Mafia din Justiţie este principala vinovată pentru dezastrul ţării şi exasperarea populaţiei!

SCRISOARE DESCHISĂ

adresată domnului Gheorghe Uglean,
preşedintele Curţii Supreme de Justiţie,
şi domnului Vasile Teodorescu,
prim-adjunct al procurorului-general al României

Stimaţi domni,

În ziua de 6 decembrie 1995, la sediul revistei „România Mare" s-a primit o adresă din partea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică (?!), semnată de şeful Serviciului Special de Anchetă, Marian Capotă, prin care ni se cere să comunicăm adresele a 4 redactori şi colaboratori ai publicaţiilor noastre, pentru a fi citaţi şi audiaţi. Pentru cineva care nu e familiarizat cu chestiunea în discuţie, impresia iniţială este că avem de-a face cu o crimă, iar cei 4 oameni căutaţi cu atîta insistenţă fie că sînt făptaşi, fie că sînt complici sau martori-cheie.
 
În realitate, aşa după cum ştiţi şi dvs., este vorba de ceva cu mult mai mărunt: nişte banale notiţe de presă, apărute la două rubrici de umor ale revistelor mele, „România Mare" şi „Politica". Din păcate, aceste pamflete i-au înfuriat peste măsură pe domnii Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu - inseparabili în prigonirea mea, aşa cum au fost şi în asasinarea lui Nicolae Ceauşescu - care, după mărturisirile lui G.I. Chiuzbaian, fac presiuni infernale pentru ridicarea imunităţii mele parlamentare. Metoda nu e nouă, terorizarea şi anihilarea adversarilor politici reprezintă practici vechi ale acelora care au conştiinţa încărcată de fapte murdare şi apelează la cele mai disperate forme de a ascunde Adevărul şi de a închide gura temerarilor care îl rostesc. Personal, nu îmi este frică de campania asta de represalii, iar litigiul meu cu nezdruncinatul cuplu îl va rezolva Poporul Român. Pînă atunci, pentru că tot se împlinesc acum 6 ani de la „baia de sînge" din decembrie 1989, îi acuz public pe Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu, alături de alţi complotişti, de asasinarea şefului Statului Român, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, ca şi de complicitate, cel puţin morală, la moartea a peste 1.000 de oameni, împuşcaţi după preluarea Puterii de către noua echipă.

Încă din cele mai vechi timpuri se ştie că nimic nu se poate clădi pe sînge, acesta fiind motivul principal pentru care, de 6 ani întregi, nu se încheagă nimic în România, iar populaţia a ajuns la disperare. Faptul că nici măcar un singur asasin nu a fost judecat şi condamnat constituie cea mai mare ruşine din istoria Justiţiei în România, demonstrînd că şi această importantă Putere a statului este timorată, paralizată şi, efectiv, călcată în picioare, autorii sîngeroasei lovituri de stat (care au profitat cu o perfidie diabolică de revolta justificată a populaţiei) legîndu-i Zeiţei antice nu numai ochii, ci şi gura şi mîinile. Dar, Adevărul tot va ieşi la iveală, iar asta nu e o lege umană, ci una divină. Pentru aceste afirmaţii, pe care le susţin şi le semnez, cetăţenii Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu au toate elementele întrunite pentru a mă da direct în judecată, renunţînd la stratagemele penibile de pînă acum, care i-ai făcut pe mulţi oameni să se îndoiască de inteligenţa lor.

Domnilor, nu este în intenţia mea să vă fac părtaşi - fie numai şi din punct de vedere epistolar - la aceste convingeri ale mele. Ceea ce m-a îndemnat să vă scriu este indignarea mea faţă de degradarea inimaginabilă a Justiţiei în ţara noastră. Zilnic luăm cunoştinţă de acte samavolnice, strigătoare la cer, pe care le comit judecători sau procurori. Nu este cazul să reproduc ceea ce ştiţi şi dvs. foarte bine, fraudele şi crimele muşamalizate fiind de ordinul cîtorva mii în 6 ani. „Peste 90 la sută dintre slujitorii Justiţiei sînt corupţi" - asta n-am spus-o eu, ci chiar procurorul Marian Capotă. A luat Justiţia vreo măsură împotriva adevăraţilor vinovaţi pentru crimele din decembrie 1989, iunie 1990 şi septembrie 1991, care au îngrozit o ţară întreagă şi au pîngărit mult-trîmbiţata imagine a României în lume? N-a luat, aşa încît morţii putrezesc în pămînt, iar criminalii sînt oameni politici extrem de aroganţi, precum şi afacerişti prosperi. A luat Justiţia vreo măsură împotriva sacrilegiilor şi provocărilor U.D.M.R.-iste, făptuite contra Statului Naţional Unitar Român, care au culminat cu înfiinţarea unui mini-parlament unguresc în inima Transilvaniei, cu proclamarea autonomiei teritoriale şi cu incendierea Tricolorului românesc la Tîrgu Mureş?! N-a luat! A luat Justiţia vreo măsură faţă de blasfemiile proferate public împotriva Poporului Român şi a personalităţilor de anvergură naţională, ca Mihai Viteazul (numit „paranoic"), Mihai Eminescu (numit „legionar şi fascist"), Octavian Goga (numit „lichea"), Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu şi George Călinescu (numiţi „curve de lux" şi „autori de genocid cultural")?! N-a luat! A luat Justiţia vreo măsură faţă de ruinarea economiei şi jefuirea patrimoniului naţional, de către in-divizi corupţi pînă în măduva oaselor, dintre care unii apar în numeroase Dosare Penale, cum ar fi Petre Roman, Adrian Severin, Bogdan Bujor Teodoriu, Traian Băsescu, Triţă Făniţă, Dolfi Drimer, Theodor Stolojan, Andrei Pleşu, Coriolan Babeţi, Niculae Spiroiu, Gheorghe Florică, Mihai Bujor Sion, Vasile Niţu, Traian Zamfir, Dumitru Iliescu şi mulţi alţii?! N-a luat! A luat Justiţia vreo măsură împotriva acelor diplomaţi străini, care au scos fraudulos, peste graniţă, mari valori patrimoniale, cum este cazul fostului ambasador al Franţei, Renaud Vignal?! N-a luat! A luat Justiţia, vreo măsură împotriva unor criminali dovediţi, cum este, de pildă, fiul lăutarilor Gabi Luncă şi Ion Onoriu, care a zdrobit, cu limuzina lui japoneză, nu mai puţin de 3 vieţi omeneşti, iar acum, în ianuarie 1996, se vor împlini 3 ani de cînd îşi bate joc de familiile îndoliate şi mituieşte în stînga şi în dreapta? N-a luat! A luat Justiţia vreo măsură împotriva bandei de nemernici de la Sexy-Club, unde Poliţia a demonstrat, cu probe incontestabile, că se făcea trafic de carne vie şi se practica sechestrul de persoane, cu bătăi crîncene aplicate fetelor de români care nu voiau să se prostitueze?! N-a luat, pentru că printre clienţii care frecventau spelunca respectivă erau şi nişte cunoscuţi procurori, aşa că totul s-a muşamalizat rapid. A luat Justiţia vreo măsură împotriva Mafiei Caselor, care i-a băgat, pînă acum, în pămînt pe unii dintre marii artişti ai ţării, ca George Constantin şi Magda Ianculescu, iar pe generalul Gheorghe Catană l-a făcut să-şi piardă minţile şi să fie internat la Balamuc?! Nu numai că nu a luat, dar ramificaţiile acestei Mafii n-ar fi fost posibile fără participarea directă şi bine remunerată a unor judecători şi procurori! Exemplele ar putea continua, pe sute de pagini. Dincolo de aceste destine umane frînte, dincolo de dramele reale ale unor oameni - ştiţi care e pericolul cel mai mare, pe care îl produc asemenea mormane de gunoaie aruncate de Justiţie peste crime şi tîlhării, ca să li se piardă urma? Vă spun eu: tot mai multă lume îşi pierde încrederea în Dreptate, iar oamenii, cu frica în oase, nu mai îndrăznesc să se plîngă nicăieri! Or, aşa ceva este îngrozitor! Un popor care nu mai crede în Dreptate, care vede că nu mai are nici o instanţă morală şi legală la care să apeleze, să-şi spună necazurile - este un popor intrat în comă. Şi asta v-o spune un om care conduce un partid parlamentar şi două reviste, un om care, la biroul său senatorial, primeşte sute de oameni pe lună, mii de scrisori şi telefoane, care se plîng de dezastrul ideii de Justiţie în România, aşa că fiţi convinşi că păstrez un contact permanent cu pulsul adevărat al vieţii de zi cu zi. Există, ce-i drept, unele dosare pe rol, tot circulă nişte acte de la o instanţă la alta, se tot vehiculează nişte termene - dar astea sînt surogate ieftine, fumigene în ochii populaţiei, atîta timp cît plăteşte plevuşca pentru rechinii cei mari, Patria Acarului Păun fiind România, nu altă ţară. Domnilor, iertaţi-mă că vă întreb: ce aveţi de gînd cu ţara aceasta? Cît credeţi că mai poate dura batjocura asta fără margini? Cînd anume, în care epocă din Istoria României, puşcăriaşii i-au închis pe comandanţii militari, iar asasinii i-au vînat pe ziarişti, generali şi senatori? Niciodată, domnilor! Nu vă daţi seama că prestaţia catastrofală a Justiţiei poate duce la creşterea mîniei populare cu mult peste cotele de inundaţie şi că asemenea fenomene, în Istorie, au precedat şi au justificat apariţia celor mai teribile Dictaturi? Am tot respectul faţă de slujitorii cinstiţi ai Justiţiei - judecători, procurori, avocaţi, consilieri, grefieri - care îşi fac datoria faţă de Lege şi faţă de Obşte, dar, vai, ei sînt din ce în ce mai puţini şi mai izolaţi, într-o forfotă de interese, şi aranjamente, şi sforării de culise, şi grupuri de presiune, peste care tronează, în chip de Zeus în Olimp, Măria Sa Dolarul. Goana după Aur, bezmetică şi nemiloasă, care caracterizează societatea românească de 6 ani încheiaţi, este pe cale să dezumanizeze şi Justiţia, să nască monştri şi fenomene de abrutizare fără precedent în Istoria României, pe lîngă care Epoca Fanariotă pare un film amuzant, de desene animate. De altfel, în curînd voi publica o anchetă referitoare la vilele pe care le-au ridicat sau le-au cumpărat unii magistraţi, vila fiind proba şi staţia terminus a corupţiei, avînd în vedere că nimeni nu-şi poate permite în România ca, numai din salariu, să devină proprietarul unor edificii de mai multe sute de milioane sau chiar miliarde de lei. Îi revine Poporului Român sarcina de a pregăti Dosarul nelegiuirilor săvîrşite, sau muşamalizate de unii aşa-zişi slujitori ai Justiţiei.

Revenind la problema convocării redactorilor şi colaboratorilor mei, de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică (?!) a Parchetului General, vă informez că, în calitatea mea de conducător şi proprietar al publicaţiilor „România Mare" şi „Politica", mă opun categoric unor asemenea măsuri abuzive. Iată cîteva motive: 1) Este de-a dreptul odios ca Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică să convoace şi să ancheteze nişte ziarişti, ca pe nişte asasini, numai şi numai pentru a lua informaţii despre mine; aşa ceva nu cred că s-a pomenit nici în Uganda, pe timpul Dictaturii lui Idi Amin. 2) Atît eu, cît şi colaboratorii mei avem tot respectul faţă de Procuratura Generală, ca instituţie, dar considerăm că ea a fost compromisă grav prin prestaţia unor personaje ca Gheorghe Robu şi Vasile Manea Drăgulin. 3) Înţelegem să acordăm tot sprijinul organelor statului atunci cînd ar fi vorba de o crimă, sau de o altă infracţiune gravă - eu însumi luînd parte la cel puţin 10 înfăţişări, la Tribunalul din Ploieşti, cu familia de procesomani Tanţa şi Gh. Robu - dar, de data asta, trebuie să recunoaşteţi şi dvs. că este vorba de o anchetare ILEGALĂ a procesului de elaborare a unor publicaţii, ceea ce este inadmisibil; este evident că avem de-a face cu înlocuirea Cenzurii CC. al P.C.R. (care era secretă) cu Cenzura Procuraturii Generale (care e la vedere); vă reamintim că apucăturile de acest gen reprezintă încălcări grosolane ale Libertăţii Presei, prevăzută şi garantată de Constituţia votată şi aprobată prin Referendum Naţional, în decembrie 1991; dacă tot vrea să controleze gîndurile şi viaţa noastră, de ce nu-şi deschide Procuratura Generală un Birou de Supraveghere în fiecare redacţie, ca să ne ajute, preventiv, să nu greşim? 4) Practicile Serviciului Special de Anchetă sînt incorecte şi anacronice şi pentru faptul că ele se bazează pe o serie de legi vechi de mai bine de 20 de ani - Legea Presei şi Codul Penal - care şi-au pierdut valabilitatea odată cu adoptarea noii Constituţii; în aceeaşi ordine de idei, cred că România e singura ţară din lume care organizează simpozioane şi sindrofii pentru sărbătorirea Legii Fundamentale - în alte ţări, Constituţia nu se serbează, ci se respectă; poate  Ion Iliescu să ţină zeci de prelegeri pe tema asta, la Casa Republicii, ele sînt ipocrite, de vreme ce acest activist incurabil bate cîmpii despre Constituţie, dar o încalcă zilnic, printre altele prin implicarea sa în prigonirea mea, dar şi prin pretenţia de a candida la cel de-al 4-lea mandat prezidenţial, cînd Legea nu-i dă dreptul decît la 2 mandate (decembrie 1989 - mai 1990; mai 1990 - octombrie 1992; octombrie 1992 - toamna lui 1996 ş.a.m.d.). 5) Nicăieri şi niciodată în lume o publicaţie n-a fost datoare să divulge secretele de redacţie şi sursele de informare, decît, fireşte, pe timpul Gestapoului hitlerist şi al N.K.V.D.-ului stalinist. 6) În calitatea mea de conducător şi proprietar al revistelor „România Mare" şi „Politica", dar şi de demnitar al statului, nu voi permite nimănui să-mi hărţuiască redactorii şi colaboratorii, dintre care unii n-au călcat în viaţa lor pragul Procuraturii sau al vreunui Tribunal, fiind oameni cinstiţi şi cu frica lui Dumnezeu. 7) Aşa după cum am mai declarat, rubricile „Săptămîna pe scurt" şi „Ultima oră" sînt colective, redactate şi elaborate pe baza a zeci de mii de telefoane, scrisori şi altor mesaje primite în fiecare lună, atît din ţară, cît şi din străinătate; întrucît ar fi foarte greu să se stabilească precis cît la sută revine furnizorilor de informaţii şi cît la sută revine acelora care şlefuiesc ştirile respective, şi dat fiind faptul că am demnitatea de a nu îngădui să fie tras nimeni la răspundere pentru orientarea justiţiară a revistelor mele, mă văd nevoit să repet ceea ce am mai declarat: îmi asum în întregime răspunderea etică pentru toate materialele publicate în „România Mare" şi „Politica"; în măsura în care această declaraţie va fi suficientă pentru definitivarea jenantului Dosar măsluit de Marian Capotă şi Vasile Manea Drăgulin, aceştia n-au decît să-l înainteze vicepreşedintelui P.U.N.R., G. I. Chiuzbaian (care, prin încălcarea brutală a Legii 92/1992, şi-a pierdut calitatea de ministru al Justiţiei), iar cetăţeanul respectiv n-are decît să mai încalce legea o dată, dacă tot s-a obişnuit, înaintînd Dosarul la Comisia Juridică a Senatului, măcar de s-ar isprăvi mai repede cu mascarada asta; în treacăt fie spus, eu nu înţeleg cum de mai poate scoate capul în lume nedemnul şi improvizatul politician Chiuzbaian, care a afirmat la o recentă Conferinţă de Presă a P.U.N.R.: „Marea Unire a fost înfăptuită de francmasoni"; pentru o asemenca blasfemie, care se constituie într-un atac de lez-naţiune, n-au decît să-l judece cei 800.000 de morţi pe care i-a dat Poporul Român în Războiul pentru Întregirea Neamului.

 Domnilor, am optat pentru această cale de comunicare fiindcă, în oceanul de fărădelegi care ne sufocă, dvs. aveţi reputaţia de a fi mai raţionali şi mai ataşaţi Legii. Nu vă cer nimic pentru mine, eu îmi voi purta crucea, pe mai departe, fiind conştient că mă lupt cu o caracatiţă infernală. Din fericire, nu sînt singur, tot mai multă lume vine alături de noi, fiindcă realitatea de zi şi noapte din România certifică în mod zdrobitor că noi am avut dreptate. Tot ceea ce vă solicit este să vă păstraţi şira spinării, cu orice preţ. Să nu îngăduiţi politizarea Actului de Justiţie. Să nu permiteţi vînarea unor oameni nevinovaţi, cum sînt cei 4 colaboratori ai mei, a căror singură „culpă" este aceea de a crede, alături de milioane de români, că orice coşmar are un sfîrşit. Vă informez că prin telefoanele pe care le dau aproape zilnic, prin expedierea unor asemenea convocări, prin tot felul de alte forme de şicanare şi hărţuire - unii angajaţi ai Procuraturii Generale au instituit un regim de teroare asupra a două publicaţii libere, dintre care una este organ al unui partid parlamentar; dacă presiunea asta demenţială va continua, mă voi vedea nevoit să suspend apariţia revistelor, fiindcă nimeni nu poate lucra în asemenea condiţii inumane. În încheiere, vă informez că la toate apelurile membrilor şi simpatizanţilor Partidului România Mare, dar şi ale altor cetăţeni scandalizaţi de mîrşăvia la care se pretează cuplurile Iliescu-Măgureanu şi Drăgulin-Chiuzbaian, apeluri care îmi solicită de a se ieşi în stradă, de a se organiza marşuri pînă la Bucureşti, de a se protesta la Sodoma Procuraturii Generale şi la Gomora Palatului Cotroceni, pentru a cere socoteală călăilor care înfometează poporul şi bagă căluşul în gura patrioţilor curajoşi - eu am răspuns negativ, invitînd la calm, la răbdare şi înţelepciune. Şi asta pentru simplul motiv că, fiind creştin, nu liber-cugetător, urăsc violenţa, sînt un om foarte paşnic. Da, dar ce-or să facă prigonitorii de profesie, atunci cînd milioanele de români exasperaţi nu mă vor mai asculta în această privinţă şi, în pofida rugăminţilor mele, vor lua unele acţiuni pe cont propriu? Va putea mafiotul Dumitru Iliescu, programat şi teleghidat ca un robot al crimei, să-i calce cu TAB-ul şi să-i împuşte pe toţi, aşa cum a procedat în decembrie 1989 şi septembrie 1991? Aşa-zisul meu extremism se află numai pe ştampilele fabricate de ei, pe cînd adevăratul extremism, vizibil cu ochiul liber, e distrugerea ţării, prăbuşirea nivelului de trai şi siluirea draconică a Justiţiei. Dar totul se plăteşte, dacă nu pe lumea asta, atunci pe lumea cealaltă. Dumnezeu să vă lumineze mintea şi paşii!

CORNELIU VADIM TUDOR
10 decembrie 1995


http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/mafia-din-justiie-este-principala-vinovat-pentru-dezastrul-rii--i-exasperarea-populaiei-acuz.html