Nici nu ştiu pe ce anume să-mi pun lupa. Aşa-zisa
„Introducere în literatura română“, de diletantul Emil Alexandrescu, musteşte
de tîmpenii. Rareori mi-a fost dat să citesc ceva mai imbecil. Iată, bunăoară,
ce scheme cu pretenţii ştiinţifice face grafomanul la început, pentru a dovedi
că e „cult la cap“: „Model de modelare (?!) a subconştientului prin
conştientizarea pe niveluri (...) E. Eureme.
(...) P. Praxeme (...) Model de modelare (?!) a sistemului voinţei prin
conştientizarea pe niveluri (...) E. Eureme. (?!) P. Praxeme (...) Model de
modelare (?!) a sistemului de echilibrare prin conştientizare pe niveluri. Ef.
Efecte. 0 (Zero). Phönix. 1. Flux-reflux. 2. Fuzzy. 3. Vrittis. (...) E. Eureme (...) P. Praxeme flux-reflux (...) Model de
modelare (?!) a sitemului de decizie prin conştientizare pe niveluri. L. Logica
(...) 4. Logică. 5. Axiologică. 6. Echilibrare. 7. Fuzzy. 8. Grup. 9. Binară.
E. Eureme. 0 (Zero). Emergenţă. 1. Noetică (...) P. Praxeme. 0 (Zero). Iradiată
(...) Model de modelare (?!) a sistemului creativ prin conştientizarea pe
niveluri. M. Modele. 0 (Zero). Ideologenic (...) 6. Metonimic (...) 9. Itemic.
E. Eureme. 0 (Zero). Ideologem (...) 9. Item. P Praxeme. 0 (Zero). Emergenţa“
ş.a.m.d. Băiete, eşti idiot! – vorba lui Caragiale, exprimată de Toma Caragiu.
Aţi înţeles ceva? Nici eu. Aceeaşi „beţie de cuvinte“ umple gîtlejul acestui
nătărău şi în parada lui de religiozitate: „Aseitatea (?!). Dumnezeu există de la Sine, şi pentru sine, este
invizibil, incomunicabil (?!), neîmpărţibil (?!), deşi are trei ipostaze:
Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh“. Băiete, eşti handicapat! – vorba mea. Ce crezi tu
că înseamnă „aseitate“? Dar „neîmpărţibil“? Altă aberaţie: „Nicolae Ionel
singurul poet care (,) prin placheta Cuvînt în cuvînt (1972) îl (sic!) cîntă pe
Dumnezeu, cînd ceilalţi tăceau, se exilau sau pe cei puternici ai zilei îi
slăveau (...). Prin Nicolae Ionel s-a exprimat atunci teonoza (?!) sufletului
românesc“ (pg. 578). Cine e Nicolae Ionel? N-a auzit nimeni de el. A fost,
acest neica-nimeni, singurul care, în anii ’70, Îl (aşa se scrie corect!) cînta
pe Dumnezeu în România? E ridicol... Pe atunci trăiau şi scriau oameni ca Emil
Botta, Ioan Alexandru, Radu Gyr, Nichita Stănescu, Fănuş Neagu („Îngerul a
strigat“) şi alţi autori pătrunşi de fiorul creştin. Referindu-se la romanul
„Biserica Neagră“, de fostul autor proletcultist, A. E. Baconsky, Emil cel
Debil debitează o altă enormitate: „Este un roman de mare forţă, prin care A.
