Ziarul TRICOLORUL, nr 2118 / 19.03.2011

 

Editorial > DICTATURA SE INSTALEAZĂ CU PAŞI MĂRUNŢI, DAR SIGURI

După experienţele sumbre produse în istoria recentă de nazism şi stalinism, sistemele de tip dictatorial şi-au schimbat înfăţişarea şi metodele. În ţări aşa-zis civilizate, autodeclarate democratice, nu se mai poate acţiona prin arestări în miez de noapte, muncă silnică în lagăre şi Canal sau exterminare în massă. Biciul, bîta sau mitraliera au fost înlocuite de mijloace mult mai perfide, majoritatea de natură economică, aşa cum ar fi şomajul, nesiguranţa zilei de mîine, îndatorarea pe termen lung şi altele. La care se adaugă nenumărate iluzii, hrănite de mass-media, cum sînt alegerile libere, democraţia, separaţia puterilor în stat, presa liberă, libertatea de asociere, libertatea de exprimare, dreptul la grevă etc.

Ceea ce rămîne, însă, specific tuturor formelor de dictatură, exprimat succint în dictonul „Divide et impera”, este modul de a acţiona, de cele mai multe ori reuşit, pentru învrăjbirea claselor şi categoriilor socio-profesionale unele împotriva altora, îngrădirea treptată a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi a dreptului de a pretinde conducătorilor aleşi crearea condiiilor pentru asigurarea unui nivel de trai decent pentru toţi membrii societăţii. Mai gravă este situaţia în care diverse forme de dictatură se instituie nu în urma unui război devastator, nu în urma unui cataclism socio-economic, nu în urma unei crize mondiale, ci pur, şi simplu, în urma fraudei electorale. La care participă activ nu numai artizanii care acţionează din umbră, ci şi milioane de complici tăcuţi şi lipsiţi de elementara reacţie civică. În România, bunăoară, din 1996 încoace, fraudarea alegerilor a devenit regulă şi nu excepţie. Înţelegem lumea în care trăim, în care forţe oculte, deghizate în grupări de interese şi presiune transnaţionale, mai presus de voinţa majorităţii popoarelor, îşi fac jocurile în funcţie de propria lor agendă. Ceea ce pare imposibil de înţeles este modul în care românii au acceptat cu atîta uşurinţă ca, după 1989, soarta să le fie dictată şi dirijată din afara graniţelor, privind, ca aflaţi în transă, manipularea masivă a voinţei electoratului şi fraudarea de proporţii a voturilor exprimate în alegeri. O incredibilă lehamite a fost indusă în conştiinţa colectivă, altfel nu se explică faptul că un guvern creditat cu procentul infim de 9% încredere a populaţiei conduce nestingherit şi după bunul plac destinele celorlalţi 91% declaraţi „scîrbiţi”, „neîncrezători în politicieni” sau „convinşi că ţara merge într-o direcţie greşită”. Conchidem, fără ocolişuri, parafrazîndu-l pe cunoscutul pastor german Martin Niemoeller: în România, mai întîi au tăiat salariile bugetarilor şi nu am luat atitudine pentru că nu eram bugetari. Apoi au impozitat pensiile şi nu am luat atitudine pentru că nu eram pensionari. Apoi au restrîns drepturile studenţilor şi nu am luat atitudine pentru că nu eram studenţi. Apoi au redus îndemnizaţia pentru mame şi concediul de creştere a copiilor şi nu am luat atitudine pentru că nu aveam copii mici. Apoi au provocat falimentul a 268.000 de întreprinderi private mici şi mijlocii şi nu am luat atitudine pentru că unii dintre noi nu aveau firmă. Apoi au evacuat abuziv un partid din sediul său şi nu am luat atitudine pentru că nu votam cu acel partid. Apoi au închis un ziar şi nu am luat atitudine pentru că oricum nu îl citeam. Apoi au interzis o emisiune de Televiziune şi nu am luat atitudine pentru că oricum nu o urmăream. Apoi au desfiinţat spitale şi şcoli şi nu am luat atitudine pentru că nu eram bolnavi şi nici cu învăţătura unii nu s-au omorît la vremea lor. Apoi au aservit politic Justiţia şi nu am luat atitudine pentru că nu aveam nici un proces pe rol. Apoi au mărit vîrsta de pensionare pentru femei şi bărbaţi şi nu am luat atitudine pentru că eram încă destul de tineri. Apoi au început să asculte telefoanele, să citească e-mailurile şi nu am luat atitudine pentru că ne consideram cetăţeni cinstiţi, fără nimic de ascuns. Apoi au schimbat Constituţia şi legile care ne priveau în mod direct. Ne-au furat orice speranţă de bunăstare pentru noi şi familiile noastre. Au distrus milioane de locuri de muncă, industria, agricultura, comerţul, transporturile şi turismul ţării în care ne-am născut şi am crescut. Au înstrăinat importante resurse naturale, vitale pentru existenţa naţiunii. Au pus în pericol securitatea alimentară şi energetică a poporului. În final, au atentat la Siguranţa Naţională a ţării. Toate acestea pentru că, de fapt, am lăsat să ne fie furat, pe termen nedefinit, votul. Atunci, unii au vrut să ia atitudine, dar nu mai aveau unde, cum şi alături de cine să protesteze cu vreun folos. Era, deja, prea tîrziu.

Iată ce spunea Martin Niemoeller, aproape cu 6 decenii în urmă: „În Germania, au venit mai întîi să-i ridice pe comunişti şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după evrei şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram evreu. Apoi au venit după membrii de sindicat şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram membru în nici un sindicat. Apoi au venit după catolici şi nu am luat atitudine, pentru că eram protestant. Apoi au venit după mine, dar, în acel moment, nu mai rămăsese nimeni care să ia atitudine pentru mine”.

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Pentru a satisface pretenţiile UDMR > Băsescu şi Boc au discutat despre coborîrea pragului electoral la 3%

Modificarea Constituţiei şi a Legii electorale este prima prioritate a lui Traian Băsescu. Joi seara, în jurul orelor 19, la Palatul Cotroceni, el şi-a convocat principalele slugi, cu ajutorul cărora controlează Parlamentul României: preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, şeful Grupului Parlamentar PDL din Camera Deputaţilor, Mircea Toader, şeful Grupului Parlamentar din Senatul României, Cristian Rădulescu, precum şi pe aşa-zisul ministru de Interne, Traian Igaş. Ei au discutat aproximativ o oră şi jumătate despre strategia care trebuie aplicată în Parlament pentru declanşarea procesului de modificare a Constituţiei României, precum şi pentru modificarea Legii electorale. Găselniţa referitoare la sincronizarea datei alegerilor parlamentare cu cele prezidenţiale, prin prelungirea mandatului actualului Parlament, a fost primită  cu optimism de lacheii chemaţi la ordine. Astfel, Mircea Toader i-a spus lui Traian Băsescu că această iniţiativă le va permite să strîngă în jurul propunerii de modificare a Constituţiei mai mult decît cele 2/3 din voturile necesare modificării primei Legi a ţării, în sensul dorit. De altfel, Mircea Toader se pare că a fost însărcinat de fostul său comandant de navă să formeze un grup de parlamentari PDL care să treacă la discuţii neoficiale, de la om la om, pentru a atrage cît mai mulţi parlamentari din Opoziţie în sprijinul acestei idei. În ceea ce priveşte modificarea Legii electorale, aceasta va cuprinde o serie de reglementări menite să favorizeze o uriaşă fraudă electorală, care va plasa PDL pe un loc fruntaş. Introducerea votului prin corespondenţă, a votului în sistem electronic, precum şi retrasarea colegiilor electorale pentru, chipurile, o mai bună reprezentare a românilor din diaspora, vor fi modificări prin care PDL va fi net avantajat, în detrimentul celorlalte partide politice.

Modificările Legii electorale vor aduce şi scăderea pragului de intrare în Parlament, de la 5% la 3%, din două motive. Prin coborîrea pragului electoral, Băsescu vrea să satisfacă UDMR-ul, care nu mai poate obţine 5%, iar pe de altă parte vrea intrarea în Parlament a UNPR, sau a altor partide de buzunar, care vor fi înfiinţate sub controlul său. O altă modificare la Legea electorală va fi aceea conform căreia primarii şi preşedinţii de Consilii Judeţene vor fi aleşi din primul tur. Cu alte cuvinte, candidatul cel mai bine plasat într-un singur tur va ocupa şi funcţia vizată, ceea ce va permite cîştigarea alegerilor locale în urma unui singur efort financiar pe care îl vor face pedeliştii pentru pomeni electorale.

TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE

În România, orice revoltă e de prisos, tirania vorbei şi-a clădit un imperiu veşnic.

I.L. CARAGIALE

Emil Boc, slugă pînă la moarte: > „Maghiarii au salvat România de la colaps”

Liderul PDL, premierul Emil Boc, a transmis un mesaj de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, în care apreciază activitatea UDMR, arătînd că formaţiunea politică maghiară a fost permanent un partener de guvernare serios şi de încredere, salvînd România de la colaps şi care şi-a respectat mereu cuvîntul dat. „Reprezentanţii comunităţii maghiare în Parlament şi Guvern au avut o contribuţie esenţială la realizarea şi aplicarea programelor de reformă care au salvat România de la colapsul economic. La aceeaşi masă a Guvernului, miniştrii români şi maghiari au luat măsuri pentru restabilirea echilibrului bugetar şi modernizarea ţării. UDMR a contribuit, alături de ceilalţi parteneri de guvernare, la implementarea proceselor de restructurare şi de reformă a statului, ca partener serios şi de încredere“.„Am apreciat întotdeauna faptul că, în relaţia cu UDMR, cuvîntul dat a fost cuvînt respectat!“, spune premierul în mesajul transmis marţi şi citat de Mediafax. El mai susţine că România este un „exemplu“ la nivel european în ceea ce priveşte respectarea drepturilor minorităţilor, atît prin reprezentativitatea asigurată în structurile de decizie ale statului, cît şi prin pîrghiile legale de protejare a identităţii lor. Şi afirmă că în acest context trebuie văzut efortul comun de promovare a Legii Educaţiei Naţionale şi de aplicare a descentralizării. Boc transmite, totodată, mulţumiri tuturor cetăţenilor pentru „modul demn“ în care au trecut prin perioada de criză. „Minorităţile naţionale în general şi comunitatea maghiară în particular au reprezentat şi reprezintă un izvor important de bogăţie spirituală în România care trebuie valorificat pentru întregirea zestrei noastre culturale. Doresc să închei acest mesaj prin a le mulţumi tuturor cetăţenilor acestei ţări, indiferent de etnie, pentru modul demn în care au trecut prin această perioadă grea, pe care, împreună, reuşim să o depăşim“, mai spune şeful Guvernului.

Pentru împrospătarea memoriei > Lozincă lansată de criminalul de război Wass Albert: „Ardealul să fie, din nou, ceea ce a fost!”

Miercuri a început, la Gheorgheni, cea de a IV-a tabără EMI, organizată de mişcarea „Tineretul Maghiar din Ardeal”. Motto-ul taberei provine de la scriitorul maghiar Wass Albert: „Ardealul să fie din nou ceea ce a fost!”. Potrivit site-ului organizaţiei, tabăra, care se va desfăşura în perioada 6-10 august, a devenit o tradiţie de 3 ani încoace şi este „afacerea” comună a organizaţiilor „Tineretul Maghiar din Ardeal” (EMI) şi „Tineretul Maghiar Unit” (EMI).

Aceasta din urmă (n.r. – aceeaşi prescurtare) şi-a ales ca scop „să învăţăm poporul să simtă, să gîndească şi, înainte de toate, să acţioneze din nou ungureşte”, precum şi „să înţesăm regiunile locuite de maghiari pentru a porni din nou circulaţia sîngelui în corpul naţiunii şi prin membrele sfîşiate ale acestuia”. Tabăra EMI este organizată cu scopul de a-i uni pe acei tineri maghiari care au „o conştiinţă naţională sănătoasă”. Principalele teme dezbătute în cadrul taberei sînt „folosirea limbii maghiare în Transilvania şi folosirea limbilor străbune ale minorităţilor din Europa”, „Viaţa şi munca lui Wass Albert”, „Lupta pentru libertate a irlandezilor şi a Tirolului de Sud”, „Revoluţia maghiară din 1956”, „Autodeterminarea”, „Situaţia maghiarilor din spaţiul ex-iugoslav”, „Istoria originii secuilor, situaţia politică în Transilvania” şi, nu în ultimul rînd, „Garda Maghiară”. Invitaţii de seamă sînt: istoricul maghiar şi fondatorul „Institutului de Cercetare Trianon”, Raffay Ernö, europarlamentarul Tökéş László, preşedintele mişcării „Dreapta pentru Ungaria” şi fondatorul, „Gărzii Maghiare”, Vona Gábor, fiul scriitorului maghiar Wass Albert, Wass Endre, precum şi nelipsita avocată Eva Maria Barki, care, între anii 1994 şi 1998, ca urmare a declaraţiilor menite să destabilizeze situaţia din Transilvania prin afirmaţii provocatoare, aducînd atingere caracterului suveran şi unitar al României, a fost declarată persoană indezirabilă pe teritoriul României. De asemenea, vor mai fi prezenţi şi deputata FIDESZ Wittner Maria, precum şi preşedintele PCM Cluj, jurnalistul Csep Sandor. Nici anul acesta nu vor lipsi antrenamentele trupelor paramilitare secuieşti-maghiare, dar nici concertele unor formaţii ungureşti, care incită tineretul maghiar din Transilvania, cum ar fi Karpatia, Transylmania şi altele. Cu ocazia deschiderii oficiale a taberei au luat cuvîntul primarul Municipiului Gheorgheni, Mezei Janos (Partidul Civic Maghiar), vicepreşedintele EMI, Bagoly Zsolt, precum şi Strahl Zoltán, membru al preşedinţiei mişcării „Tineretului Maghiar Unit¨. În cursul zilei a ţinut prelegeri despre lupta pentru autonomie în Parlamentul României deputatul UDMR Becsek Garda Dezsö. Anul trecut, tabăra a fost organizată în perioada 8 - 12 august, iar pentru a oglindi tema principală, autodeterminarea, organizatorii au ales ca motto un citat din „gîndirea“ contelui maghiar Széchenyi István: „De noi depinde totul, trebuie doar să vrem”. Trebuie menţionat că, pe an ce trece, taberele EMI sînt tot mai populate, avînd în vedere că în anul 2005 au participat peste 1.000 de tineri, în 2006 numărul participanţilor a fost de peste 2.500 de persoane, iar în 2007 numărul a ajuns la mai mult de 5000.

KOVACS ANNA

(Text reprodus din ziarul „Gardianul,

nr. de joi, 7 august 2008)

Ratinguri mari făcute de preşedintele PRM joi seara:

* Realitatea TV: 4,2 puncte

* Kanal D: 4,8 puncte

- Andreea Creţulescu, garanţie a succesului unei emisiuni

-         Mădălin Ionescu a dat, din nou, lovitura

Traian Băsescu vrea să schimbe nu mai puţin de 6 miniştri: Apărare, Agricultură, Muncă, Sănătate, Finanţe, Comunicaţii...

Traian Băsescu vrea, deocamdată, o remaniere guvernamentală. Joi seara, în jurul orelor 23, la Vila Lac 2, el a avut o întîlnire secretă cu Emil Boc. În opinia Chiriaşului de la Cotroceni, o nouă remaniere, de faţadă, a Guvernului va micşora, pentru un timp, presiunea existentă la nivelul opiniei publice pentru debarcarea Piticului Porno. Sînt vizaţi ministrul Muncii, Ioan Botiş, ministrul de Finanţe, Gheorghe Ialomiţianu, ministrul Comunicaţiilor, Valerian Vreme, precum şi ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără.

Pazvante Chiorul i-a ordonat lui Emil Boc să discute varianta remanierii cu UDMR şi să încerce să îi convingă pe unguri de necesitatea reîmprospătării Executivului şi, eventual, să le propună ca şi ei să îl înlocuiască pe ministrul Sănătăţii, Attila Cseke. Tot în cadrul acestei mişcări, Traian Băsescu doreşte schimbarea lui Gabriel Oprea din fruntea Ministerului Apărării, înlocuirea lui cu pedelistul Mihai Stănişoară şi oferirea, în schimb, uneperiştilor a portofoliilor Agriculturii şi Muncii, care ar putea fi ocupate de Valeriu Steriu şi Marian Sîrbu. Sursele spun că Dictachiorul îl doreşte pe Mihai Stănişoară în fruntea Ministerului Apărării pentru că, pînă la începutul verii - la presiunile lui George Sörös - vrea să înceapă derularea contractului de dotare a aviaţiei militare cu avioanele F16 second hand, iar Gabriel Oprea este considerat un ministru prea slab şi impopular pentru bătălia mediatică ce va urma demarării acestui contract.

Nimic nou sub soare > „BANDĂ ÎMPRĂŞTIATĂ PE TOT PĂMÎNTUL ROMÂNESC”...

* Abuzul şi mita – iată izvoarele nesecate de unde curg acele tainice mijloace care satisfac nevoile şi poftele nemăsurate ale atîtor patrioţi de meserie.

* Sub regimul libertăţii s-au produs fapte mari, care dovedesc că indivizii, lăsaţi pradă concurenţei universale, cei mai puţini şi mai abili se fac cei mai bogaţi şi mai puternici, încît concurenţa şi libertatea nu folosesc decît acestora.

* Noi, din nefericire, sîntem convinşi că Europa oficială ştie întreaga stare de lucruri de la noi, că ea cunoaşte din fir în păr toate relaţiile dinlăuntru, că agenţii consulari au date statistice mai exacte decît noi înşine, că diplomaţia europeană ştie că noi sîntem cei ameninţaţi şi persecutaţi şi evreii cei ameninţători sau, pentru a vorbi ca deputatul din Silezia, Canciola, ovreii sînt îmblătitori, noi îmblătiţii.

* Care va să zică justiţia nu poate face nimica în contra tîlharilor de bani publici, în contra mituiţilor, deoarece aceşti domni sînt patrioţi înregimentaţi ai partidului roşu (liberalii, aflaţi atunci la Putere – n.n.). Justiţia nu poate să-şi facă datoria, pentru că abuzatorii şi mituiţii, de la notarul de sat pînă la treptele cele mai înalte administrative, sînt organizaţi şi constituiţi într-un fel de bandă împrăştiată pe tot pămîntul românesc, şi ai cărei membri se susţin şi se apără reciproc cînd sînt cumva ameninţaţi de loviturile dreptăţii.

MIHAI EMINESCU

Elena Udrea îi execută pe adepţii lui Vasile Blaga

Lupta se încinge în PDL. Cei care au semnat pentru moţiunea lui Vasile Blaga sînt executaţi cu sînge rece. Hotărîtă să pună în aplicare directivele venite de la Cotroceni, Elena Udrea e prima care a trecut la curăţenia de primăvară. Primul executat e deputatul Bogdan Cantaragiu, preşedinte interimar la Sectorul 1. Acesta a fost demis de BPN al PDL Sector 1, care s-a întrunit de urgenţă exact pentru acest lucru. Cică omul ar avea probleme de imagine. Aud că urmează a fi executaţi la fel alţi 3 lideri importanţi din PDL Bucureşti -Silvian Ionescu (Sector 3), Romeo Raicu (Sector 4) şi Cristian Poteraş (Sector 6). Bogdan Cantaragiu a fost pus pe liber pentru că ar dăuna imaginii partidului din cauza implicării sale în Dosarul deputatului Dan Păsat. Cu toate că Dosarul invocat este cunoscut la partid de aproape 2 ani, înlăturarea lui Cantaragiu vine abia acum, la o zi după ce acesta a anunţat că susţine candidatura lui Vasile Blaga în defavoarea lui Emil Boc, sprijinit de Elena Udrea. „S-au strîns nişte semnături dintr-o iniţiativă cu autori necunoscuţi pentru demiterea dumnealui, de parcă ieri sau astăzi s-a aflat că ar fi implicat în cazul Dan Păsat şi ar aduce prejudicii imaginii partidului”, a comentat, pentru NewsIn, Anca Constantinescu, membru PDL Sector 1. Şedinţa convocată joi seară a fost nestatutară, Cantaragiu fiind anunţat pe ultima sută de metri că este aşteptat la discuţii. Bogdan Cantaragiu a pierdut anul trecut şefia PDL Giurgiu şi a fost susţinut de Vasile Blaga la şefia PDL Sector 1. În cazul celorlalţi 3, situaţia poate evolua destul de repede dacă nu revin pe calea dreptă. Silvian Ionescu are probleme cu Securitatea, fiind un cunoscut fost ofiţer de Informaţii, acum şef la Garda de Mediu, Romeo Raicu nu prea a avut performanţe electorale şi deci ar putea lăsa pe altul, în timp ce Cristian Poteraş e deja pe mîna DNA.

IOSIF BUBLE

NEWS ALERT > Chiorul a acuzat mari dureri de cap şi de stomac...    

Săptămîna de lucru s-a încheiat mai repede pentru Traian Băsescu. Pe tot parcursul zilei de vineri, acesta nu a fost deloc în apele lui. După ce a sosit cu întîrziere la Palatul Cotroceni, pe la orele 10,30, el a plecat după numai o oră. Surse din interiorul Palatului Cotroceni spun că acuza mari dureri de cap şi de stomac, deşi nu băuse nimic. Practic, singurele activităţi ale lui Traian Băsescu, de vineri, au fost semnarea unor decrete ce intrau la promulgare şi semnarea unei cereri de reexaminare de către Parlament a unui articol din noua Lege a Urbanismului. Medicii SPP consultaţi l-au sfătuit să se odihnească. Deşi sursele noastre nu au ştiut să ne precizeze cauza răului subit al lui Traian Băsescu, nu este deloc exclus ca migrenele datorate tumorii de la creier să fi revenit, combinate cu dureri de stomac (mai ales în zona ficatului), demonstrînd astfel că nu există remediu pentru boala teribilă care îl macină.

Primele experienţe sexuale ale lui Adolf Hitler

Nu se cunoaşte mare lucru despre acest subiect. După dragostea platonică pentru Stephani, blonda ce-şi înfăşurase părul împletit în cozi ca o coroană deasupra capului, Adolf a devenit mai realist în privinţa femeilor. Cert este că 1-a lăsat rece căsătoria ei cu un oarecare maior, în 1908. Cît a trăit mama sa, Adolf s-a îmbrăcat întotdeauna îngrijit, chiar cu oarecare distincţie (obicei pe care 1-a păstrat în tot restul vieţii). Ca şi alţi tineri de condiţia sa, Adolf purta cravate frumoase şi gulere înalte, costume avînd croială şi culoare sobre. Chiar de la începutul carierei sale politice, respectiv după sfîrşitul primului război mondial, se va vorbi despre el ca despre „frumosul Adolf“. Nu-l mai reţinea nimic la Linz după moartea mamei sale, pe care el o compara cu Brünnhilde, eroina eposului nordic, şi va pleca la Viena unde, aşa cum va recunoaşte în Mein Kampf, a dus o viaţă plină de lipsuri. Îşi schimbă des locuinţa, nu are nici ocupaţie, nici profesie definitorie, înnoptează pe unde poate, frecventează birturi la întîmplare, unde întîlneşte intelectuali la fel de săraci ca şi el. Din amintirile prietenului său din tinereţe, Gustav Kubicek, aflăm că Adolf provoca, seducea femeile, dar în loc să se bucure de trecerea pe care o avea la ele şi să se mîndrească cu asta, el manifesta foarte multă reţinere, un ascetism impus, răceală şi indiferenţă totală faţă de sexul frumos. „Odată căutam împreună o cameră de închiriat - îşi aminteşte Kubicek. Într-o casă am fost întîmpinaţi de o doamnă de vîrstă mijlocie, într-un neglijeu provocator. Adresîndu-i-se tot timpul lui Adolf, ne-a arătat camera pe care o avea de închiriat. «Trebuie scos un pat, pentru ca prietenul meu să-şi pună pianul», a observat Adolf. Dama şi-a ascuns dezamăgirea: ar fi dorit ca Hitler să locuiască la ea. Aflînd că el are locuinţă, a încercat să-1 convingă să mi-o cedeze mie, iar el să se mute la ea. În timp ce vorbea cu noi, cordonul halatului i-a căzut, iar acesta s-a desfăcut, lăsînd să se vadă un corp minunat, acoperit doar cu un sutien iar... Hitler m-a apucat înspăimîntat de mînă şi s-a repezit spre ieşire strigîndu-mi: «Să plecăm mai repede, asta e o tîrfă!»”.

Adolf fuma (după spusele unora, pînă la 40 de ţigări pe zi), îi plăcea să mănînce carne grasă de porc şi purta cioc, ceea ce îl făcea să semene a evreu. Într-un birt oarecare a cunoscut-o pe femeia care l-a iniţiat în tainele dragostei fizice. Aceasta l-a atras atît de mult, încît a urmat o perioadă în viaţa lui în care s-a străduit să recupereze din plăcerile pierdute. Precum nesătulul Don Juan sau irezistibilul Casanova, alt colecţionar cunoscut, Hitler ataca, între două halbe de bere, domnişoarele tandre şi ieftine şi le alegea pe acelea ce cădeau mai uşor victimă privirii sale enigmatice. Era prea mîndru să ceară. Îi plăcea mai mult rolul de cuceritor şi de stăpîn. Nu era nici un pic de pasiune în intrigile sale amoroase. Nu s-a ataşat de nici una dintre femeile pe care le-a avut în această perioadă. Iată ce-i scria unui prieten al său, Konrad Heiden: „Dacă nu mă interesează femeia, asta nu înseamnă că nu mă interesează dragostea şi nu voi putea şi eu să mă îndrăgostesc cîndva. Nu pentru ea, ci pentru dragoste”. Flirtează la Meidling cu o lăptăreasă din Ottakring, iar un an mai tîrziu, pe cînd locuia la căminul Brigittenau, se bucură de trecere la o franţuzoaică de la cabaretul Proter. Se pare că pe vremea aceea lua tot ce-i cădea în plasă. Există păreri că atunci a avut relaţii cu o evreică, de la care a contractat sifilis, eveniment ce ar justifica ura de neîmpăcat a Führerului faţă de „poporul ales”. Mai ales că în Mein Kampf îi învinuieşte mereu pe evrei de prostituţie, incest şi „sifilizarea” poporului german. Majoritatea cercetătorilor consideră însă că informaţia trebuie tratată cu prudenţă maximă; în Viena circulau nenumărate pamflete pe seama evreilor, existau uniuni antisemite, aveau loc adunări antievreieşti, iar Adolf a primit încă din şcoală o educaţie antisemită.

Himmler însă credea în versiunea cu sifilisul şi nu trebuie uitat că el deţinea dosarul personal al Führerului. Din acea perioadă dăinuie şi interesul manifestat de Hitler pentru „Ostar”, revistă ce trata în paginile sale problemele rasiale şi atitudinea faţă de evrei. După ce s-a mutat, în 1913, de la Viena la München, Hitler şi-a închiriat o cămăruţă modestă şi a început să frecventeze regulat Holfbrauhaus şi alte mari berării ale oraşului, ascultîndu-i cu interes pe nenumăraţii oratori care făceau apologia pangermanismului. Acum a cunoscut-o pe Helena, o femeie de moravuri uşoare, care prin comportarea sa a scandalizat întregul cartier. Au izbucnit inevitabilele certuri şi legătura s-a destrămat repede. (Va urma)

G. HLEBNIKOV

Şi alte publicaţii ne dau dreptate > LIMACŞII DIN PARLAMENT

Limaxul e un soi de melc scîrbos, fără şira spinării, ca şi restul speciei, dar şi fără cochilie, ceea ce-l face şi mai vulnerabil, tîrîndu-se şi îmbăloşînd în trecere totul. Asta e impresia pe care au lăsat- o şi miercuri aproape toţi parlamentarii din arcul Puterii, cînd au rămas iarăşi ţintuiţi în fotolii, respectînd ca o turmă ordinul de a nu participa la vot. Au fost doar 5 excepţii de oameni demni: 4 au votat la vedere contra Moţiunii, iar unul, Mircia Giurgiu (PDL), a avut curajul de a vota „pentru”, ceea ce i-a adus mînia lui Boc: „Îl vom exclude”. Dezbateri asupra Codului Muncii - mai mult răfuieli politice şi prea puţin aplicate. Penibilă insistenţa cu care Boc numea USL„uniunea socialistă”. A apăra drepturile sociale nu înseamnă a fi socialist; n-ar fi nimic condamnabil în asta, mai ales că în multe ţări UE partide socialiste puternice au fost sau sînt la Putere. Apropo: PDL, pînă-n 2006, cînd Cotrocenii l-au revopsit peste noapte, a fost el însuşi „socialist”, iar în 2009 a luat guvernarea în „uniune socialistă” cu PSD. Azi, nu mai prea ştie ce e. Oricum, refuzînd ideea de stat social nu e nici barem „democrat-liberal”. Mai curînd, promovînd aproape exclusiv interesele investitorilor străini şi ignorînd pe cele ale salariaţilor, e LIBERTARIAN, iar prin comportament politic e LIBERTIN, deşi nimeni nu-l taxează aşa.

Şedinţa Parlamentului s-a prelungit pînă la miezul nopţii printr- un episod jalnic. Cum Preşedinţia, Guvernul şi MAE luaseră poziţia mutului faţă de declaraţiile profund ofensatoare ale unor înalţi oficiali ungari, în cap cu premierul Viktor Orban, la adresa statului român, amestecîndu-se grosolan în treburile interne ale ţării, liberalul Puiu Haşotti a propus adoptarea unei Declaraţii prin care Parlamentul român să dezavueze cu demnitate naţională asemenea atitudini inadmisibile, care se ţin lanţ. Mircea Toader, Emil Boc, fireşte şi udemeriştii au făcut tot posibilul spre a respinge sau cel puţin a amîna adoptarea Declaraţiei, jertfind demnitatea naţională pentru un pumn de voturi ale UDMR. Roberta Anastase, care dăduse asigurări că, după votul asupra Moţiunii de Cenzură, se va dezbate chestiunea respectivă, a anunţat apoi brusc că şedinţa s-a încheiat. Mai persiflează mult acest straniu personaj democraţia parlamentară?

PETRU CALAPODESCU

(Text reprodus din ziarul „Libertatea“, nr.

din 18 martie 2011)

Epistolă scrisă cu cerneala ochilor

Domnule euro-parlamentar Corneliu Vadim Tudor,

Din partea d-lui ing. agr. Duţă Marin, domiciliat în Ploieşti, Str. Cameliei nr. 21-B, bloc 138, ap. 33, preşedintele Societăţii Agricole Inoteşti din comuna Colceag, jud. Prahova (înscrisă legal în Registrul Special al Societăţilor Agricole de pe lîngă Judecătoria Ploieşti, la nr. 14/1991), vă informez următoarele:

În data de 9 martie 2011, în jurul orelor 10, dl. ing. Duţă Marin a fost ridicat cu forta, fără explicaţii şi documente justificative, de 3 persoane civile necunoscute - dar probabil aparţinand Poliţiei - în timp ce aştepta să intre într-o audienţă la Parchetul Ploieşti, după care a fost transportat cu o maşină particulară şi internat forţat, abuziv şi ilegal, la Spitalul Psihiatric de la Voila, jud. Prahova, unde este ţinut sub cheie, lipsit de libertate. Nu a fost informat nici azi, 16 martie, cine, de ce şi prin ce act decizional al vreunui organ al Justiţiei Române îl reţine în Spitalul Psihiatric de la Voila. Dacă ar fi fost o acţiune penală, internarea la Psihiatrie a învinuitului se putea decide numai după începerea cercetării penale, ceea ce aici nu este cazul. Nu i s-a permis nici măcar să-şi anunţe familia - ori vreun avocat - , care l-a căutat 24 de ore la Morgă, prin spitale, la Poliţie. Abia după insistenţele rudelor de a-l declara dispărut, la Poliţie li s-a adus la cunoştinţă internarea lui la Voila. Soţia a clacat psihic şi s-a aflat un timp sub îngrijire medicală.

În această situaţie abuzivă şi ilegală, dl. ing. Duţă Marin refuză orice tratament – mai ales medicamentos – şi orice hrană, făcînd greva foamei, atît ca formă de protest, dar şi ca măsura preventivă legată de temerea unei otrăviri, drogări sau manipulări a personalităţii şi sănatăţii sale cu medicamente şi terapii specifice. Menţionez că azi, 16 martie, a intrat în a 8-a zi de grevă a foamei.

În calitate de colaborator, angajat la societatea agricolă, am fost rugat de dl. Duţă Marin să vă transmit această informare, cu solicitarea de a întreprinde demersurile ce vi le permite calitatea de europarlamentar, precum şi în calitate de om de presă şi preşedinte de partid politic, pentru a solicita cercetarea şi soluţionarea acestei situaţii atît sub aspect de legalitate, oportunitate, risc social, cît şi sub aspectul riscului de deteriorare a sănătăţii din cauza grevei foamei.

Menţionez că dl. ing. Duţă Marin, în vîrstă de 69 de ani, este un profesionist – practician, dar şi teoretician – şi un patriot, fiind, de asemenea, iniţiatorul, autorul şi coautorul real al unor Legi aprobate în Parlament în perioada 1990-1997 privind agricultura, ţărănimea, pensionarii din mediul rural, Legi ale căror efecte benefice se văd şi azi.

Este de menţionat că, în numeroase acţiuni în Justiţie, dl ing. Duţă Marin a încercat, încă din 1990, să obţină dreptatea pentru foştii membri ai CAP Inoteşti, CAP Colceag, CAP Parepa, jud. Prahova, ale căror patrimonii – parţial sau total – trebuiau să le revină lor şi moştenitoarei de drept a acestor unităţi, Societatea Agricolă Inoteşti. Acest lucru nu s-a concretizat, din cauza abuzurilor şi acţiunilor falsificatoare, jafului, furtului şi distrugerii acestui patrimoniu de către administraţia locală, sprijinită sau acoperită, intenţionat ori din ignoranţă, de persoane şi organe superioare ierarhic. Acţiunea de reţinere sub această formă este interpretată de dl. ing. Duţă Marin nu numai ca o formă de intimidare, ci – mai ales - ca un mijloc de a i se bara posibilitatea şi dreptul de a se adresa Justiţiei. Membrii Consiliului de Administraţie al Societăţii Agricole Inoteşti mi-au cerut să vă menţionez că acţiunile în Justiţie, reprezentate legal de preşedintele societăţii, ing. Duţă Marin, au susţinerea deplină a Consiliului şi a asociaţilor societăţii, aceştia avînd adesea, în unele cazuri, coparticipare personală.

O informare şi o solicitare asemănătoare am transmis azi şi domnilor miniştri ai Justiţiei şi Sănătăţii, precum şi doamnei procuror general Laura Codruţa Kövesi (în data de 11 martie a.c.), dar în urma acestor demersuri, legate de o situaţie de urgenţă, nu am obţinut nici o reacţie.

Dl. ing. Duţă Marin poate fi contactat pentru alte detalii la Spitalul Voila, Pavilionul 3, la telefonul 0244-335.161 sau 335.162.

Cu stimă,

Ing. DAN STĂNESCU,

Secretar al Consiliului Municipal PRM Ploieşti

16 martie 2011

La colt > Un eveniment mondial: John Baldessari la Metropolitan Museum

Nu o dată am scris despre expectativa pictorului român, despre faptul că nu am văzut în România vreo expoziţie care să exprime o atitudine faţă de realitatea în care trăim, de parcă pictorii, mii de pictori români, ar trăi pe lună. Dar şi acolo cred că nu ar picta ce văd, ci ar picta ce nu văd, adică fie s-ar izola în diverse evadări, fie ar imita, aşa cum am arătat că fac foarte mulţi artişti în vîrstă, dar şi tineri (precum Ioana Nemeşi, al cărei model este legendarul artist conceptualist John Baldessari).

La începutul acestui an, la Metropolitan Musem of Art, am avut ocazia să văd expoziţia „Pure Beauty”, dedicată în exclusivitate lui John Baldessari (n. 1931, California), activităţii sale de peste 50 de ani, un adevărat eveniment mondial, căci acest artist este lancea de vîrf a artei contemporane, portretul ideal al ei. Şi prin ce s-ar defini el? Prin implicare. Prin atitudine faţă de evenimente, faţă de fenomenele sociale, politice, economice, artistice sau naturale ale Planetei. E un artist mie la sută angajat în problemele timpului nostru. Nimic nu-l lasă indiferent din ceea ce mişcă sub soare pe faţa pămîntului.

Cînd zici conceptual art eşti tentat să crezi că artistul creează artă abstractă, că e rupt de lume, că trăieşte într-un turn de fildeş, că arta lui se referă la concepte, la idei pure. Da, se referă la concepte, dar conceptele ţin de modul de a structura materia, de a o ordona şi organiza, nu de a o eluda, de a o ignora. Conceptele sînt mijloace, instrumente de lucru, nu scop, nu mesaj. Nimic mai opus faţă de ceea ce se vede în galeriile noastre, cu o artă atît de formalistă şi îndepărtată de real. Dimpotrivă, nu există artist mai concret ca Baldessari, mai legat de efemer, de instantaneu, de ceea ce e specific fotografiei, fiindcă baza lucrărilor sale o constituie imaginea fotografică. Mii de fotografii ale realităţii, realizate impecabil, pe care artistul le combină, le asociază cît mai şocant după nişte formule conceptuale, grupate în ceea ce el numeşte series.

Aşa sînt seriile „Pathetic, Kissing”, „Car Color”, „Thaumatrope”, „Top View”, „Violent Space”, „Overlap”, „Intersection”, „Aligning” sau „Alignment”, în care materia vizuală se inşiră pe orizontală, ca în „Balls”, sau pe verticală, precum în „Palm Tree (with Girl)”. Toate aceste serii de imagini sînt inspirate din viaţa cotidiană şi conturează o atmosferă cît mai fidelă a realităţii. Şi jocul este prelungit pînă la cele mai actuale experienţe, precum „The Duress Series”, o serie de constrîngeri sociale, politice, de tot felul. Adică nu este evitat nici kitsch-ul, nimic din ceea ce înseamnă pop culture.

Acestor serii le opune lucrări foarte speciale, care fac referire la arta lui Giotto, de pildă, precum „Virtues and Vices”, constînd în 14 tablouri mari expuse pe un perete, 7 la baza lui, în dreptul picioarelor noaste, 7 la o înălţime de 3 metri, aproape de tavan, în care vedem expresii umane care exprimă virtuţi sau vicii, precum Lust (dorinţa), Sloth (lene), Gluttony (lăcomie), Avarice (avariţie), Envy (invidie), Pride (mîndrie), Anger (furie) şi altele.

La fel de şocante sînt şi lucrările din „Goya Series” (1997), precum o agrafă pe o pînză imensă, sub care scrie „And”, iar alături, după acelaşi tipic, un vas cu flori, cu explicaţia „There Isn’t Time / Nu mai există timp”, deşi florile sînt în contrast cu imaginea lui Goya din tabloul „The Disasters of War” (în original „Los Desastres de la Guerra”), care se referă la campania lui Napoleon în Spania (1810). Nu mai puţin specială este şi seria „Extended Corner”, care constă în desenul unui chenar direct pe peretele galeriei, iar într-un colţ al lui - un fragment dintr-o pînză clasică. Aşa cum vedem aici laba unui picior din tabloul lui Parmigianino „Madonna with Long Neck”. Chenarul e trasat cu roşu, ca o uşă pe peretele alb, iar fragmentul din celebra lucrare a lui Parmigianino e viu, extrem de colorat, de parcă ar umple tot chenarul. Piciorul aparţine unui personaj care priveste uimit, ca şi noi, lungul prunc din poalele Madonnei. Nu numai gîtul (neck) e lung, dar şi trupul, totul e o extensie nefirească. E aici şi o referire culturală preţioasă, dat fiind că vestitul tablou, aflat în Muzeul Uffizi, realizat în jurul anului 1535, nu a fost niciodată terminat. Probabil e şi ideea din titlul seriei, care se referă la extinderea colţului! E o idee extrem de şocantă, total neconvenţională, dar care păstrează subtil legătura cu marea artă clasică.

Sînt şi lucrări tranşant politice, precum „Horizontal Men”, o serie de 9 bărbaţi în costume militare, morţi, înşiraţi pe verticală. După cum şocantă este şi seria „Arms & Legs”, ca şi tot ce este legat de „Prima Facie (Third State)”, cu precizarea „From Aghast to Upset / De la îngrozit la supărat”, unde vedem chipul unei femei contrariate şi alături o serie de cuvinte care exprimă uimire, stări extreme, similare sau contrare, precum Amazed, Surprised sau Terrified.

Sînt lucrări care trag alarma, care dau altfel de semnale la semnalele grave ale realităţii. Pare un joc, un fel e teribilism, dar, dincolo de acest joc, descoperim atitudinea serioasă a artistului. De fapt, chiar şi cele mai superficiale lucrări, în aparenţă, nu sînt lipsite de spirit ludic, care conferă unor colaje un spirit comic, apropiat de caricatură, precum nişte pelicani miraţi de nasul însîngerat al unei femei: „Pelicans Staring at Woman with Nose Bleeding”. Aşa cum este şi seria de oameni cu bulină pe chip, precum „Bloody Sundae”, imaginile fiind alb-negru, iar bulinele colorate.

Complexe colaje sau asociaţii de idei vedem şi în lucrări ca „Hell, Tree Red Paintings”, „Planets”, „Embracing Figures”, „Figure (Green) with Side of Beef” pînă la ironicul „Noses & Ears” (2006). Sau senzaţionalul colaj „Man and Woman with Bridge”, în care un cap de bărbat şi unul de femeie sînt unite printr-un pod pe care merge o pisică. Efectul este gulliveric, obţinut prin jocul proporţiilor. Cu alt prilej, vom arăta în ce constă anti-arta lui Baldessari, fiindcă atitudinea acestui artist nu este numai faţă de realitate, ci şi faţă de artă, faţă de istoria ei, trecută şi actuală.

 GRID MODORCEA

Corespondenţă din New York

Teoria pămîntului gol şi civilizaţiile subterane (XVIII)

De pildă, în anul 1138 d.Chr., călugării unei mînăstiri din Germania de Sud au dat peste un astfel de gnom care se ascundea în pivniţa lor de alimente. Gnomii nu au o înfăţişare prea atrăgătoare: foarte scunzi, îndesaţi, butucănoşi, cu pielea brună, aproape neagră (deoarece trăiesc mereu într-un mediu întunecat, subpămîntean), cu părul şi bărbile încîlcite, avînd maxilarul proeminent şi capul puţin ţuguiat, pielea foarte groasă şi zbîrcită, dar braţele puternice şi o iuţeală în deplasare greu de închipuit, ei sînt fiinţe catalogate în general ca neprietenoase, dure, necomunicative. Este lesne de înţeles, deci, că acei călugări priveau arătarea cu un fel de spaimă. Gnomul nu vorbea nici o limbă, refuzînd să comunice chiar şi prin semne. Exasperaţi, călugării l-au adus înapoi în pivniţă. Lăsat liber, piticul s-a repezit la unul din zidurile încăperii, a scos o piatră cubică din el şi a dispărut în tunelul astfel creat. Toate acestea s-au petrecut foarte repede şi nimeni nu a putut să intervină sau să-1 oprească; în plus, gaura din perete era mult prea îngustă pentru statura unui om. Speriaţi şi confundîndu-1 cu diavolul, călugării au zidit imediat tunelul şi faptul ar fi fost uitat probabil pentru totdeauna, dacă nu ar fi fost menţionat în scris de unul dintre martori. Undeva, în apropiere de Cercul Polar, între Marea Groenlandei şi Atlanticul de Nord, pe o insulă clădită din joaca focului şi a apei, a vulcanilor şi a gheizerelor, oamenii trăiesc şi astăzi în bună vecinătate cu elfii, cu zînele şi cu îngerii. Aceasta nu este o poveste, ci se petrece într-o ţară europeană marcată în orice atlas geografic: Islanda. Situat la îmbinarea plăcilor tectonice europeană şi americană, teritoriul acestei ţări este adeseori remodelat de cutremure şi de erupţii vulcanice. Istoria sa a început la sfîrşitul Secolului al IX-lea, cînd fermierii norvegieni şi vikingii i-au populat ţinuturile sălbatice, aducînd şi celţi din Irlanda. În anul 930, ei au format prima adunare democratică din Europa, Althing (Parlamentul islandez). Cei 283.000 de locuitori ai Islandei vorbesc şi astăzi aproape la fel ca strămoşii lor: vechea limbă scandinavă. Tot lor le aparţine recordul de a fi ales prima femeie preşedinte, Vigdis Finnbogadottir, care a condus ţara din 1980 pînă în 1996. Oricît ar părea de ciudat, Islanda nu are o reţea de cale ferată; transportul se face cu maşini, avioane sau nave. Islandezii se pot, însă, mîndri cu un nivel de alfabetizare a populaţiei de 100% (99,9%, dacă este să fim riguroşi...), cu un nivel de sărăcie a populaţiei de 0%, dar şi cu extinderea tehnologiilor moderne în toate domeniile. Deşi toate aceste lucruri spun deja despre ei că sunt altfel, totuşi ceea ce îi deosebeşte, la modul emblematic, de alte naţii este credinţa lor în existenţa fiinţelor supranaturale, pe care le numesc poporul ascuns. Conform sondajelor, 10% dintre islandezi sînt convinşi că îşi împart insula cu elfii, alţi 10% neagă această idee, în vreme ce majoritatea de 80% consideră că existenţa fiinţelor invizibile este o posibilitate demnă de luat în seamă. Hafharfjordur, un mic port aflat în apropiere de capitala Reykjavik, pare a fi locul în care oamenii convieţuiesc în cea mai deplină armonie cu aceste fiinţe subtile. Ei au contactat-o pe Erla Stefansdottir, profesoară de pian şi clarvăzătoare, pentru a le desena o hartă mai specială. Astfel, una dintre atracţiile turistice ale micului port islandez este o plimbare pe la căsuţele elfilor. Primarul din Hafharfjordur, Magnus Gunnarsson, s-a arătat mîndru de documentul care atestă lumea invizibilă din oraşul pe care îl conduce. Foarte încîntat de simpaticii lor vecini, el a declarat: „În felul acesta, şi turiştii vor putea descoperi că, în oraşul nostru, alături de locuitorii obişnuiţi, trăiesc şi fiinţe supranaturale”. Întrebată cum este posibil ca, în acelaşi spaţiu, să convieţuiască oameni şi elfi, clarvăzătoarea Erla a explicat că lumea are mai multe dimensiuni.

De exemplu, ea spune: „într-o pădure montană pot trăi tot felul de creaturi: elfi, gnomi, pitici, zîne. Ele nu sînt observate de oameni, deoarece au o frecvenţă de vibraţie diferită de a noastră, care corespunde planurilor eterice sau, uneori, astrale. Este posibil chiar ca aceste fiinţe, cel mai adesea inaccesibile vederii umane obişnuite, să nu se perceapă unele pe altele, tot din cauza nivelelor lor de vibraţie diferite“. Dar Erla a văzut elfi încă de cînd era copil şi atunci era convinsă că acesta este un lucru obişnuit. „Pînă la 6-7 ani, copiii văd mai multe decît adulţii. Cred că foarte mulţi dintre ei au tovarăşi de joacă invizibili, dar nu realizează că sînt elfi”. O fetiţă de 9 ani, Audur Gudmundsdottir, povesteşte cu convingere cum se joacă ea cu elfii, care au cam jumătate din înălţimea ei. Într-o zi a căzut cînd se zbenguia pe afară, iar o femeie-elfă i-a deschis uşa casei ei, aflată într-o piatră mai mare, şi i-a dat să mănînce o prăjitură în formă spiralată şi să bea un suc de banane mai deosebit. Audur îşi descrie cu însufleţire prietenii, despre care spune că sînt foarte discreţi, ies doar noaptea şi niciodată în timpul zilei. Mama ei, căreia fetiţa i-a adus ca dovadă o cheie de la căsuţa elfilor, un mic obiect metalic cu crestături, nu exclude posibilitatea ca povestirile micuţei să fie adevărate. Şi mărturii ca acestea poţi întîlni la tot pasul în Islanda.  (Va urma)

General dr. EMIL STRĂINU

FENOMENE STRANII > REINCARNAREA POATE EXPLICA APARIŢIA A NUMEROŞI COPII-MINUNE (I)

Motto: „Cred că atunci cînd o fiinţă moare, sufletul său se întoarce pe pămînt, îmbrăcat într-un nou veşmînt de carne, o altă mamă îl face să renască, iar vechiul suflet porneşte la drum, cu membre mai viguroase şi cu o judecată mai clară“.

JOHN MASEFIELD, poet englez (1878 - 1967)

Unii copii i-au surprins şi îi surprind în continuare pe cei din jur prin precocitatea lor inexplicabilă. Par născuţi cu o cunoaştere excepţională, şi teoria reîncarnării ar fi un răspuns foarte satisfăcător la întrebările pe care le ridică aceste înzestrări. Printre cei dintîi copii-minune rămaşi în Istorie s-a numărat cu siguranţă Dresigene, copilul din Crotona, care 1-a uimit pe Pitagora cu capacitatea sa de a efectua calcule în minte. Chiar dacă nu ştia nici să scrie, nici să citească, era capabil să numere într-o clipă, cu o eroare de aproape 10, conţinutul unui vas cu măsline sau să estimeze numărul de fructe pe care îl avea un măslin, ori să spună cu exactitate cîte monede conţinea o pungă închisă. Tot în Antichitate, poetul Ovidiu vorbea în hexametri (vers cu 6 picioare) pe cînd era doar un copil şi i-a fost greu să se dezveţe de acest obicei. „Cuvintele veneau singure să se plieze pe măsură şi formau versuri din tot ceea ce scriam”, spunea el. Născut în 1721 la Ltibeck, Christian Heinrich Heinecken a fost un copil de o precocitate remarcabilă, ce vorbea cursiv la vîrsta de 10 luni. La 1 an, studiase deja învăţăturile lui Moise din Biblie şi cunoştea anumite pasaje din Pentateuh pe de rost. La doar 1 an şi cîteva luni, era interesat de Istoria lumii. La 2 ani şi jumătate, a dat un examen la geografie şi istorie antică şi modernă. Vorbea 3 limbi: daneza, franceza şi latina. Mulţimea venea la Lübeck pentru a-l întîlni şi, în 1724, invitat de rege, a mers la Copenhaga. A început atunci să studieze istoria religiilor, dar a murit la vîrsta de 4 ani, afirmîndu-şi speranţa într-o viaţă viitoare. După Memoriile din Trévoux, „acest tînăr fenomen a fost pe deplin conştient de sfîrşitul său apropiat. Vorbea despre asta cu o seninătate cel puţin la fel de admirabilă ca şi ştiinţa sa prematură şi a dorit să îşi consoleze părinţii adresîndu-le încurajări luate din credinţele lor comune“. Este sigur că aceste cazuri, mai mult decît excepţionale, nu se pot explica prin ereditate sau prin gene, atît de la modă în zilele noastre. La 3 ani, astronomul, matematicianul şi fizicianul german Carl Friedrich Gauss a învăţat singur să citească şi să numere. Trasa figuri geometrice în praf şi făcea deja calcule savante. La 16 ani, a pus la punct o metodă, utilizată încă în zilele noastre, pentru a deduce, din măsurătorile luate plecînd de la un punct terestru, elementele orbitei unei planete. A iniţiat numeroase teorii şi a fost primul care a descoperit geometria neeuclidiană hiperbolică. (Va urma)

SYLVIE SIMON

Premoniţii tulburătoare (XXI)

* Braşoveanca Elena Tarhon a demonstrat că are premoniţii care o pot scoate din multe încurcături. Femeia a salvat astfel mica avere pe care o ascundea în casă. Într-o marţi după-amiaza, casa familiei Tarhon a fost spartă. Hoţii au forţat uşa cu o rangă şi au pătruns în locuinţă, profitînd de faptul că proprietarii se aflau în Piaţa Traian, unde au o mică afacere. Spărgătorii au întors pe dos toate lucrurile, au golit dulapurile şi debaraua, căutînd bani şi bijuterii. Nu au furat nimic, deşi în casă erau ascunse 60 milioane de lei şi mai multe bijuterii din aur. Toate au scăpat de mîna hoţilor, după ce Elena Tarhon a visat că-i vor fi furate şi le-a schimbat ascunzătoarea. „Banii erau în dulap. Noaptea am visat-o pe bunica mea, care-mi spunea să-i iau de-acolo, să-i ascund mai bine, pentru că îmi vor fi furaţi. Dimineaţa, i-am ascuns în altă parte şi hoţii nu i-au putut găsi”, a declarat Elena Tarhon. Sertarul în care se aflaseră toţi banii, adică 60 milioane de lei, şi bijuteriile familiei a fost întors pe dos de hoţii care au pătruns în casa familiei Tarhon.

* Revista „Magazin“ din 25 martie 1999 i-a dedicat un articol unei previzionare din România pe nume Alexandra Badea. Pe lîngă capacităţile sale de vindecare a unor bolnavi incurabili, frapează cea privind descoperirea unor infractori. Iată esenţa respectivului articol în acest domeniu. „Printre pacienţii Alexandrei se numără şi persoane disperate, cărora li s-a furat aproape totul din casă; sau persoane care simt în propria lor locuinţă «puncte malefice», adevărate zăcăminte ale răului, active şi adeseori perturbatoare. Cu acestea din urmă se ocupă, după cum ştim, radiesteziştii. Dar, la fel ca ei, Alexandra le poate identifica. Mai spectaculoase sînt situaţiile cînd vizualizarea unui furt se efectuează prin reproducerea imaginilor prezente în momentul comiterii furtului. Iată un exemplu care a suscitat, cu puţin timp în urmă, uimirea tuturor. O doamnă îi relatează Alexandrei că i s-au furat din apartament toate lucrurile de valoare, adunate în zeci de ani. Alexandra ascultă. Nici o reacţie nu apare pe chipul ei. După ce a înmagazinat bilanţul hoţiei, îşi provoacă transa. «Absentează» din cameră mai multe minute, singură se trezeşte, îşi revine din efectele provocate şi, ca şi cum s-ar fi aflat în apropierea hoţilor, începe să relateze. O menţiune trebuie făcută: ea nu vizualizează identităţi, ca pe o filă de buletin de identitate, ci persoane care, într-un moment sau altul, s-au aflat în apropierea, în compania, în situaţia de prieteni cu păgubitul. După enumerarea prezumtivă a posibililor răufăcători, Alexandra cere să se elimine toate aceste bănuieli. Cu precizie, spune: «Cei care v-au furat vă sînt apropiaţi. Cu un timp în urmă i-aţi invitat la voi. V-au admirat casa. Ai făcut o greşeală arătîndu-le lucrurile tale, încîntată fiind de ele. Aţi stat la masă cu toţii. Vă cunoşteau bine casa. Ei sînt aceia care v-au furat. Lucrurile se află în ceva ce pare o laiţă, dar laiţa respectivă are un capac. Nimeni nu bănuieşte că-i un capac acolo. El se ridică într-un anumit fel. În acea ladă-laiţă se mai află şi acum lucrurile voastre...». Fără să fi ştiut de acea prietenă, de vizită, de masa de familie, Alexandra le-a enumerat pe toate. Toate au fost confirmate de femeie. Expunerea s-a făcut cu o acurateţe de peliculă de film. Gesturi, discuţii, numărul persoanelor, lucrurile arătate, aprecierile oaspeţilor, totul, totul...” (Va urma)

TRAIAN  TANDIN

Forumul românilor din Covasna, Harghita şi Mureş cere autorităţilor statului să-i pună la punct pe extremiştii maghiari

Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în numele celor  400.000 de români trăitori în judeţele respective,  condamnă  declaraţiile  făcute de preşedintele  Parlamentului Ungar, Laszlo Köver, la 12 martie 2011, la Tîrgu-Mureş, menite să inducă ideea legitimităţii autonomiei teritoriale pe bază etnică, a „ţinutului secuiesc” nu numai ca un drept legal, ci ca pe unul divin! Apreciem că o asemenea declaraţie reprezintă o imixtiune brutală în viaţa politică a României, practică ce contravine uzanţelor diplomatice şi relaţiilor dintre două ţări vecine, membre ale NATO şi ale Uniunii Europene. Ne exprimăm surprinderea faţă de lipsa de reacţie a clasei politice româneşti faţă de această nouă incitare, prin manipulare, a radicalilor din Consiliile Naţionale Secuieşti şi nu numai, pentru obţinerea autonomiei pe criterii teritoriale a unei zone din inima României. Considerăm că  acest episod regretabil are o legătură nemijlocită cu activitatea de fost şef al Serviciilor Secrete maghiare a domnului Laszlo Köver, recunoscut pentru practicile sale de incitare şi  intoxicare a minorităţilor maghiare din ţările vecine Ungariei. Solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi combaterea tuturor manifestărilor neorevizioniste, menite a genera acţiuni destabilizatoare cu consecinţe grave, pe termen mediu şi de perspectivă, asupra populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, deopotrivă a românilor, maghiarilor, secuilor şi rromilor, şi asupra păcii din această parte a Europei. Calitatea ţării noastre de membra a  NATO şi a Uniunii Europene este de natură să confere României un plus de stabilitate doar în măsura în care clasa politică românească  va înţelege că aceia care au conceput fluturarea autonomiei etnice ca pe o sursă cronică de frustrare şi tensiuni trebuie, în fine, contracaraţi cu promptitudine, fermitate şi eficienţă.

Corupţia după Traian Băsescu

Timp de mai bine de un mandat prezidenţial, domnul Traian Băsescu a vorbit despre corupţie. Referindu-se la marea corupţie. Şi s-a războit, de fapt, cu oameni de afaceri componenţi ai altor grupuri de interese decît grupul său, cu politicieni din Opoziţie şi cu miniştrii Cabinetului Tăriceanu. La fel au procedat şi oamenii domniei-sale de la pupitrul de comandă al unor Servicii Secrete, din Procuratură, din alte instituţii ale statului abilitate să controleze. Şi ce descoperim azi? Corupţia era în altă parte. Unde? Chiar la preşedinte pe masă. Sub formă de platou.

Marea corupţie instituţionalizată la nivel central şi la nivel local înseamnă o construcţie complexă. Uneori diabolic de complexă. Din această construcţie nu poate să lipsească niciodată omul Legii, omul politic, ofiţerul de Informaţii şi demnitarul aflat la butoane. Fie că este primar, fie că este ministru, fie că este prim-ministru, fie că este chiar preşedinte. Uriaşul tărăboi, lansat iniţial la o vamă oarecare plasată la frontiera estică a României, s-a transformat într-o reacţie în lanţ. Care a scăpat de sub control. De sub controlul iniţiatorilor unui simulacru de acţiune de tip poliţienesc. Preşedintele Traian Băsescu a încercat să convingă opinia publică internă şi externă că instituţiile aflate la comanda sa luptă împotriva corupţiei. Şi atunci, din 85 de puncte vamale, a lovit în unul, apoi în al doilea, imaginîndu-şi că, punînd sub anchetă cîteva sute de vameşi şi poliţişti dintr-un total de cîteva zeci de mii de purtători de asemenea uniforme, demonstraţia va fi fost făcută. În plus, le-a arătat şi pisica celor care i-au arătat direcţia prin care ar urma să părăsească cea mai înaltă funcţie în Stat. Numai că încrengătura de tip mafiot, acea construcţie complexă la care mă refeream mai sus şi care înseamnă marea corupţie instituţionalizată, a început să scîrţîie din toate încheieturile în momentul în care a fost extrasă o mică secţiune aparent insignifiantă. Pentru că oamenii vorbesc. Pentru că legea Omertei nu este chiar atît de puternică. Pentru că ofiţerii SRI, care fac în România înregistrări ca la festival, nu au viteza necesară de a elimina fragmentele incomode de conversaţie. Cele care duc sus. Respectiv la persoane sus şi foarte sus-puse. Şi, în definitiv, sînt şi ei oameni şi uneori mai mişcă şi ei în front.

SORIN ROŞCA STĂNESCU

Un punct de vedere > Şi la Filiala PRM Maramureş ar trebui să înceapă curăţenia de primăvară

Am obligaţia morală să vă comunic modul cum evoluează Organizaţia PRM Maramureş. De 2 ani Organizaţia PRM Maramureş este păstorită de un grup diversionist, în frunte cu preşedintele filialei Gavril Lazăr, un obscur subinginer minier, sluga d-lui Ştefănoiu, actualmente jurist şi probabil viitor profesor universitar. El este susţinut de „eminenţa cenuşie“ a economiei româneşti, conf. doctor în economie Vasile Berlingher, în realitate sanitar în Armata Română, cu gradul de plutonier, apoi ceasornicar şi brutar pînă în 1996. Subliniez că acest individ şi-a cumpărat diploma de la Facultatea Goldiş, păstorită de fostul senator Ardelean. Ajuns în ierarhia universitară conferenţiar doctor şi director economic (la Facultatea Goldiş - Baia Mare), sprijină conducerea PRM Maramureş în vederea creşterii în procente la... 2,2% în 2010. Cu sprijinul celor apropiaţi (vorba vine), au reuşit să elimine toţi membrii de partid şi simpatizanţii dumneavoastră, sponsorizînd toate chefurile PDL, PSD, PNL, discreditînd toate personalităţile politice. Un alt individ lipsit de scrupule, tot brutar de profesie, considerat de presă singurul consilier PRM analfabet, posesor al mai multor carnete (PSD - PNL - PRM), s-a aliat cu iluştrii conducători maramureşeni, aducînd organizaţia pe ultimul loc. Acest individ analfabet, pe nume Apostol Gheorghe, şi-a strîns haita de brutari şi mi-au plămădit un „dosar” pentru a mă exclude din partid, motivînd că m-am întîlnit cu Sorin Oprescu în Baia Mare (lucru adevărat) în timpul campaniei electorale. Subliniez că individul nu numai că-şi cunoaşte interesul, dar a reuşit să-şi propulseze fiul pe listele parlamentare într-un colegiu maramureşean, deşi se ştia că are un dosar penal pentru conducerea autoturismului în stare de ebrietate şi ultraj. Nu mai vorbesc de faptul că este un „orator destoinic”, cu o ţinută impecabilă (vezi foto). Aşadar brutarul nostru, devenit şi dictator, a făcut campanie electorală senatorului Corodan (PNL), pentru că oricum contează faptul că este naşul fiului său. Şi ca să înţelegeţi ce se petrece, ce indivizi conduc PRM Maramureş, ce caracter au, vă informez că toţi cei 5 căţei mi-au fost împuşcaţi într-o noapte în curtea brutăriei, în semn de protest că nu l-am ajutat pe unul dintre fiii lui, care rămăsese repetent (vă reamintesc că dumneavoastră i-aţi adus de la Bucureşti la Braşov, iar apoi au ajuns în Borşa). Domnule preşedinte, eu nu mint şi nu mă consider victima impostorilor, dar din respect pentru dumneavoastră şi pentru membrii de partid, vă rog să analizaţi situaţia în profunzime, pentru că presa nu iartă. Nu încape îndoială că impostori sînt peste tot, dar ăştia întrec orice măsură: iau decizii spontane la chefurile PSD, PD-L, PNL, pentru a exclude din partid orice persoană care le stă în cale. Atitudinea lor se bazează pe o presupusă relaţie a dumneavoastră cu domnul Radu Stroe, care ar avea influenţă asupra dumneavoastră şi v-ar comunica. Dacă doriţi informaţii suplimentare, sînt în posesia unor înregistrări relevante (chefuri, strigături parlamentare).

Cu respect,

Dr. MIRCEA MIHORDEA

Cum a fost ucis, la Tîrgu Secuiesc, colonelul post-mortem Aurel Agache, în decembrie 1989. Mărturii despre atrocităţile maghiare

COLONELUL GAVRIL ARDELEANU A FĂCUT URMĂTOAREA DECLARAŢIE, CARE A FOST PUBLICATĂ ÎN CARTEA „ANUL NOU SE NAŞTE ÎN SÎNGE”: „Atît la Tîrgu Secuiesc, cît şi la Baraolt, mulţimea înfuriată, compusă în majoritate din foşti condamnaţi penal sau contravenţional, foşti cercetaţi conform Legii 18/1968 sau pentru deţinerea ilegală de aur şi valută, precum şi ţigani, au împresurat sediile organelor locale de Miliţie cu intenţia vădită de a pătrunde în acestea. Foştii comandanţi ai acestor organe, căpitanul Ioan Banciu, de la Miliţia oraşului Tîrgu Secuiesc, şi căpitanul Radu Minea, de la Miliţia oraşului Baraolt, m-au căutat de mai multe ori la telefon, pentru a mă consulta ce să facă. Le-am dat ordin să încerce să împiedice pătrunderea în sedii, prin parlamentări, forţă fizică etc., dar sub nici o formă să nu folosească armamentul din dotare, deci să nu tragă în nimeni. Dar, cu toate strădaniile cadrelor de Miliţie de la cele două organe, mulţimea nu a putut fi oprită. La fostul sediu al Miliţiei oraşului Tîrgu Secuiesc au pătruns în incintă, au furat 22 de pistoale ce se aflau în fişet în camera ofiţerului de serviciu şi cartuşele aferente, au spart sediul organului orăşenesc de Securitate, care, la fel, a fost devastat, multe documente şi materiale strict secrete au fost distruse sau furate, inclusiv tehnica operativă din dotare. Aproape toate cadrele prezente la sediu, inclusiv comandantul Miliţiei, au fost violentate de către „revoluţionari”: căpitanul Ioan Banciu – lovit la faţă şi la ochi; locotenentul-major Aurel Grama – lovit cu diferite corpuri contondente; locotenentul Nicolae Ştefan a fost înţepat cu un cuţit în spate de către persoane neidentificate; locotenentul Costache Augustin a suferit un politraumatism cu fractura coastelor VI – IX partea stîngă, fiind spitalizat 30 de zile; plutonierul Eugen Râpean a fost lovit în diferite regiuni ale corpului şi i-a fost fracturată o mînă; Eugen Roşoi a suferit mai multe contuzii craniene şi toracice, fiind spitalizat 5 zile; plutonierului Ştefan Sasu i s-au aplicat mai multe lovituri, în timpul cărora i-au fost fracturate coastele V – VIII, fiind necesare 7 zile pentru vindecare; putonierul Aurel Aramă a fost lovit în diferite regiuni ale corpului, ca şi plutonierul Arpad Erszeny, agent de ordine. Maiorul Aurel Agache, fostul şef al formaţiunii economice de la acelaşi organ, a fost prins în oraş şi bătut în mod bestial, pînă cînd a decedat, după care i-a fost profanat cadavrul.

Dar iată cum s-au petrecut lucrurile cu maiorul Agache Aurel. Fiind grav rănit, ofiţerul a încercat să fugă din sediul Miliţiei, dar a fost urmărit de un grup mare de persoane pînă în centrul oraşului, unde a cerut ajutorul lucrătorilor unei farmacii. Din mulţime s-au desprins 4-5 persoane neidentificate, care au intrat în sediul farmaciei şi l-au scos afară pe ofiţer. A fost lovit fără milă şi doborît la pămînt. Două maşini ale Salvării au intervenit pentru transportarea victimei la spital, însă elemente violente l-au tras afară din autovehicul pe ofiţer, continuînd să-l agreseze. În acest timp, pentru salvarea victimei au intervenit medicii Spitalului de obstetrică-ginecologie, dar şi aceştia au fost agresaţi şi ameninţaţi, neputînd să acorde ajutorul necesar. Multiplele leziuni provocate prin lovire au cauzat moartea ofiţerului, iar după ce s-a constatat că a decedat, asupra cadavrului s-au efectuat acte de profanare. Astfel, într-un ochi i s-a înfipt o monedă, în celălalt emblema de pe caschetă, pe gură i s-a pus un şobolan mort, în final încercîndu-se arderea cadavrului prin aprinderea îmbrăcămintei. Un număr mare de persoane s-a postat în apropierea cadavrului, nepermiţînd ridicarea acestuia. În jurul orelor 18, a fost organizat un marş în centrul oraşului, cu lumînări aprinse, iar în timpul trecerii pe lîngă cadavru multe persoane l-au scuipat şi l-au lovit cu picioarele. După terminarea marşului, cînd circulaţia pietonală s-a rărit, două persoane au luat cadavrul si l-au depus pe o stradă, în întuneric, transportîndu-l la Morga Spitalului orăşenesc, unde a rămas pînă la data de 28.12.1989, cînd a fost trimis la Laboratorul de medicină legală Sf. Gheorghe. (În realitate, a fost practic furat de la Morga din Tîrgu Secuiesc de către o echipă operativă formată din ofiţeri de la I.J.P. Covasna – notă AAD). În seara zilei de 22.12 1989, după lăsarea întunericului, un grup numeros de persoane a pătruns în locuinţa ofiţerului, pe care au devastat-o, furînd bunurile mobile, iar ce n-au putut transporta – au distrus. În final, au intenţionat să incendieze imobilul, dar au fost împiedicaţi de vecinii ale căror locuinţe puteau fi puse în pericol.

Reptila cu tărtăcuţă îngustă

Această reptilă bipedă, căci nu-i poţi spune în nici un caz fiinţă umană (fie ea şi una retardată), reptilă ce vine dintr-o negură a vremurilor şi simţurilor, nu acceptă în ruptul capului să se scuze. Nu concepe să-şi ceară iertare, pentru faptele morbide, nici măcar părinţilor ai căror copii au fost, poate, marcaţi pe viaţă de spectacolul grotesc pus la cale de Csibi Barna.

„Secuiul nu se scuză!”, a replicat impertinent secătura, întrebat fiind dacă nu s-ar cădea să-şi revizuiască faptele şi comportamentul grobian. Ce dacă a „spînzurat” o păpuşă care, în mintea copiilor aflaţi de faţă, poate chiar reprezenta ceva? Ce dacă a batjocorit un simbol al românilor? Şi, în fond, ce mare lucru ar fi, dacă într-o zi ar strînge de gît un român? „Secuiul nu se scuză!” – a bolborosit, plină de ură, reptila umflată de osînză, abia încăpînd în haine de bine ce o duce ca funcţionar al Statului Român. Şi cu asta basta! Or, una din două... Fie individul e psihopat, şi atunci nu are ce să caute într-o funcţie publică din cadrul Finanţelor, unde poate afecta, cu stampila şi proprirea, destinele a mii de contribuabili, fie e cît se poate de zadravăn la tărtăcuţă, şi atunci ar trebui băgat o vreme la răcoare. Desigur, ar fi o copilărie să credem că gestul pe care l-a făcut la Miercurea Ciuc reprezintă doar nefericita expresie a unei zvîcniri de nebunie. Pentru că insul este unul şi acelaşi cu acela care l-a întîmpinat pe şeful Statului Român în Ardeal cu o pancardă prin care îi cerea să prezinte paşaportul. SPP-iştii nu l-au luat atunci la rost, căci ei îi aleargă doar pe ziarişti, pe şomerii rupţi în fund şi, mai deunăzi, pe pensionari, iar urmarea se vede azi. Nimeni nu a rupt atunci de pe corpul reptilei cîrpa pe care apărea un desen ofensator la adresa românilor, cu Ardealul sfîşiat din trupul ţării, şi nici nu a fost încătuşat pentru şefia organizaţiei paramilitare pe care o conduce, aşa-zisul pluton secuiesc din cadrul batalionului „Wass Albert” al Gărzii maghiare. E drept, la Miercurea Ciuc reptila nu s-a încumetat să atîrne în ştreang sosia din boarfe a preşedintelui nostru din cîrpe. Căci intuia că nu va apuca nici măcar să umple marioneta cu paie ori să strîngă laţul. Nu, el s-a răfuit cu un simbol al românilor, „predînd” pe viu o lecţie de istorie de Ev Mediu întunecat. Căci, după ce a citit nişte pagini în ungureşte, a decis să facă „dreaptă judecată”. Judecata Gărzii maghiare, urmată de „execuţie”. Şi totuşi, dincolo de spectacolul demn de cel mai primitiv obscurantism, ar trebui să ne îngirjorăm în mod real. Fiindscă realitatea este că nu a fost doar mesajul unui individ izolat în ura sa, ci mesajul unei formaţiuni paramilitare, transmis prin intermediul unui individ. Este un prim semnal de ameninţare al gărzii iredentiste, iar dacă legăm faptele cu declaraţiile scrise, de înfăptuire a dreptăţii „cu arma în mînă”, publicate prin ziarele de limbă maghiară din Ardeal, chiar ar fi cazul să ieşim din nepăsare. E drept, nu numai acestui netrebnic ar trebui să-i punem poprire, ci şi nemernicului care i-a aprobat lăfăiala şovină pe spaţiul public, acceptînd sinistra procesiune de pîngărire a Crăişorului Munţilor. Şi nu trebuie să iertăm murdărirea inocenţei copiilor aflaţi de faţă, căci ceea ce a făcut reptila, agitînd însemnele unei butaforii macabre în faţa unor copii înspăimîntaţi, poate fi privit şi ca o încercare de racolare a viitorilor membri pentru Garda maghiară. Într-o minte de copil, o reprezentaţie atît de bolnavă poate lăsa urme adînci privind comportamentul acestuia de mai tîrziu. Mesajul a fost, aşadar, unul de ofensă, dar şi de avertisment pentru fiecare dintre noi. Şi e păcat că nici un ardelean nu s-a dus să-i tragă un dos de palmă peste bot. E drept, noi sîntem concilianţi... De aceea, poate că e mai bine că nu l-a plesnit nimeni peste tărtăcuţa şi aşa zdruncinată. Dar individul ar trebui băgat în zeghe sau măcar într-o cămaşă de forţă. Că tot îi plac lui „uniformele”!

CEZAR A. MIHALACHE

Bătălie între doamne la PNL

Azi are loc un duel interesant în curtea liberalilor. La Palatul Parlamentului va avea loc Congresul Naţional al Organizaţiei de Femei a PNL. Se încheie mandatul în fruntea organizaţiei pentru Norica Nicolai, europarlamentar PNL. Pretendentele sînt două: deputata Lucia Varga, fost secretar de Stat în Ministerul Mediului, şi Svetlana Preoteasa, fost secretar de Stat în Ministerul Educaţiei. După cîte am auzit... campania electorală a fost una intensă şi pe alocuri pigmentată de scandaluri. Părerea mea e că va fi un congres interesant fie şi numai pentru că acest congres va fi prezidat de preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus. Dacă mă întrebaţi de şanse... habar nu am – aş miza pe doamna deputat, dar nu sînt excluse surprize.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2118 / 19.03.2011