hagi, pentru
Cupa Intercontinentală, în meciul de la Tokyo; am fost acolo şi m-a durut
sufletul, mai ales cînd îl vedeam pe Bölöni, gol puşcă, întins pe o saltea şi
tratat de nişte acupuncturişti asiatici, fiind incapabil să joace, situaţie în
care Hagi era necesar ca aerul. Dar s-a opus Piţurcă, ulcerat de oftică. Abia
pentru meciul de la Monte Carlo, cu Dinamo Kiev, a fost convins Valentin, de
unchiul său, generalul Ilie Ceauşescu, să se înmoaie şi să nu mai asculte,
orbeşte, de invidios. Aceeaşi fascinaţie o exercită, acum, golanul ăsta de
Piţurcă faţă de un alt om superior, Viorel Păunescu - şi acesta se uită în gura
lui ca în orificiul unui Oracol, suferind o metamorfoză pe care legile psihologiei
şi comportamentului uman nu o pot explica. Pe astfel de oameni s-a cocoţat
spoitingirul ăsta, făurindu-şi o aură de om important, care tace de profund ce
e. În realitate, el tace de bou ce e, iar imensa lui prostie se constată la
dialogurile cu presa, unde slobozeşte numai tîmpenii, cu o mimică de nepot de
bulibaşă, prins la furat găini. Lipsa de caracter şi de valoare umană a acestui
cocalar se vede în modul infect în care el se comportă cu propriul său copil,
şi, implicit, cu mama acestuia. Rog să nu mi se spună că nu e bine să te
amesteci în viaţa privată a altcuiva: atunci cînd e vorba de antrenorul
Naţionalei de Fotbal a unei ţări, care ar trebui să fie un model pentru
jucători, nu să inducă o stare de spirit proastă, de cotoială vagaboandă, mie, unul,
nu-mi e indiferent ce se întîmplă. Aproape nu e zi, şi nu e ziar, din care să
nu aflăm că el, Parpanghel, refuză să se supună unei hotărîri judecătoreşti
definitive şi irevocabile, care îl obligă să-i plătească propriului său băieţel
pensie alimentară. Atîta murdărie morală e în magherniţa sufletească a fantelui
de culoare, încît el nu se întreabă: din ce trăieşte acel omuleţ de 5 ani, are
hăinuţe, pofteşte la vreo jucărie sau portocală? Nu-mi puteam imagina că un
sportiv poate fi atît de ordinar - cu cine? Cu propriul său copil! La fel de
mizerabil s-a purtat Întunecimea Sa cu Adrian Mititelu, pe care l-a împrumutat
cu o sumă de bani (în jur de 100.000 de euro, ceva de genul ăsta), după care
s-a comportat de parcă el ar fi fost Banca Angliei, aplicîndu-i tot felul de
amenzi şi penalităţi, de-a ajuns datoria la ameţitoarea sumă de 8.000.000 de
euro (?!). Apoi, Federaţia Română de Fotbal, privatizată de un alt bandit, a
dezafiliat clubul craiovean, eliminîndu-l din Divizia A şi trimiţîndu-l la
pitici, sau pe maidanul din spatele Bisericii Madona Dudu! Nici în fundul
Africii nu s-a mai pomenit o complicitate atît de strigătoare la cer! Ne
întrebăm: cum de a fost posibil ca o piază-rea, cu suflet de cariocă neagră, ca
acest Piţurcă, să se menţină în funcţia de antrenor al Naţionalei de Fotbal,
atîţia ani, deşi el e ciuca bătăilor, e prost ca noaptea şi de o încăpăţînare
de măgar mort? Uite, de-aia! Îl menţine cel care, el însuşi, se menţine în
fruntea FRF de mai mult de 20 de ani, prin şmecherie şi alba-neagra. Dar, ce
vină au milioanele de români? Cu ce au greşit aceştia, de-i suportă pe doi
aurolaci la pupitrul de comandă al sportului-rege? N-are nimeni ac de cojocul
lor? Nu-i dă, nimeni, cu zgaibaracele în sus? Faţă de astfel de jigodii abuzive
nu e valabilă nici o LEGE? Comisiile de resort ale Parlamentului sînt
neputincioase? Dar, pentru numele lui Dumnezeu, fotbalul românesc trăieşte
acum, pe „mîinile moarte“ ale lui Victor Piţurcă şi Mircea Sandu, o CATASTROFĂ!
Ne-am întors cu 50 de ani în urmă, cînd Naţionala încasa 6-0 de la te miri
cine, pe bandă rulantă. Această „serie neagră“, de 1-4 şi 0-4, cu Olanda, ne-a
scos de pe orbita fotbalului European, aruncîndu-ne în lumea a IV-a. E un
coşmar. Fiindcă e clar că NU acesta e nivelul fotbalului nostru. Atunci cînd o
echipă de club, Steaua, bate şi elimină echipa - fanion a Olandei, în Liga
Campionilor - dar după nici trei săptămîni, reprezentativa Olandei zdrobeşte
reprezentativa României cu 4-0, fără a forţa, nu se întîmplă nimic paranormal -
se întîmplă că şi-a băgat dracul coada. Iar dracul ăsta e Piţurcă, un golan
bătrîn şi fără creier, dar de o încăpăţînare diabolică. După calvarul cu
Ungaria, cînd am scăpat ca prin urechile acului, toată lumea i-a spus
aşa-zisului antrenor să facă echipa pe osatura celei mai în formă echipe, care
impusese respect chiar olandezilor. Dar, barbugiul de profesie de-aia e
barbugiu, să-şi forţeze norocul, să meargă la caterincă. Aşa că a alcătuit
formaţia după cum i-au şoptit viermii din creierul lui, aceasta fiind chiar mai
anapoda decît cea folosită la Budapesta. Simţindu-se „în vînă“, ţiganul a
crezut că e momentul să-i mai tragă o copită lui Adrian Mutu, astfel încît nu
l-a băgat în primul 11. Nici pe Alex Chipciu. Adică tocmai pe cei care
marcaseră la Budapesta! Trebuie să ai multe, foarte multe cruci în sînge ca să
jigneşti o ţară întreagă, în halul ăsta. Bine,
în schimb, că a intrat şontorogul leneş, Dodel Tănase. Eu, unul, cînd îl văd pe
ăsta ce puturos şi bezmetic este am impresia că am deschis televizorul la
Teleenciclopedia şi văd o maimuţă din rasa aia, care se caţără, alene, de pe o
cracă pe alta şi doarme pe ea. Toată presa l-a făcut zob pe ratatul ăsta cu un
picior mai scurt şi cu altul ca proteza lui Prigoană, am crezut că n-o să-l mai
vedem niciodată, decît la fazele de rîs, cu ratangii care o dau în bălării -
numai cărpănosul Piţurcă şi-a făcut ambîţul şi l-a băgat titular. Dacă ar fi
avut altceva în cap, în afară de babaroase, în locul lui Tănase l-ar fi
introdus, de la început, pe Latovlevici - evident, acesta nu putea juca fundaş
dreapta, post în care Raţ s-a descurcat bine, dar sîrbul putea fi un excelent
mijlocaş ofensiv, care ar fi imprimat un alt curs al jocului. O altă dovadă de
tembelism sinistru e folosirea, din primul minut, a unui alt parazit, Bogdan Stancu.
Ştiţi care, autorul celei mai penibile ratări din fotbalul mondial al ultimilor
ani, cînd singur, cu poarta goală, a trimis mingia paralel, către fanionul de
la corner. Nu te poţi numi fotbalist cînd eşti în halul ăsta de paralitic. Un
cărucior cu baterii pentru acest Stancu, să alerge la Jocurile Paralimpice, în
locul lui Pistorius, că tot e ăsta închis. Aşadar, recapitulez, ca să se
priceapă mai bine: impostorul ăsta de Piţurcă, cu mecla lui de curcă (băga-i-aş
în cur o ţurcă) nu-i bagă pe autorii celor două goluri din meciul cu Ungaria,
Adrian Mutu şi Alex Chipciu, umilindu-i pe banca de rezerve, dar intră cu nişte
zombi siniştri, Cristian Tănase şi Bogdan Stancu! Nici dacă ar fi fost un
duşman, înverşunat, al României, nu şi-ar fi bătut joc, în halul ăsta, de
milioanele de suporteri! Aici se vede că acest Piţurcă e nebun de legat. Iar
cei care îl ţin în braţe sînt mai nebuni ca el. Dar ce vină au românii? Cine
permite unor idioţi dovediţi să facă ferfeniţă palmaresul fotbalului românesc?
Mai citiţi o dată, ca să pricepeţi, mai bine, proporţiile dezastrului: scorul
total e de 8-1 pentru Olanda! Cu cine? Cu o Echipă Naţională care, mai anii
trecuţi, învingea Argentina,
Columbia, Anglia,
Germania etc. Cum am decăzut atît de rău? Ce s-a întîmplat? Cine are dreptul să
batjocorească Imnul de Stat şi Tricolorul acestei ţări? Ţiganul Piţurcă! Şi
acest jucător mediocru, de nota 6, Mircea Sandu! Ei s-au înfipt, cu ghiarele şi
cu dinţii, în trupul fotbalului românesc şi nu se mai dau plecaţi. Fir-aţi ai
dracului de nenorociţi! Aţi distrus şi singura bucurie care le mai rămăsese
românilor! Indiferent ce aţi face de acum înainte, indiferent ce explicaţii aţi
da, cu gurile voastre de canal, răul, imensul rău, s-a produs: România s-a
făcut de rîsul lumii! Dacă asta aţi vrut, aţi reuşit. Voi faceţi parte din acea
categorie blestemată de indivizi care fac răul - bine şi binele îl fac
rău. Ce dîră de sulf pestilenţial lăsaţi
în urma voastră! Ce-o să vă mai tăvălesc eu, în pamfletele mele (cum e şi
acesta, de altfel), pînă o să vă ia Domnul Dracu’ la el! Şi cît de rău îmi pare
că nu mai trăiesc marii scriitori şi cronicari de fotbal Eugen Barbu şi Fănuş
Neagu, să vă facă la pielea goală, să vă ungă cu smoală şi să vă rostogolească
prin fulgii unor metafore caustice! Bine că trăiţi voi, putregaiurilor,
profitorilor, nesimţiţilor. Voi, care faceţi umbră pămîntului degeaba. Voi,
care aţi îndoliat un popor întreg. Voi, care ar trebui să fiţi bătuţi cap în
cap, pînă o s-o luaţi la trap şi o să vă iasă zegrasul din tărtăcuţele alea
care cer palme. Aţi devenit cioclii fotbalului românesc şi numele vostru va
rămîne, veşnic, de ocară. Fotbalul nu e un război, desigur - dar faţă de
terorişti ca voi, e mai mult decît un război. N-avem ce căuta în Brazilia. Mai
bine ne reprezintă primarul-conservă, Radu Mazăre, la cîrma unei echipe de 11
paraşute în fundul gol…
CORNELIU VADIM TUDOR
27 martie 2013
D-le Funar aveti toata consideratia mea,pentru tot ceace faceti pentru Romania,in scris si prin activitati,in cadrul Partidului Romania Mare,partid nationalist.In PRM sant o seama de mari personalitati,care cu mult profesionalism,fac o culturlizare a cititoriolor:CV Tudor(doctor in sociologie),Ghe.Funar(profesor universitar de economie)Istoricul Ghe. Buzatu,Doamna Rucsadra Lungu...si altii care au un numitor comun,si anume patriotismul.Incercati sa realizati un compromis si cu alti patrioti,dela alte partide si uniti-va.Luati legatura cu Valentin Tarca,cu Noua Dreapta...si altii,pentru Romania si poporul ei.Luati exemplul lui Putin.Pentru maica Romanie puneti minoritatile nationale din tara la respect.
RăspundețiȘtergere