E. Baconsky îi depăşeşte pe Marin Preda, Augustin Buzura, Soljeniţîn,
Pasternak, Virgil Gheorghiu, Virgil Ierunca, Paul Goma în demascarea
adevăratelor mecanisme, intenţii şi finalităţi ale organizaţiilor sataniste“
(pg. 603). E clar, trebuie chemată o ambulanţă, avem de-a face cu un nebun
periculos! Aşadar, autorul celebrelor versuri „Şi mai trece-o noapte, şi mai
trece-o zi/ Se ascute lupta dintre clase/ Iar duşmanii se vădesc a fi/ Elemente
tot mai duşmănoase“ îi depăşeşte pe laureaţii Premiului Nobel Alexandru
Soljeniţîn şi Boris Pasternak, dar şi pe autorul capodoperei „Ora 25“,
Constantin Virgil Gheorghiu (roman ecranizat, cu Anthony Quinn şi Virna Lisi în
rolurile principale). Cum e posibil să apară asemenea monstruozităţi? Ce credit
poate avea un „istoric“ literar care n-are nici cel mai elementar sistem de
valori? Aşadar, „Biserica Neagră“ e peste „Doctor Jivago“! Îmi e şi milă, şi
silă de acest cretin. Am mai reţinut şi alte prostii, slobozite de nărodul ăsta
plin de ifose: „La Moscova
este biserica Vasile (?!) Blajenîi (,) fiindcă au preluat creştinismul de la
români“ (pg. 37). Am dedus că de ruşi ar fi vorba, dar aşa ceva e o eroare: nu
românii i-au creştinat pe ruşi, ci byzantinii. Iar biserica nu e Vasile, ci
Vasilii Blajenîi. În alt loc se scrie că „Dionisie Exiguul s-a născut în Scytia
Minor (Dobrogea) la 70 e.n.“ (pg. 65). Eroare din greşeală, hombre, acest
proto-român nu s-a născut în Secolul I, ci în Secolul VI (cca.500), iar grafia
corectă e Scythia. Specimenul nu are
proprietatea termenilor: într-un loc
scrie că: „Eminescu aparţine micii
boierimi rurale, prin descendenţă“ (pg. 162), confundînd descendenţa (urmaşii)
cu ascendenţa (înaintaşii); în alt loc afirmă că Lucian Blaga „În 1926, intră în
diplomaţie (,) făcînd diferite funcţii în legaţiile din Varşovia, Praga, Viena,
Berna, Lisabona“. (pg. 370) – ce exprimare e asta? Despre Marin Sorescu, acest căpiat afirmă: „Face
liceul la Predeal
şi Facultatea de Filologie la Iaşi“
(pg. 549) - ce liceu o fi făcut Sorescu la Predeal, el, care era din judeţul Dolj? E vorba de Liceul Militar! Nu mai vorbesc de
faptul că, din datele biografice ale poetului, lipsesc atît funcţia de ministru
al Culturii, cît şi anul morţii. Dar, ce ziceţi de acest pleonasm – „finanul de
happy end“? (pg. 590). Păi, ori este final, ori este end, care înseamnă acelaşi
lucru. Un alt pleonasm: „Interferenţă între roman şi jurnal“ (pg. 633) - un fel
de avansaţi înainte. Despre Elena Văcărescu se scrie că „S-a născut la Bucureşti (,) în 3
octombrie 1864“ (pg. 674) - anul corect
e 1866. O greşeală şi mai gravă este aceasta: „Primeşte o educaţie aleasă şi
(,) din cauza atitudinii sale patriotice (,) este exilată de regele Carol,
trăind din 1891 în Italia şi apoi în Franţa“ (pg. 674). Nu se
poate atîta prostie! Aşa ceva n-am mai întîlnit! Cum a exilat-o Regele
Carol I pe juna Elea Văcărescu „din cauza atitudinii sale patriotice“, mă,
Emile? În acest caz, ar fi trebuit să-i exileze şi pe Eminescu, Titu Maiorescu,
Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu şi pe alţi mari români. În realitate, fata
a fost îndepărtată, elegant, din pricina logodnei sale cu principele moştenitor
Ferdinand. Referindu-se la o eventuală căsătorie a celor doi tineri,
politicianul conservator Lascăr Catargiu (1823-1899) i-a spus suveranului:
„Aiasta nu se poate, Majestate!“. Pune mîna pe carte, repetentule mic şi
agresiv… (Va urma)
CORNELIU VADIM TUDOR
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu