Constatarea ca nimic nu s-a schimbat in politica romaneasca macinata de coruptie si tupeu este dublata de mahnirea ca romanii privesc pe cei ce vremelnic le conduc destinele tot cu resemnare si indiferenta chiar in era in care informatia se raspandeste cu repeziciune, iar viteza de reactie ar trebui sa fie pe masura. Cazul lui Adrian Severin este doar un palid exemplu de politician postdecembrist care nu ar recunoaste nici in ruptul capului o greseala, chiar daca este de domeniul evidentei. Pe principiul „ce vedeti cu ochii vostri nu e adevarat”, „e o inscenare”, sau „e un trucaj ordinar” politicianul Severin nu se da dus din Parlamentul European de buna voie, cel putin deocamdata. Facand apel la memorie, nu putem uita inversunarea cu care candidatul respectiv la fotoliul de europarlamentar isi construise buna parte din discursul electoral, impotriva PRM, explicand romanilor intr-un mopd tendentios si profund necinstit ca „nationalistii” nu se vor afilia niciodata la vreun grup din PE, iar votul lor „s-ar irosi” in acest fel. Surpriza: Adrian Severin, exclus din grupul socialistilor, vrea sa ramana, in continuare europarlamentar, chiar si asa, neafiliat, carevasazica. De data aceasta, votul romanilor nu se iroseste? Iata cum functioneaza nesimtirea, dublul standard si goana dupa bani castigati usor, in toata splendoarea lor. Cu riscul de a terfeli imaginea Romaniei si a PSD, Adrian Severin nu renunta, ba chiar se considera o victima. Am trata problema cu prea multa usurinta daca am eticheta asemenea atitudine ca o simpla cramponare de ciolan. Chiar daca e unul suculent, european... Dar,aruncand o privire sumara asupra CV-ului acestui personaj toxic pentru politica romaneasca, constatam ca, de cel putin 20 de ani incoace, majoritatea veniturilor lui Adrian Severin provin din bugetul de stat, din diverse pozitii ocupate in diverse guverne, organisme guvernamentale sau tot felul de „comitete si comitii”. Fara a-i analiza prestatia si rezultatele profesionale, ne explicam de ce Adrian Severin nu se retrage, cu „firma de consultanta” cu tot in mediul privat unde selectia valorilor este, ne place sau nu, mai riguroasa. Ar fi interesant atunci de vazut cati clienti i-ar trece pragul in conditiile in care n-ar mai exercita vreo functie publica aducatoare dupa sine de influenta si control. Probabil tot atat de multi cat ar avea doua distinse notarite, daca n-ar fi fiice de presedinte de stat sau sotii de fosti prim-ministri. Pentru ca, in sistemul „capitalist ”pe care credem ca l-am inviat noi, europenii din est, din morti, raspunderea pentru incompetenta sau erori de management se traduce rapid in faliment pentru angajator si in pierderea locului de munca pentru angajat. Intelegem si faptul ca Adrian Severin nu se vrea tap ispasitor pentru un delict inca nedovedit de ancheta si nu se poate decupla de la o sursa de bani neamenintata de criza sau economia de piata. Mai ales, in contextul general ,in care colegi de-ai dumnealui, din toate partidele care au guvernat de 21 de ani Romania, se fac vinovati de subminarea economiei nationale ( ca sa restrangem intr-o singura sintagma jaful de proportii la care au fost supusi romanii) si totusi, vorba lui Mihai Eminescu „raman somitati”, „se plimba pe strada”, „ocupa functii inalte”. Nici Adrian Severin, nici politicienii care au condus Romania spre dezastrul in care se afla azi nu vor repecta vreodata Legea Raspunderii Ministeriale, nu vor da socoteala pentru faptele lor pentru simplu motiv ca in tara noastra incalcarea Constitutiei a devenit un obicei, legile nu se respecta sau nu se aplica,desi votate in forul legislativ, iar puterea judecatoreasca este aservita total celor care pun semnatura pe decizia de numire a procurorilor si judecatorilor. Totodata, cramponarea de functii inalte, retribuite din bani publici, fie autohtoni sau europeni si tendinta multor politicieni de a-si plasa rudele , prietenii si clientela in institutii bugetivore, unele forme fara fond, importate de-aiurea, reflecta o stare de lucruri de o gravitate extrema: lipsa increderii, de fapt, in modul de functionare a economiei de piata, in concurenta loiala, in selectia valorilor, in retribuirea corecta a muncii in functie de importanta ei in societate. Este lipsa increderii intr-un sistem economic care s-a dovedit falimentar, incapabil sa mentina in societate un anumit echilibru, o elemntara echitate. Capitalismul a fost prezentat romanilor, de catre aceiasi politicieni aflati, insa, in goana dupa slujbe la stat, drept unica solutie de redresare a societatii romanesti dupa 1989 si este propovaduit, in continuare, de propagandisti din mass-media, retribuiti, direct sau indirect tot din bani publici. Experimentul intoarcerii istoriei din drum a esuat, dupa cum era previzibil, cel putin in aceasta parte a Europei, aflata, de sute de ani, sub zodia bacsisului si a peschesului.
Ruxandra Lungu,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
nu
RăspundețiȘtergere