A devenit clar, pentru toată lumea, că postul
Antena 1 face o diversiune prelungită şi stupidă, după dictarea unui Serviciu
Secret. Unealta acestei porcării vomitive este acelaşi grec fără Dumnezeu, Dan
Capatos, care mai făcuse o mizerie incalificabilă, difuzînd imagini-pirat, cu
premierul în exerciţiu Emil Boc, în pielea goală. Atunci l-am apărat, din
solidaritate de breaslă - dar de astăzi încolo îl voi trata ca pe un ticălos
fără pereche. Acum s-a pîndit momentul absenţei mele din ţară,
pentru a fi împroşcat cu lături.
1) A fost clocită o poveste pestilenţială,
debitată de prostituata Oana Zăvoranu, care fabulează că eu aş fi vrut s-o
violez (?!) în 2008, în biroul meu de vicepreşedinte al Senatului (?!).
Evident, e încă o minciună ordinară, debitată de o paranoică fără serviciu,
alungată din casă de propriul bărbat pentru curvăsărie - care nu ştie ce să mai
scornească pentru a scăpa de o condamnare în Dosarul Vrăjitoarelor, dar s-o
salveze şi pe maică-sa, pasibilă de o condamnare la 10 ani de puşcărie, pentru
evaziune fiscală. Abjecţia lui Dan Capatos constă într-o „reconstituire“, cu
nişte amatori, a aşa-zisei tentative de „viol“. Ce ruşine!
2) Pentru a face credibilă înscenarea cu
paraşuta de ţigani Zăvoranu, Capatos scoate de la naftalină o altă născocire de
oameni bolnavi, fabricată de SRI în anul electoral 1996 - o presupusă relaţie a
mea (tot în Senat, desigur!) cu o fată de la Organizaţia de Tineret a PRM. Tot
o minciună. Tot o încercare, sinistră, de a mă compromite. Am dat-o în judecată
pe domnişoara respectivă, care a pierdut procesul, fiind, ulterior, graţiată.
De altfel, în această dimineaţă, Ana-Maria Muşulete (acum căsătorită, mamă a
unui copil de 8 ani) a negat, revoltată, pe mai multe site-uri aceste inepţii.
Iată cele două dezminţiri pe care
Ana-Maria Muşulete le-a trimis publicaţiilor „Evenimentul Zilei“ şi „România
Mare“, în anii 1996 şi, respectiv, 1997.
Dezminţirea nr. 1 (19 iulie 1996)
„Domnule director Ion Cristoiu,
În cotidianul «Evenimentul Zilei», nr. 1228, de
marţi, 9 iulie 1996, în pagina semnată de Dan Ioan Mirescu, m-am regăsit în
persoana acelei tinere studente, căreia autorul articolului îi pune în gură tot
felul de minciuni, neadevăruri şi aberaţii. Pentru o corectă informare a
opiniei publice, a prietenilor mei şi a membrilor şi simpatizanţilor Partidului
România Mare, declar următoarele:
1) După destituirea sa din conducerea
Partidului România Mare, dl. Dan Ioan Mirescu m-a căutat, în repetate rînduri,
pentru a da declaraţii împotriva senatorului Corneliu Vadim Tudor. Am reuşit,
de cele mai multe ori, să-l evit, deşi mi-a fost greu, deoarece acesta, ca
membru al Comitetului Director, era mai mereu prezent în mijlocul tinerilor
noştri. 2) După sesiunea de examene, m-a hărţuit cîteva zile şi, în ziua de
26.06.1996, am acceptat invitaţia d-lui Mirescu de a merge la Restaurantul «La Şosea»,
crezînd că s-a liniştit cu atacurile la adresa d-lui Corneliu Vadim Tudor. Am
ajuns pe la orele 16. La început, discuţia s-a rezumat la problemele mele de
facultate, servind un pahar de «Santal», după care a început să-mi vorbească
despre senatorul Corneliu Vadim Tudor, cum că el şi prietenii lui din S.R.I îl
vor termina cît de curînd pe preşedintele P.R.M. Ca să mă impresioneze, în
prezenţa mea, a dat mai multe telefoane la unii şefi din S.R.I., printre care
reţin numele generalului Gioni Popescu şi al colonelului Gheorghe Atudoroaiei,
pe care i-a informat că se află în dialog cu mine şi că problemele vor fi
rezolvate aşa cum s-a stabilit. Eu am încercat să nu le fac jocul, pentru că
realizam la acea oră că totul este o mîrşăvie pusă la cale de dl. Mirescu şi
prietenii săi la adresa d-lui Corneliu Vadim Tudor. 3) Văzînd că mă încăpăţînez
şi nu intru în jocul lor, dl. Mirescu mi-a propus să servesc un pahar de vin,
ca să mă mai liniştesc, după care am simţit o moleşeală în corp şi capul greu.
Bănuiesc, acum, la cîteva zile după ce mi-am revenit, şi după ce am fost la
medic, că dl. Mirescu mi-a pus ceva în băutură, pentru că eu îmi amintesc
foarte puţine lucruri după această întîmplare. Starea sănătăţii mele s-a
agravat, apărîndu-mi pe corp o erupţie a pielii, pe fondul unor ameţeli
permanente. Cînd şi-a dat seama că starea mea a evoluat în sensul dorit de el,
dl. Mirescu a început presiunile şi ameninţările la adresa mea, spunîndu-mi că
deţine casete compromiţătoare despre mine şi despre alte colege de la Organizaţia
de Tineret, care, chipurile, mi-ar putea afecta imaginea. Văzînd că nici în
acest mod nu reuşeşte să-şi atingă scopul, a apelat din nou la relaţiile sale
din S R.I., ameninţîndu-mă că-mi poate crea multe greutăţi dacă nu accept
propunerea lui de a da o declaraţie calomnioasă la adresa domnului senator
Corneliu Vadim Tudor, chiar dacă aceasta este lipsită de orice argumente şi
orice adevăruri. Ameţită cum eram, am acceptat să scriu ceea ce îmi dicta,
promiţîndu-mi că nu va face uz de declaraţia respectivă şi nu o va publica în
«Evenimentul Zilei». Ca atare, contest tot ceea ce Dan Ioan Mirescu m-a forţat
să scriu, sub ameninţări şi presiuni şi într-o stare aproape totală de
inconştienţă. Acest lucru reiese şi din faptul că am pus ghilimele la începutul
declaraţiei, luată forţat, ceea ce explică faptul că nu am scris ce gîndesc,
totul fiind dictat de dl. Mirescu. Nu am avut niciodată vreo relaţie personală
cu domnul senator Corneliu Vadim Tudor, în afara aceleia de colaboratoare la
revistele patronate de dînsul şi de membră a Partidului România Mare. De
altfel, dl. Corneliu Vadim Tudor nu mi-a dat niciodată de înţeles că ar avea
vreo afecţiune aparte pentru persoana mea, lucru normal, zic eu, deoarece
dînsul este căsătorit, are două fetiţe şi nu se pretează la astfel de relaţii.
Noi, tinerii, am venit, cu toţii, la Partidul România Mare, pentru că, în
fruntea lui, se află un mare patriot, un om de o rară cultură şi un foarte bun
creştin. Totodată, contest tot ce a apărut în articolul incriminat la adresa
altor cadre de conducere şi a altor prieteni din Partidul România Mare. 4)
Menţionez că sînt membră a Partidului România Mare, cu cotizaţia la zi,
demonstrînd şi în acest fel că toate cele relatate sînt falsuri ale d-lui
Mirescu. 5) Dovada că afirmaţiile făcute de dl. Mirescu sînt minciuni grosolane
o constituie similitudinea unor fraze apărute în ultimele două articole, în
aşa-zisele declaraţii date de mine şi de colega mea. Mai mult, se demonstrează
că toate „Scrierile“ d-lui Mirescu, de la un capăt la altul, sînt falsuri
grosolane, create de o minte răzbunătoare, care încearcă, ajutat şi de alţii,
să denigreze Partidul România Mare, pe preşedintele său, Corneliu Vadim Tudor,
şi, nu în ultimul rînd, pe tinerii acestui partid. 6) Pentru toate calomniile
şi prejudiciile morale pe care mi le-a cauzat articolul la care am făcut
referire, îmi rezerv dreptul să-l chem în instanţă pe dl. Dan Ioan Mirescu,
care se dovedeşte a fi un calomniator şi un denigrator versat, un client al
sălilor de tribunale şi, împreună cu colega mea, să organizăm o Conferinţă de
Presă, unde vom prezenta ziariştilor adevărata faţă a d-lui Mirescu şi a celor
care-l susţin din umbră.
ANA-MARIA MUŞULETE
P.S. 1. Această declaraţie am făcut-o din
proprie iniţiativă, după ce am citit articolul din «Evenimentul zilei», semnat
de Dan Ioan Mirescu, şi la ea subscriu şi părinţii mei.
P.S. 2. Domnule director Ion Cristoiu, sînt
mama acestei tinere şi vă rog să daţi curs acestui Drept la Replică, întrucît,
şi noi, părinţii, sîntem profund revoltaţi de denigrările acestui om sadic şi
cu mintea bolnavă, care nu ştie cum se educă, cum se urmăreşte un copil ce
trebuie să reuşească în viaţă“.
(Text reprodus din revista „România Mare“, nr.
din 19 iulie 1996)
*
* *
Dezminţirea nr. 2 (5 decembrie 1997)
„Acum, la aproape un an şi jumătate de la
mizerabilul scandal început de Dan Ioan Mirescu, îmi dau seama de multitudinea
de scopuri urmărite prin implicarea mea şi a senatorului Corneliu Vadim Tudor
în cele mai murdare articole apărute la vremea respectivă în «Evenimentul
Zilei». Înainte de toate, vreau să precizez că, aşa cum face de obicei, bipedul
Dan Ioan Mirescu scrie doar ce crede că îl avantajează, minţind cu o uşurinţă
uluitoare. Întîi, amenzile la care se referă au fost retrase, deci a avut loc o
graţiere a mea, pe motivul - bine întemeiat, de altfel - că, fiind studentă în
ultimul an, nu am avut timp de procese şi de aceea nu m-am prezentat. Aşa că,
la dosar, nu figurează nici o declaraţie de-a mea. Abia acum voi începe
adevăra-tul proces şi fac public faptul că îl voi aduce pe fostul procuror la
sinucidere. Ce proces ai cîştigat «d-le» Dan Ioan Mirescu, împotriva mea? Chiar
nu ştii că şi în cea mai mică dispută este nevoie de un adversar? Sau aceasta
înseamnă pentru tine cîştig - să dai cu pumnii în aer? Ţi se potriveşte de
minune vorba românească: «Nebunii de la răstoacă, tot ei cîntă, tot ei joacă».
Faptul că am avut dreptate, mai bine zis că am spus adevărul despre amestecul
unor persoane de la S.R.I., s-a văzut din afirmaţiile unui general - i-a
recunoscut d-lui senator, la o întîlnire neaşteptată, cu ocazia unui meci de
fotbal, cele spuse de mine în declaraţia anterioară, cea de drept, rugîndu-1:
«Iartă-mă, am greşit!» Ceea ce mă uluieşte este acceptul ziarului «Ziua», mai
ales al lui Sorin Roşca Stănescu, de a primi în paginile sale, cu atîta
solidaritate, pe unul dintre personajele pe care le ura de moarte pînă de
curînd. Oare să fi uitat Sorin Roşca Stănescu, Răzvan Savaliuc (care a semnat
articolele ce-1 înfierau pe Dan Ioan Mirescu, în iulie 1996) ce părere aveau
despre acest vagabond bătrîn şi cu ce cuvinte îl gratulau? Domnilor, aţi
conceput un alt Dicţionar Explicativ al Limbii Române şi aţi dat cuvîntului
ziarist sensul de cutră, cameleon, prostituată - cuvinte existente în actualul
DEX - sau pentru a caracteriza personalitatea lui Dan Ioan Mirescu? Chiar nu
mai există urmă de profesionalism în ceea ce faceţi? Sau de bun-simţ? Vă mai
aduceţi aminte de cuvîntul adevăr şi de sensul lui? Chiar credeţi că românul
poate fi prostit atît de uşor cu minciunile scornite de voi? Nici în vara aceea
nu a crezut nimeni nimic, dar acum, cînd dl. senator Corneliu Vadim Tudor nu
este numai apreciat, ci adulat de Poporul Român datorita acţiunilor sale brave,
inimoase, cine credeţi că se oboseşte să vă citească, darmite să vă mai şi
creadă? Nu vedeţi că totul e cusut cu aţă albă şi nu ţine la o analiză mai
profundă? Minţiţi de o viaţă şi n-aţi învăţat că minciuna are picioare scurte?
De cîte ori vi s-a spart ulciorul, pînă în iulie 1996, aţi cîştigat bani din
apărarea mea, iar în noiembrie 1997, aţi dat la întors aceleaşi texte şi aţi
vrut să cîştigaţi alţi bani din porcăirea mea.
Cît despre moralitatea persoanei tale, „d-le“
Dan Mirescu, las-o mai uşurel, că ai făcut prea multe rele ca să crezi că te-a
uitat lumea. Vorbeşti de moralitate, tu, care n-ai nici mamă, nici tată şi nici
Dumnezeu, atunci cînd este vorba să cîştigi bani făcînd rău altora? Te-ai uitat
cumva după ureche? Poate e marcată acolo, cu fierul roşu, cifra 666, şi atunci
e clar ca lumina zilei cu cine avem de-a face! Că eşti vîndut Iadului, asta
poate să-ţi spună şi fetiţa ta, Raluca, pe care ai făcut-o din neatenţie (aşa
cum afirmai peste tot că, la momentul acela, te gîndeai la o întîlnire de
afaceri!). Îmi este milă de foaia de hîrtie, că trebuie să-ţi suporte numele,
aşa că închei aici. Prea mult strică şi începi să te crezi interesant, aşa cum
n-ai fost nici măcar o secundă în viaţa ta. Noţiuni ca stil, fineţe îţi sînt
străine, pe cînd cele precum noroi şi mizerie îţi sînt vitale. Pregăteşte-ţi
cele necesare pentru ultimul drum pe pămînt acum, cît mai ai timp pînă la
proces, că după aceea nu ştiu pe nimeni care să vrea să te ajute.
Superficialitatea, lipsa de gîndire, dezinteresul (ca să nu zic nesimţirea)
faţă de oricine şi orice din jurul său, răutatea, penibilul au ajuns să fie
pentru Dan Ioan Mirescu ca aerul, fără ele n-ar putea să trăiască. Întotdeauna
mînat de ambiţie prostească, şi acum încearcă o mişcare de om tîmpit: crede că
mă cobor la ridi-colul care-1 defineşte, pentru a începe cu explicaţiile.
Adevărata mea Declaraţie va fi anexată la Dosar şi la acest articol. Dacă este
atît de sigur pe el, de ce a făcut spume la gură cînd cel pe care-1 credea
cheia procesului 1-a părăsit, scîrbit, în cele din urmă? Îţi va sta inima în
loc, „domnule“ Mirescu, atunci cînd vei afla ce a spus despre tine şi metodele
tale, pe care de altfel le cunosc - acelaşi fel mizerabil de a tortura psihic,
de a ameninţa, de a fi fără scrupule - fostul tău martor. Totodată, îl rog
fierbinte pe respectabilul ziarist, dl. Ion Cristoiu, arhicunoscut prin
deontologia şi gîndirea logică şi profundă de care dă dovadă, să mă ajute în
aflarea adevărului privind articolele calomniatoare la adresa d-lui senator
Corneliu Vadim Tudor şi a mea, apărute în vara anului 1996. Cine a tras sforile
atunci, le trage şi acum...“.
ANA-MARIA MUŞULETE
(Text reprodus din revista „România Mare“, nr.
din 5 decembrie 1997)
Avem de-a face cu o campanie specifică
Antenelor securistului prost Dan Voiculescu. Incontestabil, tot ce se înscenează
în aceste zile reprezintă o făcătură a Serviciilor Secrete, cu numai o lună
înainte de alegeri. Anunţ că am dat în judecată, din nou, postul scelerat
Antena 1, solicitînd daune morale de 10 miliarde de lei vechi.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Preşedintele Partidului România Mare,
Membru al Parlamentului European
24 oct. 2012, Strasbourg
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu