Nu am găsit o formulă mai grăitoare pentru campania furibundă de
mărire a taxelor şi impozitelor declanşată de unii dintre miniştrii Guvernului
Ponta împotriva contribuabililor de rînd, a celor care au votat cu USL. Cei
care l-au tăvălit prin smoală şi fulgi pe groparul IMM-urilor, pe nume Gh.
Pogea, vin acum, cu seninătate, să reintroducă impozitul forfetar, în condiţii
mult mai dezavantajoase pentru micii întreprinzători. Ba, şi mai rău, acest
impozit va fi plătit şi de firmele nou înfiinţate, a căror cifră de afaceri nu
este previzibilă şi nu se poate şti dacă ele se încadrează în grupa
societăţilor comerciale care ar trebui să plătească acest impozit aberant. Dar,
despre IMM-uri am tot scris, aşa că nu dorim să-i plictisim pe cititorii noştri
fideli. După cum nu vrem să-i plictisim pe mulţi alţi întreprinzători
particulari, care, deşi supuşi unei birocraţii şi unor abuzuri inimaginabile,
nu au ieşit la vot, funcţionînd mental după principiul „dacă nu curge, măcar
pică“.
Cu un apartament construit de regimul trecut şi
cumpărat pe nimic în anii ’90, cu un Logan mai pricopsit, cu o mini-vacanţă
prin Bulgaria sau Austria „la ofertă“, o mulţime de cetăţeni „se descurcă“ şi
şi-au permis luxul să fie dezgustaţi de toată clasa politică, băgată în aceeaşi
oală imundă, fie că unii reprezentanţi ai ei au fost sau nu la Putere, fie că au fost
vinovaţi sau nu de dezastrul economic al ţării.
Aşa încît preferăm să ne ocupăm de impozitele care vor
cădea, mai ceva ca un iatagan, pe capul micilor fermieri, siliţi să plătească tot un soi de impozit
forfetar. Deşi, atenţie, aceştia încasează subvenţii de la stat (cele mai mici
din UE) tocmai ca să facă faţă concurenţei neloiale din domeniu, schimbărilor
climatice suspecte, zicem noi, din ultimul deceniu, lipsei tehnologiilor de
ultimă oră, lipsei productivităţii muncii şi lipsei forţei de muncă, plecată în
străinătate, mai ales din mediul rural. Mediu rural care, din motive pe care nu
le mai reluăm acum, a votat, masiv, cu USL. Este limpede, Guvernul Ponta îşi
construieşte bugetul vînzînd blana ursului din pădure. Are nevoie de bani
mulţi, mai ales pentru plata clienţilor politici pripăşiţi în instituţii de
stat supradimensionate şi este clar că aceşti bani trebuie scoşi de undeva, mai
ales că planează asupra României şi rambursarea datoriilor către FMI. Aşa că
Executivul s-a năpustit asupra micilor fermieri, subvenţionaţi, de fapt, de
stat. Cu o mînă ţi-am dat şi cu două ţi-am luat. Acesta a fost stilul tuturor
guvernărilor post-decembriste. Măririlor de salarii şi pensii le-au urmat
scumpiri la întreţinere şi alimente. Pentru cine a priceput fenomenul, evident.
Proiectul de lege pentru impozitarea micilor fermieri se anunţă a fi nu numai
stufos, dar şi generator de corupţie. Se iau în calcul suprafaţa cultivată,
calitatea solului, tipul de culturi etc. Şi, mă rog, cine va stabili, de
exemplu, calitatea solului şi cine va estima, ca o Mafaldă, cît de profitabil
va fi anul respectiv?
S-a încheiat, acum două luni, o campanie electorală.
Candidaţii PRM au mers în teritoriu, au stat de vorbă cu oamenii, inclusiv din
mediul rural. Anul precedent a fost secetos, unul dintre cei mai păguboşi
pentru agricultura românească. Şi totuşi, micii fermieri, de pe raza aceleiaşi
comune, unii cu terenuri învecinate, au obţinut recolte complet diferite la
cereale, de exemplu. În funcţie de sol, dar şi de calitatea arăturii, a
sămînţei, a îngrăşămintelor folosite. Şi, de ce să nu o spunem franc, în
funcţie şi de vigilenţa cu care şi-au păzit culturile numai bune de recoltat,
intrate în vizorul „dăunătorilor" de tot felul, mai ales cu două picioare.
Agricultura a devenit în România o loterie, dacă nu chiar o ruletă rusească,
mai ales pentru micii fermieri. Nu era suficient că sistemul de irigaţii a fost
distrus, că sute de mii de hectare sînt necultivate, acum asta ne mai lipsea,
un impozit în plus pentru cei care îşi cultivă cu mijloace proprii, mai mult
sau mai puţin rudimentare, pămînturile! Se invocă motivul evaziunii fiscale. În
primul rînd, germenii evaziunii apar după ce micii fermieri îşi vînd recolta,
în lanţul care urmează acestui prim act de comerţ, ca să-l denumim astfel. În
al doilea rînd, marii evazionişti, pe care statul îi trece cu vederea, sînt
tocmai „marii" fermieri şi firmele de profil specializate în ascunderea
contabilă a profiturilor sau în externalizarea lor către firme-fantomă din
străinătate. Şi în al treilea (dar nu în ultimul) rînd, aceasta este dovada
(dacă ne mai trebuia una) că agricultura românească trebuie să dispară, iar
Poporul Român să devină dependent de hrana din import. Popor care, să nu uităm,
a reuşit să plătească o parte din datoria externă a regimului trecut datorită
agriculturii şi a produselor româneşti. Dacă această stare de lucruri, în care
o naţiune nu îşi mai poate produce hrana, nu se numeşte „trădare de neam“,
atunci ce este?
RUXANDRA LUNGU
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu