Săptămîna pe scurt - 24.06.2016

O catastrofă naţională – Şi proştii visează – Cine se ascundea sub fusta reginei – Pe cine a hrănit Mihaela Rădulescu la sîni – Băsescu a fost condamnat cu executare – Ungurii vor şi Delta Dunării – Adrian Copilul Minune poate fi acuzat pentru ucidere din culpă – Pînă şi Adam Lambert este român!

– ,,Am pierdut pentru că adversarii n-au înţeles valoarea echipei noastre”, filosofa adînc fostul antrenor al Franţei, R.Domenech, justificînd parcursul dezastruos al cocoşilor papagalici de la un turneu final de campionat mondial. Cam asta se întîmplă şi cu naţională României, nimeni nu-i înţelege valoarea. O fi din cauză că nu posedă aşa ceva. Totuşi, tîrîş-grăpiş, a scos un egal cu Elveţia. E o performanţă, cîtă vreme România e singura echipă din lume care nici nu ştie, dar nici nu vrea să înveţe să atace. Ca să fim corecţi pînă la capăt, nici fotbal nu ştie să joace. Cei 11 aşa-zis jucători sînt trimişi pe teren de Generalul Iarnă ca să-şi criogenizeze adversarii şi să lovească mingea ca la oină, cît mai sus şi cît mai departe de locul de ţintă al adversarilor. Nu degeaba dacii şi romanii s-au întrecut la oină, nu la fotbal (calcio). Despre strategie n-are rost să vorbim, întrucît este arhicunoscută încă de pe vremea năvălirilor barbare, cînd otrăveam fîntînile cu apă plată (oricum printre localnici nu existau consumatori) şi pîrjoleam gazonul. În epoca modernă, mai exact, în 1916, a purtat numele de cod ,,Pe aici nu se trece!”. Nici de remarcaţi n-are rost să vorbim, fiindcă, în cacaimasul tehnico-tactic al lui Iordănescu, se evidenţiază – e o modalitate elegantă de exprimare – portarul şi cei 10 fundaşi, ori de cîte ori se loveşte mingea de ei. Pentru nişte rezultate penibile, strategii naţionalei uită că un turneu final înseamnă, în primul rînd, bucurie. Înseamnă să laşi în mintea iubitorilor de sport o dîră pe care să-şi dorească să păşească toţi copiii care încă mai bat mingea pe maidanele patriei. Nu să-i dezamăgeşti tot timpul cu antijocul tău, cu tendinţa permanentă de a păcăli fotbalul. Aşa cum am anticipat, Elveţia s-a dovedit mai bună decît Franţa. Diferenţa dintre elveţieni, vorba vine, şi români a fost ca dintre cocoşii de munte şi puii de Crevedia. Primii au arătat cum se practică fotbalul, iar ai noştri, cum să bagatelizezi această religie şi să ieşi şi neînvins din arenă. Doar de acolo, pentru că, în rest, ochii publicului te privesc ca pe un paria nedemn. Sigur, ar fi şi ceva scuze, în afara acelui penalty acordat destul de uşor, dar cu acoperire regulamentară, cum ar fi, de exemplu, faptul de necontestat că golul elveţienilor n-ar fi trebuit validat, întrucît Mehmedi a tras prea tare, or ai noştri nu sînt obişnuiţi cu asemenea brutalităţi. Ce, i-aţi văzut vreodată pe ei rupînd plasa adversarilor?! Poate la pescuit… În mod paradoxal, momentul nostru de glorie de la acest turneu final l-a constituit înfrîngerea cu Franţa, de care toată lumea şi-a amintit cu plăcere, vreo două zile, pînă au început meciurile adevărate. Sigur, echipa noastră are şi un jucător care ştie fotbal, pe bancă, dar Puiu de Bogdaproste a considerat că nu-i cazul să strice imaginea de ansamblu a jocului naţionalei. Şi, pînă la urmă, Sînmărtean e un puştan care mai are timp să joace şi la alte turnee finale, în spatele blocului. Cu toate răutăcismele puse la bătaie, trebuie remarcat faptul că România e singura echipă cu fotbalişti get-beget. Aşa a scris presa internaţională, însă am mari îndoieli că toţi băieţii ăia îmbrăcaţi în chiloţi şi potcoviţi cu 99 de ocale, ca să le încetinească alergarea, sînt fotbalişti. Cît despre Iordănescu, nu mai e antrenor de mult, însă, în România, pînă şi antrenorul echipei de fotbal trebuie să aibă carnet de partid. În concluzie, confuzia că România a trimis la Paris fotbalişti s-a şters după meciul cu Elveţia. La pauză, copiii de mingi au cerut să joace ei în repriza a doua. Jucătorii au fost de acord, dar s-a opus Iordănescu, motivînd că puştanii nu ştiu să se apere şi ar fi posibil să cîştigăm. Cît despre Albania, tare mi-e teamă că ne haleşte cu fulgi cu tot. Să nu ziceţi că nu v-am spus. – Nişte oameni de ştiinţă, fără nici o altă ocupaţie serioasă, au stabilit, prin tragere la sorţi, că, în medie, oamenii îşi risipesc 6 ani din viaţa pămînteană visînd cu ochii închişi. Ăia care visează cu ochii deschişi n-au fost prinşi în statistică deoarece, de obicei, nu votează, aşa că n-avea rost să se mai încurce de ei. – Ştiaţi că impulsul nervos pleacă de la creier cu o viteză de 274 de kilometri pe oră? Klaus Werner Iohannis habar n-are de treaba asta, deşi este profesor de fizică. De fapt, la el este o mare problemă, deoarece impulsul nervos n-are de unde să plece. – Preşedintele Camerei Derutaţilor, fostul coleg al lui Mihai Viteazul şi Victor Ponta, a fost izgonit din funcţie din cauza faptului că şeful lui de partid, vel-logofătul de Teleorman, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu suspendare. Doar nu credeaţi că a fost înlocuit pentru exces de inteligenţă. – Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, alintaţi de cunoscători drept Naşul şi Corleone, au fost condamnaţi, în primă instanţă, la 3 ani de închisoare cu suspendare şi 90 de zile de muncă în folosul comunităţii, pentru dezafilierea Universităţii Craiova, campioana unei mari mîhniri. FRF trebuie să plătească, în solidar cu cei doi bagabonţi, 220 de milioane de euro domnului Adrian Mititelu, un filosof de prin Craioviţa, ajuns cum-necum patron la stabilimentul amintit. În general, deciziile instanţelor de judecată privitoare la fenomenul numit fotbal sînt suprarealiste, dar cineva trebuia să plătească pentru batjocura la care a fost supusă Universitatea Craiova, căreia i-au fost subtilizaţi şi cei mai buni jucători care, în acel moment, aveau o cotă bună pe piaţa de sclavi, mînuitori de băşici de porc umplute cu grăunţe. Cît despre munca în folosul comunităţii la care au fost condamnaţi cei doi capi ai fotbalului, unul pătrat şi altul ţuguiat, model Oblio, această parte a sentinţei este imposibil de aplicat, întrucît distinsele gulere albe au lucrat întotdeauna în folosul personal. – Mizeria din Sănătate nu se mai sfîrşeşte. Patru spitale din Bucureşti au fost dibuite că achiziţionau aparatură medicală (inclusiv de la firmele lui Dorin Cocoş) la preţuri supraevaluate. Nici nu le mai dăm numele, pentru că nu ne-am mai putea opri din enumerare, cîtă vreme toate instituţiile astea grav bolnave au funcţionat pe bază de haşmangleală. E nevoie de antibiotice puternice, de ultimă generaţie, pentru a stopa extinderea tumorii corupţiei, chiar dacă întreg sistemul pare în metastază.
– Cristina Neagu a fost desemnată, pentru a doua oară în carieră, cea mai bună handbalistă a lumii. Cred că e clar cine trebuie să poarte drapelul la J.O. de la Rio. Simona Halep va înţelege ce vreau să spun, dacă accidentările de la călcîiul lui Ahile nu i se vor fi urcat şi la cutia ucrainiană, locul unde îşi ţine fumurile. – Dintre bagabonţii căutaţi de poliţia din întreaga lume, la rugăminţile repetate ale omologilor români, a fost prins, la Londra, sub fusta reginei Elisabeta, Alexander Adamescu, fiul aceluia care a pus pe butuci, printre altele, Astra Asigurări şi Oţelul Galaţi, celebrul Dan Adamescu, prietenul lui Băsescu, dacă Piratul posedă aşa ceva. Unul dintre foştii soţi ai Mihaelei Rădulescu, Elan Schwartzenberg, încă n-a fost dibuit. O soluţie ar fi să-i desfacă sutienul celebrei posesoare de soţi dubioşi. Denumirea mărcii – ,,Victoria’s Secret” – vorbeşte de la sine. Numai de-ar prinde momentul ăla în care Mihaela e îmbrăcată, ceea ce nu s-a mai întîmplat de zeci de ani.
– Cele mai multe medicamente cumpărate de pe Internet sînt contrafăcute. Înainte de a vă apăra organele erecte ale statului, apăraţi-vă singuri! Să ştiţi că nici măcar citatele din Tony Poptămaş nu mai sînt originale. Cît despre Octavian Paler, n-are rost să mai deschidem subiectul, că falimentează Facebook-ul. – La Galaţi a fost descoperită o fabrică de ţigări ilegală. Nişte traficanţi puturoşi, ca să nu mai treacă apa aia mare cu sacoşa de rafie în spinare, s-au gîndit să producă papairoase la ei acasă, într-o hală dezafectată, de la marginea celebrului oraş. Poliţiştii au constatat că muncitorii erau închişi de 3 luni înăuntru, precum sclavii. Mîine, poimîine, o să descoperim şi guvernul din umbră care coordonează cu atîta eficienţă economia subterană. Şi poate-l instalăm la Palatul Victoria. Că de ăsta de tehnocraţi, care-i ţine în lanţurile unor salarii de mizerie pe aproape toţi românii, ne-am lămurit. Nu mai trebuie să moară nimeni ca să plece. Totuşi, mi se pare mie, sau în România se experimentează dadaismul economic? – Un diliman din Orlando (SUA) a împuşcat 49 de oameni şi a rănit 53, într-un club frecventat de homosexuali şi lesbiene. Poţi să nu fii de acord cu orientarea sexuală a cuiva, dar crima nu e o soluţie şi n-are nici o justificare. – Rapid Bucureşti a intrat în faliment la cîteva zile după ce Vanghelie a pierdut alegerile pentru Sectorul 5. Stranie coincidenţă. Patronul Moraru linişteşte spiritele cu optimismu-i caracteristic, chiar dacă mortu-i întins pe năsălie. S-au mai văzut minuni, dacă nu mă credeţi, citiţi Noul Testament, faza cu Lazăr (nu cel de la Dinamo). – Mircea Băsescu, fratele navigatorului în ape (puşchea pe limbă!) tulburi, a fost condamnat la 4 ani de bulău cu executare. Sperăm că justiţia va da dovadă de înţelepciune şi de clemenţă şi va reîntregi familia de piraţi de uscat. Mi se pare normal ca într-o democraţie de cumetrie, pe caniculă, să fie protejat şi fostul preşedinte.
– Oamenii de ştiinţă, finanţaţi de firmele de dulcegării, au stabilit, după îndelungate cercetări, care au durat circa 60 de minute, că efectul ciocolatei asupra trupului uman este identic momentului în care te îndrăgosteşti şi rîzi ca prostul privind poza trucată a iubitei, de pe contul de socializare şi desfrîu. Am verificat teoria şi am ajuns la aceeaşi concluzie: cînd îmbalotezi ciocolată, te îndrăgosteşti instantaneu. Şi începi să abuzezi. Vrei şi albă, şi neagră, şi aerată, şi simplă, de la ţară, şi umplută cu tot felul de arome, pînă ajungi supraponderal. – Dan Tudorache, învingătorul de peste noapte al Clotildei Armand, la Sectorul 1, susţine că funcţia de derutat în Parlamentul României a fost una ,,de avarie” şi că de-abia de-acum se-apucă de furat. Cel puţin aşa am înţeles eu. Şi-or să înţeleagă şi bucureştenii, peste cîţiva ani. – Preşedintele Ungariei, Janos Ader, a fost la pescuit în Delta Dunării şi în complexul lagunar Razim. Se spunea că peştele cel mare nu-l înghite pe cel mic, dar, se pare, teoria nu se aplică la caraşii cu barbă. – Locul lui Vanghelie în galeria marilor filosofi de almanahe este ameninţat serios de Dragoş Pîslaru, ministrul Nemuncii, care, printre alte bazaconii, a stabilit că ,,esenţial nu este să ai o majoritate de profesori care să fie bine pregătiţi, ci o minoritate care să aibă un efect viral”. Probabil d-aia nici nu vrea să-i plătească şmecheraşul ăsta cu faţă de aragaz. – Au trecut 26 de ani de la Golaniada din Piaţa Universităţii, dar adevărul nu mai interesează pe nimeni. Presa scrisă, atîta cîtă mai există, s-a concentrat pe faptul că eroii populari din iunie 1990, Marian Munteanu şi Miron Cozma, au fost, cîndva, informatori ai Securităţii, cu numele conspirative de Ioan şi Paul. Ambii neagă cu vehemenţă, lumea bîrfeşte, iar adevăraţii vinovaţi îşi rumegă pensiile de sconcşi urduroşi. Cît despre Ion Iliescu, el a rămas acelaşi om de nădejde, care n-a permis nimănui să întineze nobilele idealuri ale comunismului. Dar asta numai după ce l-a împuşcat pe Ceauşescu. – După ce au furat-o pe franţuzoaica Clotilde Armand la numărătoarea voturilor din secţiile în care USB nu avea reprezentanţi, pesedeii ne-au băgat în gura francezilor, care, prin Giroud (fault la Tătăruşanu), ne-au întors serviciul. După această compensare, toată lumea şi-a văzut mai departe de treabă. Pardon, de furat. – La Euro 2016 sînt destui proşti şi în afara gazonului. Ruşii se bat cu englezii, steliştii cu dinamoviştii, iar Iordănescu alungă duhurile rele din preajma alor noştri. Păcat că nu poate să scoată dracii şi din adversari. – Pentru Fuego, televiziunea înseamnă cunoaştere şi calitate. Măi, Paulică, băi anagramă, tu pe ce lume trăieşti? – Lui Adrian Copilul Minune îi e teamă să nu fie acuzat de ucidere din culpă, pentru că duşmanii n-au valoarea lui şi, mai devreme sau mai tîrziu, vor muri de ciudă. Omul, dacă ne permite să-i spunem aşa, are dreptate, problema e că, în general, copiii bătrîni n-au duşmani. Decît, cel mult, fiscul, dar ăla nu moare nici de-al dracu’. Trimite somaţii şi te bagă-n vibraţii, de compui numai d-alea de jale, de plînge popa-n biserică. – O proastă, rectific, o proaspătă animatoare de la emisiunea culturală Wowbiz a mărturisit, sub prestare de jurămînt (să moară familia mea, să-mi pice ochii pe vreun miliardar…), că s-a pregătit din greu pentru Bac, ieşind cu prost…, cu prietenele la onomastici, unde au citit în grup operele nemuritoare ale lui Creangă (,,Povestea lui Ionică” şi alte capodopere interzise). Ceva emoţii are la oral, că n-a exersat deloc. Şi dacă are ghinionul ca în comisie să fie numai profe heterosexuale, şi-a stricat vacanţa de vară. Dar poate n-o fi atît de ghinionistă, c-ar fi păcat să-i fie retezat viitorul cu atîta brutalitate. Chiar merită apreciat efortul de a se înscrie la Bac, cu sau fără experienţă orală, ţinînd cont că 45.000 de absolvenţi din acest an au refuzat, din start, să ia clanţă la examenul de imaturitate al sistemului educaţional-concentraţionar din România. Căci, se disculpă tinerii revoluţionari, Bacul nu te ajută cu nimic, cu excepţia situaţiei în care locuieşti pe malul Dunării. Sau dacă vrei să fii licenţiat în prostologie. Adică să fii prost cu diplomă, ca să înţeleagă şi doctorii în drept. – André Rieu va concerta din nou la Bucureşti. Instantaneu mi-am adus aminte de seara de 7 mai 2014, cînd, împreună cu Vadim şi cîteva cunoştinţe comune, după o zi grea, dar frumoasă, am ascultat, pe CD, celebra-i orchestră interpretînd nenumărate bijuterii muzicale. În acea seară, participanţii au învăţat de la Biblioteca Ambulantă care era Vadim cît n-au învăţat în întreaga viaţă pe la toate şcolile de corecţie pe care le-au absolvit Magma cum Laude. Şi erau la masă generali, colonei, ingineri travestiţi în pădurari (după aprecierea lui Vadim), precum şi alţi oameni cu ocupaţii neprecizate, dar bănoase. Timpul a trecut ca un glonţ prin fiecare dintre noi, doar arta rămîne pe baricade ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Mă bucur că Rieu se întoarce la locul faptei, dar mă întristează că biletul (195 de euro) costă la Bucureşti mai mult decît dublul preţurilor practicate în Germania, Franţa ori Marea Britanie. Poate Rieu nu ştie, dar melomanii români autentici sînt săraci. O fi auzit el că unii lipesc bani pe fruntea lăutarilor, dar ăia sînt din altă sectă. Au venit aici odată cu marea invazie mongolă şi nu s-au mai dat duşi. Dacă tot a (re)transformat muzica clasică în muzică populară, n-ar fi corect să mai lase la preţ, să se bucure şi profesorii de muzică, de exemplu, de spectacol?! Sau preferă ca spectatorii lui să fie snobi care se duc acolo ca să-i vadă vecinii cît de culţi la cap sînt, deşi au maşinile burduşite cu CD-urile lui Ludwig von Beethoven-Vijelie, Johann Sebastian-Salam şi alţi terorişti muzicali?
– Queen a concertat la Bucureşti. Întrucît Freddy Mercury n-a putut participa la spectacol, din motive cît se poate de obiective, în locul lui a performat Adam Lambert. Mi se pare corect, cîtă vreme străbunicul lui din partea mamei, român sadea, fredona ca nimeni altul nemuritorul şlagăr ,,Bidineaua n-are coadă”. E clar că de la el a moştenit talentul vocal. Înainte de a se apuca de coasă, ăl bătrîn interpreta pînă la epuizare ,,The Show Must Go on”, iar în pauzele publicitare, cînd a bătrînă îl bătea numai în gură, ca pe instrumentul muncii, întreţinea atmosfera cîntînd instrumental la ţambalul consoartei sau, în funcţie de gradul de surescitare al acesteia, la fluierul piciorului. – Instabilitatea atmosferică ne dă serioase bătăi de cap. Şi mai multe suferinţe ne provoacă stabilitatea politică. – Ultima oră: Albania a învins România! Restul e tăcere…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-70/