13 APRILIE 1990. Vinerea Mare. E ziua de naştere a lui tata. Face 77 de ani. Spre deosebire de alţii, cifra de 13 lui i-a purtat noroc: să fii născut pe 13 aprilie 1913 şi să scapi cu viaţă în luptele de la Odessa, după ce ai primit 6 schije în picior, e o favoare a destinului. Cuvînt pe care tata nu-1 foloseşte niciodată, fiindcă pentru el nu există decît Dumnezeu. „Credeţi că mie mi-e uşor ?“ - ne spune el, din cînd în cînd, oftînd din rărunchi, după mama. Îmi amintesc la cîte trucuri şi preparative am recurs noi, copiii, pentru a-1 anunţa, în acel decembrie blestemat, din 1988, că mama a trecut la Domnul. Abia în ziua înmormîntării, cînd ne-a văzut în negru, intrînd în camera lui pentru a-1 lua la cimitir, a înţeles tragedia. Dar, surprinzător, s-a ţinut mai tare decît noi. Mă felicit că, împreună cu doctorii, i-am adus împreună pînă la Nunta de Aur - în vara lui 1988 au împlinit 50 de ani de la căsătorie. Ce dar aş putea să-i fac astăzi acestui bătrîn minunat, care e mai bogat decît un miliard de oameni, fiindcă el este un sfint? Uneori mă gîndesc că, pentru creştini, genunchii de rugăciune sînt mai importanţi decît ochii din cap.
Azi-noapte, o căţeluşă a fătat pe preşul bătrînei de alături. M-am pomenit că pe la 3 dimineaţa m-au trezit scîncetele puilor mici. Ce semn îmi trimiţi, Doamne, în Săptămîna Patimilor? Maternitatea e vestitoare de belşug şi împlinire. Cel mai mare rău al comunismului e ateismul. Dumnezeu a bătut regimurile comuniste pentru că ele L-au prigonit. De fapt, evreimea, care a fundamentat şi aplicat comunismul, a avut grijă să-i îndepărteze pe ne-evrei de Isus Christos, dar ea şi-a păstrat credinţa în Iehova şi în Moise, în Tora şi Talmud. Pentru evrei, religia devenea Istorie. Da, dar mai există acum stirpea nobilă a evreilor din vechime ? Mă gîndesc la descendenţii regilor David şi Solomon, care prin „Psalmi“ şi, respectiv, „Pilde“ şi „Cîntarea Cîntărilor“, fac parte din galeria celor mai mari poeţi ai Umanităţii, fiind egali cu Homer, Horaţiu, Virgiliu, Dante, Shakespeare. Cît la sută e adevăr din teoria că aceia care s-au răspîndit astăzi în lume nu sînt evreii autentici, ci rasa asiatică a khazarilor, trecuţi la religia mozaică?
Nu scap de mizerii nici măcar în Vinerea Mare. Ne atacă în „Dreptatea“ ţărănistă un anume George Mihalache-Buzău, care îşi zice scriitor. Buzău? Nu zău! Uniunea Mondială a Românilor Liberi - Filiala Bucureşti, protestează faţă de retragerea vizei fostului rege Mihai. La Televiziune, un reportaj realizat la o cooperativă a invalizilor şi orbilor. Mă impresionează. Cît de greu cîştigă oamenii ăştia o pîine, din truda buricelor degetelor şi din sudoarea frunţii, ce frumoşi şi ce umani sînt în îndîrjirea lor de a rămîne cinstiţi! Şi în acest timp, ţiganii şi bişniţarii învîrt banii cu lopata. Doamne, de ce-ai lăsat atîta nedreptate pe lume?
Ţara mai ia cunoştinţă de existenţa unei tinere profesoare de filozofie, care face greva foamei în faţa Televiziunii. E soţie de ofiţer M.Ap.N. Pe pancarta pe care o arborează, un scris stìngaci, ca de copil, anunţă: „Greva Foamei, Primăria Capitalei şi-a însuşit locuinţele construite de Armată şi le vinde pe valută“. Asta cam aşa e.
Noaptea, văd seria a III-a a filmului „Isus din Nazareth“. Cred că e a 5-a oară cînd văd filmul. Şi tot nu mă satur. De ce impresionează existenţa lui Isus atît de mult, pînă la lacrimi, după 2.000 de ani? De ce este El atît de viu şi de prezent în viaţa fiecărui om şi a marilor colectivităţi? Cea mai bună dovadă a existenţei Sale istorice rămîne chiar opera Sa, adică răspîndirea extraordinară a creştinismului în următoarele decenii, care a culminat cu prăbuşirea Romei, în anul 410 (ocupaţia vizigoţilor). La sfirşit, TVR anunţă că preotul Isidor Martinica a fost... consultant! Consultant la ce? La un film documentar, realizat în ţară, ar fi putut să fie şi să intervină pe parcurs - dar la un film clasic? L-a consultat Zeffirelli pe acest preot?
Aceasta e ziua în care un tînăr tîmplar, acuzat că îşi spune Regele Iudeilor, a stat 6 ore bătut în cuie, pe cruce, de la 9 dimineaţa la 3 după-amiaza. Spînzurarea pe lemn era cea mai cumplită ocară a Antichităţii. De cîte ori văd scena coborîrii de pe cruce, în noroaiele acelei ploi înnnegurate, cu femeile care plîngeau de se cutremurau cerurile şi văile, am o pornire irepresibilă de a mă topi. Adică de a dispărea cu totul în fiinţa şi aura de lumină a lui Isus Christos. „Pot totul în Christos!“ - iată formula magică, sau mai degrabă sacrală, pe care o credincioasă din S.U.A., invocată de predicatorul Billy Graham, o repeta de mii de ori pe zi. (Va urma)
CORNELIU VADIM TUDOR
Ziarul TRICOLORUL, nr 2529 / 01.08.2012
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu