Preşedintele P.R.M. s-a întîlnit cu reprezentanţi ai Congresului S.U.A.

La cererea părţii americane, dl. Corneliu Vadim Tudor s-a întîlnit vineri, 11 iunie 1993, cu trei reprezentanţi ai Congresului S.U.A., aflaţi în vizită în ţara noastră. Delegaţia a fost compusă din Sergiu Verona, politolog de origine română, Julie Kim şi Lloyd Ator. Oaspeţii americani au dorit să ştie un singur lucru: care va fi poziţia Partidului România Mare în eventualitatea unui guvern din care să facă parte şi Opoziţia? Iată, în rezumat răspunsul d-lui Corneliu Vadim Tudor: Apreciez foarte mult interesul manifestat de oficialităţile americane faţă de viaţa politică din România. Personal, mă pronunţ pentru o intensificare a relaţiilor româno-americane şi chiar la Congresul I al P.R.M. am elogiat rolul pozitiv pe care Statele Unite ale Americii îl pot avea în relansarea ţărilor Europei de Est. Dar trebuie să vă spun, cu toată prietenia, că aveţi o imagine greşită despre România. Aţi plecat urechea la toate minciunile debitate de nişte corespondenţi de presă necinstiţi, sau iredentişti maghiari, ori aventurieri români. Timp de 45 de ani, Poporul Român a aşteptat să vină americanii; iată că acum au venit. Însă, nu numai că nu ne ajută, dar ne şi împiedică să ne ajutăm singuri. Timp de 45 de ani aţi cheltuit mai multe mii de miliarde de dolari în războiul rece, iar acum zidul de fier a căzut, dar nu vreţi să ajutaţi Estul european. Şi e mare păcat, pentru că pericolul imperialismului rusesc este încă foarte mare. Pe cine vă bazaţi dvs. în această luptă? Aţi pariat pe o Opoziţie animată de spirit de răzbunare, care n-are nici o aderenţă la Poporul Român. Le-aţi dat milioane de dolari care, în loc să servească edificării democraţiei, au ajuns în buzunarele unor escroci. Aţi încercat să impuneţi un om al vostru, căruia i-am văzut numele în unele rapoarte secrete americane, ca preşedinte al României, dl. Emil Constantinescu, dar populaţia nu-l va dori niciodată şi vă pierdeţi orice credit. Acum mă întrebaţi direct despre participarea Opoziţiei la guvernare, ceea ce înseamnă că voi v-aţi aflat în spatele ei tot timpul. Şi nu pot să nu fac legătura cu declaraţiile recente ale d-lui Corneliu Coposu, care a afirmat că P.N.Ţ.CD. doreşte 4 ministere. Ce schimbare s-a produs în tactica Opoziţiei? În octombrie 1992, dl. Ion Iliescu a propus aceleiaşi opoziţii să participe la un guvern multicolor, dar ea a refuzat. De ce? Pentru că ea nu dorea cîteva ministere, ci toată Puterea. Astăzi, v-aţi dat seama şi dvs. şi Opoziţia că ăşa ceva nu e posibil. Pulsul vieţii noastre politice arată că opoziţia este într-o prăbuşire dramatică, iată de ce reprezentanţii ei nu mai doresc alegeri anticipate - cu care tot ne ameninţau -, întrucît ar pierde şi locurile pe care le au acum în Parlament. Şi iată de ce vor să intre în Guvern. Fiindcă a început să meargă treaba în România şi lumea realizează inutilitatea şi caracterul anacronic al unor forţe ale Opoziţiei. În ceea ce mă priveşte, eu n-am nimic împotriva antrenării Opoziţiei la guvernare, mai ales dacă e sprijinită, pe faţă, de americani. Nu contest că există în Opoziţie unele valori umane mai convingătoare decît unii dintre actualii miniştri. Eu n-am prejudecăţi, însă vă atrag atenţia, cu toată prietenia, că aici, în România, călcaţi pe o gheaţă foarte subţire. Dacă populaţia nu vrea, nu veţi reuşi nimic. Iar ca să vrea populaţia, trebuie să fie convinsă, şi pentru a fi convinsă trebuie să ne convingeţi întîi pe noi, adevăraţii lideri de opinie ai acestui popor. Aşadar, dacă vă interesează opinia mea, eu voi fi de acord, cu cîteva condiţii: 1) Să-i vrea şi populaţia; 2) Odată ajunşi pe platforma Puterii, miniştrii Opoziţiei să nu înceapă o vînătoare împotriva oamenilor de stînga, la maniera iresponsabilă în care un anume Doru Braia ne ameninţase în 1990 că va împuşca 1 milion de comunişti; 3) Americanii sînt aşteptaţi în România cu un veritabil Plan Marshall, de ajutorare reală, nu cu mici afacerişti, care cu numai 10.000 de dolari cred că pot cumpăra aici hoteluri, fabrici, lacuri, munţi etc.; 4) Dacă vreţi să vă asumaţi responsabilităţi reale, atunci, în lipsa alianţelor noastre, dorim să ni se asigure integritatea graniţelor, mai ales la Vest;
5) Ajutaţi-ne, sau măcar nu vă opuneţi în tentativa noastră firească de a realiza unirea cu pămînturile româneşti ale Basarabiei şi Bucovinei. Acestea nu sînt rugăminţi, nici condiţii, ci necesităţi dureroase ale Poporului Român. Cine vă spune altceva vă minte. Şi trebuie să recunoaşteţi că Occidentul are nevoie de România poate într-o măsură mai mare decît are nevoie România de Occident, avînd în vedere eterna primejdie a imperialismului rusesc. Vă spune toate acestea un om de formaţie culturală occidentală, care preţuieşte la superlativ glorioasa naţiune americană. M-am pronunţat, de asemenea, în mai multe ocazii pentru instalarea unei baze NATO în România, fiindcă în caz contrar vom fi împinşi înapoi, în sfera de atracţie a fostului imperiu sovietic, şi noi nu dorim aşa ceva. Turcia e departe, poziţia strategică ideală o are România. Aici nu mai e vorba nici de stînga, nici de dreapta, nici de doctrine politice. E vorba de supravieţuirea unei ţări şi mă bucură faptul că un mare politolog şi iubitor de români, ca vechiul meu prieten Sergiu Verona, v-a condus prin România şi v-a explicat ce înseamnă byzantinismul politic din această zonă a lumii. Fără noi nu veţi reuşi nimic din ceea ce v-aţi propus“.

(România Mare“, 18 iunie 1993)


http://www.ziarul-tricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei.html