Grupul Bilderberg, cu sediul în Elveţia, este structurat pe trei niveluri: Cercul exterior este extins, dar 80% dintre participanţii la reuniuni nu cunosc decît o parte din strategiile organizaţiei; Comitetul Director, al doilea nivel, este alcătuit din 35 de membri, europeni şi americani, cei din urmă fiind şi membri în Consiliul pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations); în fine, Comitetul Consultativ Bilderberg, care este nucleul grupării, fiind alcătuit din 12 membri. Numai aceştia din urmă cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei. Elita politică a lumii se întîlneşte în fiecare an, în cele mai luxoase hoteluri şi reşedinţe private din Europa, iar o dată la 4 ani, în Statele Unite sau Canada. Participanţii sînt bancheri din toată lumea, baroni ai trusturilor de presă de mare calibru, premieri, capete încoronate şi lideri politici. Motivele pentru care lumea defineşte grupul Bilderberg ca fiind „Guvernul mondial nevăzut” sînt legate de cele trei scopuri formulate de prinţul Bernhard (tatăl Reginei Beatrix a Olandei) în 1954: constituirea unui Guvern mondial la începutul Mileniului III, globalizarea economică şi crearea unei armate globale, care să intervină rapid dacă apar mişcări de opoziţie. La consfătuiri nu participă decît oameni care au dovedit loialitate Caselor Rockefeller şi Rothschild. În afara fondatorilor, prinţul Bernhard şi Joseph Retinger, cei care au finanţat clubul au fost multimiliardarii David Rockefeller şi Rothschild. Eminenţele cenuşii, care au ţinut şi ţin frîiele politicii grupului sînt Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski. De altfel, se spune că Zbigniew Brzezinski este „naşul” tuturor preşedinţilor americani, nici unul dintre aceştia nefiind instalat la Casa Albă fără girul său. În zilele noastre, „creierul” oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, a publicat în 1999 o carte autobiografică în care recunoaşte, voalat, că aparţine Clubului şi Comisiei Trilaterale, aceasta din urmă concentrînd „puterea politică, militară, economică şi administrativă a Europei, SUA şi Japoniei”. De cînd Mugur Isărescu şi-a consolidat poziţia în fruntea Băncii Naţionale a României s-a constatat o prezenţă tot mai activă în ţară a unor membri de frunte ai acestei organizaţii oculte, dar şi o influenţă tot mai mare în luarea deciziilor economice şi politice. Ceea ce se întîmplă astăzi în România - exportul masiv de venit naţional, şomajul, inflaţia, creşterea continuă a preţurilor, concedierile masive fără criterii din sectoarele publice, sărăcirea tot mai mare a populaţiei, asistenţa socială şi sanitară redusă, învăţămînt şi educaţie la nivelul minim posibil - nu reprezintă altceva decît efectul conjugat al politicilor globaliste promovate de actuala Putere, într-o combinaţie nefastă cu propria incapacitate a guvernanţilor. Pe acest fond, în zilele de 15 - 17 octombrie 2010, Municipiul Bucureşti a fost gazda Masoneriei mondiale, ca organizator al lucrărilor Comisiei Trilaterale, considerat al treilea organism de lucru în Masoneria lumii, după Consiliul pentru Relaţii Externe (cel care conduce, de fapt, SUA) şi ultrasecretul Club Bilderberg. Nu a trecut mult timp de la acel eveniment şi iată că acum ne vizitează ţara acest „guvern mondial“, la iniţiativa aceluiaşi personaj numit mai sus, cel care este considerat a fi prim-ministrul aşa-zisului guvern mondial, vicontele Étienne Davignon, preşedintele Clubului Bilderberg din 1999, şi Richard Haass, preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe al SUA. Pentru a-şi crea o oarecare acoperire a iniţiativei sale, Mugur Isărescu i-a plasat în prim-plan pe doi colaboratori apropiaţi ai săi, Adrian Thiess şi Mihai Craiu, care se doresc a fi, oficial, iniţiatorii acestui eveniment. Chiar dacă Adrian Thiess este mason cu influenţe directe asupra celor care s-au perindat la Putere în România din 1990 încoace, este incredibil şi ca atare imposibil ca o personalitate de rangul acestui Étienne Davignon să ajungă la Bucureşti la invitaţia unui „frate” a cărui condiţie este mai mult decît modestă în angrenajul masoneriei de mare forţă, aşa cum se pretinde a fi acest viconte. Dar, sigur, de ochii lumii, evenimentul este organizat de Media Consult International, firmă patronată de Adrian Thiess, ziarul „Puterea“, cu acelaşi stăpîn, şi Realitatea TV, la care se adaugă şi sprijinul echipelor Kirchoff, CMP, Money Express şi al sponsorilor Unicredit Ţiriac Bank, Eximbank, Roşia Montană Gold Corporation, totul fiind pus sub „înaltul patronaj” al Băncii Naţionale a României şi al guvernatorului acesteia Mugur Isărescu. Vicontele Étienne Davignon este un politician şi un important om de afaceri din Belgia, născut la Budapesta pe 4 octombrie 1932. El este şi fondator al organizaţiei Masa Rotundă Europeană. După obţinerea doctoratului în drept, la 27 de ani, ajunge şef de cabinet al ministrului de Externe belgian Paul-Henri Spaak şi al premierului Pierre Harmel, care conducea, între 1964 şi 1968, un guvern format din social-creştini şi socialişti. Davignon a fost şi primul preşedinte al Agenţiei Internaţionale pentru Energie, în 1974-1977. Cîţiva ani mai tîrziu, în 1981, a fost ales pentru 4 ani într-o altă funcţie importantă: vice-preşedinte al Comisiei Europene. De asemenea, a condus, ca preşedinte, Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. Din 1974 este membru al Clubului Bilderberg, la conducerea căruia accede în 1999. În 1985 a intrat în Societatea Generală din Belgia, al cărei preşedinte a devenit din aprilie 1988 pînă în septembrie 2001, apoi vicepreşedinte, pînă la 31 octombrie 2003, cînd s-a petrecut fuziunea cu Tractebel. Este ales vicepreşedinte al noii companii „Suez-Tractebel”, iar în 2004 Regele Albert II i-a oferit titlul onorific de ministru de Stat. Preşedinte al „Mesei rotunde a industriaşilor europeni”, Étienne Davignon este şi membru al Consiliilor de Administraţie de la „Anglo-American Mining”, Banca „Fortis”, „Kissinger Associates”, „Fiat” „Petrofina”, „Real Software”. Alte funcţii deţinute : preşedinte al Asociaţiei pentru Unitate Monetară în Europa şi al Fundaţiei „Paul Henri Spaak et d’EGMONT ”, membru al Comisiei Trilaterale. În acelaşi timp, continuă să acorde consultanţă mai multor Consilii de Administraţie ale unor mari companii din lume. Ceea ce puţină lume ştie este că fostul premier belgian, astăzi chiar preşedinte al Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, este un prieten intim al vicontelui Étienne Davignon, cel care a fost timp de 40 de ani secretar al Clubului Bilderberg, iar acum e preşedinte al acestuia. Pînă cu o zi înainte de numirea lui Rompuy se spunea că acesta nu va fi preşedintele Uniunii, fiindcă este membru în Clubul Bilderberg! Asta trebuia să fie o acuză, numai că evenimentele au arătat că numirea lui în funcţie s-a făcut tocmai din acest motiv. De altfel, pe 12 noiembrie 2009, Van Rompuy a fost invitat la dineul pe care l-a dat clubul la Castelul Val-Duchesse. Cu această ocazie, înaltul oficial european şi-a afirmat susţinerea faţă de intenţia grupului Bilderberg de a promova introducerea unui impozit „verde”, fireşte, cu justificare ecologistă. El a mai spus că vrea ca, în funcţia sa de preşedinte al UE, să se mulţumească doar cu un rol de facilitare a compromisurilor între statele Uniunii şi a afirmat că doreşte să rămînă ca şi „prietenul Étienne Davignon discret” şi nu să dea interviuri în toată presa. Étienne Davignon a contribuit la construcţia europeană, raportul său despre apropierea politicilor din ţările bătrînului continent, aprobat la 27 octombrie 1970 de Consiliul de Miniştri al Comunităţii Europene, propunînd crearea unui mecanism de informare şi consultare în domeniul politicii externe. Textul preconiza organizarea unor reuniuni semestriale ale miniştrilor Afacerilor Externe ale ţărilor din Comunitatea Economică Europeană, dar şi întîlniri trimestriale ale unui Comitet Politic, format din directori de politici din Ministerele de Externe, care să pregătească reuniunile. De asemenea, preşedintele comitetului era obligat să transmită în fiecare an la Parlamentul European o evaluare a cooperării politice. Dacă acest prim raport s-a remarcat prin supleţea sa, punînd accentul pe simplul angajament al guvernelor de a se consulta în mod constant, un al doilea „Raport Davignon”, adoptat în 1973 (cu un an înainte ca Étienne Davignon să devină membru al Clubului Bilderberg), prevedea că, „în problemele de politică externă, fiecare stat avea obligaţia să nu-şi fixeze o poziţie definitivă înainte de a se consulta cu partenerii săi”. Propunerea Bilderberg pentru un superstat federal european şi o singură monedă are cu siguranţă rădăcini mai vechi. O investigaţie a celor de la BBC a scos la iveală documente de la primele şedinţe Bilderberg, care confirmau că Uniunea Europeană a fost un vlăstar al grupului. Étienne Davignon a afirmat că Bilderberg a ajutat le crearea monedei euro, clubul fiind cel care a introdus pentru prima dată pe agenda discuţiilor politice ideea unui singur etalon monetar, la începutul anilor ’90. Davignon a admis acest lucru într-unul dintre rarele interviuri pe care le-a dat. El a adus în discuţie şi faptul că întîlnirile anuale ale grupului Bilderberg sînt considerate, de obicei, „prilejul unei conspiraţii”. În articolul citat de liderul clubului se mai spunea: „Întîlnirea din vara lui 2009 în Europa a grupului Bilderberg – un club informal de politicieni, oameni de afaceri şi gînditori de vîrf, prezidat de domnul Davignon – ar putea, de asemenea, «îmbunătăţi înţelegerea» asupra modului viitor de acţiune, în acelaşi mod în care grupul a contribuit la crearea monedei euro în anii ‘90”. Articolul se încheia cu aprecierea lui Étienne Davignon că: „Oamenii înţeleg cu tulburare că în aer pluteşte o schimbare (…). Dar nici un guvern nu va potoli reacţia oamenilor. Ei au cea mai mare reticenţă şi cel mai mare cinism împotriva oricui deţine responsabilitate.” În legătură cu criza financiară, Étienne Davignon declară convins că: „Din 28 octombrie 2008, lumea nu va mai fi aceeaşi. Vom avea un «înainte» şi un «după» faţă de acest moment, pentru că sistemul n-a rezistat la excesele….sistemului. Astăzi, e clar, sîntem în curs de a reconstrui în parte sistemul şi încercăm să administrăm consecinţele negative ale acestuia. Este nevoie de un mai bun echilibru între responsabilităţile statului şi sectorul privat, căruia i se cere mai multă energie. Deci, este nevoie de noi adaptări şi de schimbări”. De altfel, între 1981 şi 1985, Davignon a elaborat un plan de restructurare a industriei europene. „Sînt definitiv convins că fără industrie nu se poate vorbi de o economie puternică, iar industria nu poate să se dezvolte fără să accepte regulile dure ale competitivităţii, decît în măsura în care statul supraveghează ca tot ceea ce o înconjoară să-i fie mereu favorabil.” Tot el este cel care a negociat importante acorduri comerciale şi industriale cu SUA, Japonia şi China, acorduri care confirmă convingerea sa că este necesar ca Europa „să vorbească pe o singură voce despre aceste subiecte”. Sigur că vizita lui în România, chiar dacă a fost de scurtă durată, şi-a atins scopul. Evaluarera făcută împreună cu Mugur Isărescu a dat satisfacţie mai marelui mondial, pentru că în discuţii s-au abordat, printre altele, şi probleme legate de viitorul României, aşa cum este el preconizat de acest aşa-zis guvern mondial. Este o certitudine că perspectiva ţării noastre nu poate fi judecată fără a lua în calcul şi afacerea Roşia Montană, una dintre cele mai mari din istoria modernă. Aşa că şi acest subiect a făcut obiectul discuţiilor, mai ales pentru că unul dintre sponsorii deplasării lui Étienne Davignon în România nu este alcineva decît Roşia Montana Gold Corporation. Ceea ce, cu siguranţă, s-a remarcat în toate cercurile a fost absenţa oricărui contact cu preşedintele ţării, Traian Băsescu, şi prim-ministrul român, Emil Boc. Faptul că Étienne Davignon, unul dintre cei mai importanţi factori ai puterii mondiale, nu s-a întîlnit cu nici unul dintre ei spune multe lucruri. Coroborat şi cu atitudinea actuală a partidului de guvernămînt, PDL – ul, care, în an preelectoral, nu se lansează în promisiuni aşa cum a făcut-o anterior, ba din contră, anunţă în continuare măsuri de austeritate, gen posibila îngheţare a pensiilor şi a salariilor, recunoscînd implicit lipsa tot mai critică a resurselor, arată fără nici o îndoială că Puterii de la Bucureşti i s-a închis uşa în nas cam peste tot, că factorii de putere mondială şi-au retras sprijinul. Indiscutabil, următorul pas va fi schimbarea prin „voinţa populară”, dirijată şi susţinută, mai mult sau mai puţin discret, de centrele de Putere externă, înlocuitorii fiind deja „calificaţi” în cursă. Cu siguranţă Mugur Isărescu va fi unul dintre competitori, dacă avem în vedere faptul că el a avertizat în mai multe rînduri actuala Putere să nu se mai joace cu focul şi să nu facă promisiuni fără acoperire, mai ales acum, în an preelectoral, iar consilierul acestuia, Adrian Vasilescu, afirma sus şi tare, pe mai toate canalele mass-media, că România va fi salvată pentru că există un Dumnezeu şi Banca Naţională.
Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU
Ziarul TRICOLORUL , nr 2295 / 18.10.2011
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu