Excelenţei Sale
Domnului Barack Obama,
Preşedintele SUA
Dragă Domnule Preşedinte,
vă rog să primiţi sincerele mele felicitări pentru
realegerea în funcţia de preşedinte al SUA. Nutresc speranţa că, la fel ca în
primul mandat, veţi fi un om al Păcii şi că veţi respecta învăţăturile Bibliei.
Din păcate, aşa după cum scrie într-o carte a sa un venerabil amic al meu
(evreu român), în vîrstă de 92 de ani, profesor la mai multe universităţi din
Brazilia şi din SUA, pe nume Ilie Gilbert, „America este o mare democraţie în
interior şi o mare dictatură în exterior“. Faptul că este democraţie la ea
acasă a fost demonstrat prin elegantul proces al alegerii şi realegerii unui
tînăr ca dvs., cu ascendenţi în Africa. Faptul că este dictatură peste hotare e
demonstrat, zi de zi, în numeroase zone ale Planetei, printre care şi România. În
decembrie 2000, eu am fost finalist al alegerilor prezidenţiale din România -
finală pe care am cîştigat-o, detaşat, cu peste 60%. Dar, cu sprijin american,
a fost proclamat învingător contracandidatul meu, în vîrstă de peste 70 de ani,
cu studii la Moscova,
efectuate în anii ’50, de orientare stalinistă, care candida în mod ilegal
(Constituţia României prevede 2 mandate, ori el candida la al 3-lea!). La
alegerile din anul 2004, cu „ajutorul“ celebrului falsificator de sondaje şi
escroc internaţional Dick Morris, nu mi s-a mai permis să intru în finală,
fiind „împins“ pe locul III. Au ajuns finalişti doi oameni cu grave probleme
penale, dintre care unul avea să-l bage la închisoare pe celălalt, după cîţiva
ani. În toată această perioadă, Ambasada SUA la Bucureşti s-a amestecat
în mod scandalos în viaţa internă a României, provocînd reacţii de nemulţumire
din partea unui mare număr de instituţii, organizaţii şi persoane publice. Abuzurile
săvîrşite de unii angajaţi ai Ambasadei SUA au culminat cu uciderea unui
îndrăgit muzician, Teo Peter, în decembrie 2004 - se minte că ucigaşul era un
obscur puşcaş marin care păzea Ambasada, dar eu ştiu că făptaşul nu era altul
decît fiul ambasadorului J.D. Crouch, care conducea maşina, cu viteză nebună,
într-o avansată stare de ebrietate.
La numai cîteva ore de la tragicul accident, după
miezul nopţii, criminalul a fost scos din România, în mare secret, cu un avion
militar Hercule, care l-a transportat la o bază militară din Germania. Într-o
ţară latină, cu
oameni săraci, dar extrem de inteligenţi, totul se află foarte repede şi, vorba
cuiva, nici un secret nu durează mai
mult de 3 zile. Au trecut 8 ani de la
acea veritabilă crimă şi nimeni nu a păţit nimic: nici făptaşul real,
nici „cascadorul“, sau „dublura“
sa. E revoltător! Poetul francez
Lautréamont are o vorbă de spirit: „O viaţă de om nu valorează nimic, dar nimic
nu valorează cît o viaţă de om“.
Domnule Preşedinte, de-ar fi numai atît! Dar, cel
puţin din anul 2000 şi pînă acum, fiecare ambasador al SUA se comportă în
România ca un stăpîn de sclavi pe plantaţii. Acesta e adevărul. În anul 2002,
eu am ridicat, pe banii mei, în Municipiul Cluj-Napoca (Transilvania), un
monument de bronz al fostului preşedinte american Woodrow Wilson - ca recunoaştere a rolului jucat de
acesta în triumful forţelor binelui în primul război mondial. (De altfel, vă
adresez această scrisoare la exact 94 de ani de la sfîrşitul oficial al acelei
conflagraţii, 11.11.1918). Deşi am trimis, din timp, invitaţii la ambasadă,
nici un angajat nu a participat la acea festivitate unde, totuşi, au fost
arborate drapelele României şi Americii şi o fanfară militară a intonat
Imnurile de Stat ale celor două ţări.
Acela care a dat ordinul de boicot
a fost ambasadorul Michael Guest, trimis la post de George W. Bush. Cine
ştie, poate că micul republican Michael Guest l-a pedepsit, în posteritate, pe
marele democrat Woodrow Wilson! Dar monumentul există, e singurul de acest fel din
Europa şi, de 10 ani, constituie loc de
pelerinaj pentru mulţi români şi americani, care depun buchete de flori şi se
reculeg. Ambasadorul care i-a urmat lui Michael Guest se numeşte Nicholas
Taubman şi se face vinovat de numeroase provocări şi insulte aduse Poporului
Român. Memoria presei păstrează atîtea şi atîtea dovezi de încălcare a
Statutului Corpului Diplomatic de către acest fost negustor de piese de schimb
(?!), devenit ambasador numai şi numai pentru că a cotizat o anumită sumă de
bani la campania
lui George W. Bush. Românii ştiu că America are valori mai nobile decît
banul. Amestecul brutal al lui Taubman în existenţa României a culminat cu unele afirmaţii necugetate, făcute la Cluj-Napoca, prin care
el a învrăjbit relaţiile inter-etnice dintre români şi maghiari, ceea ce i-a
determinat pe unii conaţionali ai mei să ceară expulzarea lui imediată.
Anii au trecut. A venit un alt ambasador - din
păcate, la fel de prost pregătit, la fel de abuziv. Numele lui e Mark
Gitenstein. Şi-a început mandatul cu o minciună: el pretinde că
are strămoşi în România. Nu are. Ca
doctor în Istorie, fiţi convins că eu mă pricep să cercetez un arbore
genealogic. Mai ales că administratorul reşedinţei ambasadorului SUA, timp de 5
ani, dat afară şi lăsat fără pîine (cu 2 copii mici) de acest Gitenstein, este
acum consilierul meu - mă refer la dl. Silviu Crăescu. Dar, Ambasada SUA e
condusă, în realitate, de un alt personaj:
rezidentul CIA Harry Giknavorian. El este omul care taie şi spînzură în
România. El îşi permite ceea ce nu-şi permite nici un locuitor, sau diplomat,
ori turist pe teritoriul unei ţări, mai ales în Uniunea Europeană: circulă cu
un jeep fără număr de înmatriculare (?!).
Dar, el îşi îngăduie mult mai multe. Sub aparenţa luptei împotriva
drogurilor, acest Giknavorian aşează
,,pionii“ pe tabla de şah a politicii româneşti, face instrucţie cu numeroşi
oameni politici şi factori de opinie, pe unii dintre ei convocîndu-i la centrul de instructaj CIA, din Frankfurt (Germania). Astfel de evenimente se află,
domnule Preşedinte, şi nu dau deloc bine pentru imaginea Americii.
În aceste zile, se desfăşoară campania electorală
pentru alegerile parlamentare. Echipa de comandă de la Ambasada SUA a
stabilit ca în Parlamentul României să intre doar acele partide slugarnice,
care nu deranjează, nici măcar cu o întrebare (darmite cu un vot!) interesele
economice şi financiare americane: Afacerea Bechtel; Avioanele F-16;
Exploatarea de aur, argint, uraniu şi alte metale rare de la Roşia Montană;
Vinderea a 2 crucişătoare vechi; Gazele de şist; Gazele de pe platforma
continentală a Mării Negre etc. Personal, eu încurajez
investiţiile străine - inclusiv cele americane - în România. Dar orice om
politic responsabil e dator să se gîndească, înainte de toate, la Interesul Naţional
al ţării sale. Iată de ce atît eu, cît şi partidul pe care îl conduc invităm la
dialog şi prudenţă. Dar dl. Harry Giknavorian nu are timp de aşa ceva, în tabla
lui de valori intră doar relaţiile stăpîn-slugă. Cine îndrăzneşte să-l
contrazică, e trecut pe ,,lista neagră“. Exact aşa se purtau şi komisarii
sovietici, din anii ’50. Nu doresc să intru în mecanismele de fraudare a
alegerilor, dar un singur reper vreau să invoc, ca să vedeţi că stăpînesc bine
subiectul: MONSAT.
Domnule Barack Obama, sînteţi mai tînăr ca mine. Dar
cred că aţi avut timp suficient să înţelegeţi cum lucrează Dumnezeu - şi ca
răsplată, şi ca pedeapsă. Tot ceea ce i se întîmplă rău gloriosului popor
american vine de la
Dumnezeu. Inclusiv uraganele, cutremurele ş.a.m.d. Este momentul
să impuneţi un alt comportament al reprezentanţilor SUA peste hotare. Nimeni nu
vrea neo-colonialism. Ce Dumnezeu, sîntem în Mileniul III după Christos, nu
înainte de Christos! Lăsaţi alegerile libere în România! Încă mai aveţi vreme
să-i opriţi pe dictatorii primitivi Mark Gitenstein şi Harry Giknavorian în
noua lor tentativă de a fura voinţa electoratului român. Vin vremuri grele, în
toată lumea. America
are nevoie de prieteni adevăraţi, nu de lachei, care să o trădeze cu prima
ocazie. Eu, unul, sînt un mare şi statornic prieten al Americii (de altfel, am
în familie un predicator american, din Texas,
ginerele sorei mele). În speranţa că acest mesaj va ajunge la dvs. şi că vă
veţi implica în respectarea tradiţiilor şi Constituţiei SUA, vă
doresc mult succes.
Al dvs.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Preşedintele Partidului România Mare,
Membru al Parlamentului European,
Membru al Academiei de Ştiinţe Politice din New
York,
Membru al Academiei Mondiale ,,Albert Schweitzer“
11 noiembrie 2012, Bucureşti
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu