Săptămîna pe scurt - 24.04.2016

– Roşu, galben şi albastru – O tragedie naţională – Domnul Pierdoiu – Balul de la Operă – O necesitate: întoarcerea lui Becali la masa de scris – Totul despre sex – Mineriada de catifea – Ultimul Prince – Schimbarea imaginii României în lume– 

Nu a existat pentru mine un motiv de mai pătrunzătoare mîndrie ca acela de la Olimpiada australiană, cînd am văzut în faţa ochilor înlăcrimaţi numai roşu, galben şi albastru. Pe cele 3 trepte ale podiumului se aflau româncuţele Andreea Răducan, Simona Amânar şi Maria Olaru. Ele întruchipau frumuseţea şi demnitatea unui popor care merită din plin să fie printre marile naţiuni ale lumii, aşa cum i-a hărăzit Dumnezeu, şi nu la periferia istoriei, unde ne împing zi de zi bezmeticii care ne conduc şi ne batjocoresc de 26 de ani. Evident că, puşi în faţa Tricolorului românesc, în triplu exemplar, mai marilor lumii sportului li s-au împăienjenit ochii şi i-au şutit titlul olimpic Andreei Răducan, sub pretextul jenant că s-a dopat, deşi analizele au confirmat că tînăra zeiţă din Carpaţi luase un banal nurofen contra răcelii. După Olimpiadă, medicamentul respectiv a fost scos de pe lista dopantelor, dar Andreei nu i-a mai dat nimeni medalia înapoi. Oricum, pentru noi tot ea este campioana olimpică şi are toată preţuirea noastră, la fel cum o au toate sportivele cu Tricolorul în inimă, printre care se află şi Larisa Iordache, cea mai recentă minune. Micuţa prinţesă ne-a redat bucuria de a fi români, în aceste vremuri tulburi, în care patriotismul este luat în derîdere, iar patrioţii sînt batjocoriţi de mafioţii burdihănoşi care nu se opresc din furat nici cît să asculte Imnul naţional. La redefinirea noastră ca europeni de rangul I au contribuit fundamental Octavian Belu şi Mariana Bitang, două statui umblătoare, cărora pigmeii nu s-au sfiit să le dea cîteva flegme la baza soclului în care sînt dăltuiţi. Aceşti sportivi minunaţi ne arată calea prin care România poate ieşi din marasm: lăsaţi profesioniştii să-şi facă treaba în toate domeniile, şi vom fi iarăşi ce-am fost, şi mai mult decît atît. Respectaţi-i pe aceşti oameni, fiţi patrioţi ca şi ei, numai aşa putem urni căruţa din groapa Istoriei. De fapt, aceşti mari antrenori nu sînt simpli oameni, ei sînt eroii timpului nostru, loviţi, de atîtea ori, pe nedrept de ambuscaţii care n-au produs în viaţa lor de nimic decît mătreaţă. La ei în cap, creierul mare stă în locul creierului mic, iar în locul gol locuieşte o colonie de păduchi care, din cînd în cînd, încing cîte-un baiaram pe acoperiş. De acolo i-au lovit, cu ura parazitului care se visează fluture, pe aceşti români autentici, aşa cum sînt lapidaţi toţi oamenii care reprezintă ceva prin ei înşişi, în aceste vremuri de cumplită urgie, în care competiţia valorilor a fost înlocuită cu întrecerea putorilor de partid şi de stat. Noroc că mai există asemenea caractere. Avem o speranţă că nu-i totul pierdut. Patrioţii sînt singura şansă a României de a se salva, prin ea însăşi, din tomberonul cu pîine mucegăită al Istoriei. – Nu credeam vreodată să apuc ziua în care gimnastica românească n-o să fie prezentă la Olimpiadă! Vedeam cum se prăbuşesc în jur toate reperele, dar refuzam să accept realitatea. S-a lucrat temeinic la distrugerea valorilor acestui popor atît de talentat, dar atît de prost condus. Politica distrugerii a tot ce e bun şi frumos şi-a atins ţinta. Nu mai reprezentăm nimic pe harta lumii, nici măcar în gimnastică, adică acolo unde, de la sublima Nadia încoace, cu acel neverosimil 10 de la Montreal (1976), am cam dat ora exactă. După mascarada din decembrie 1989, căreia cei interesaţi şi naivii îi spun revoluţie, iar cei năpăstuiţi, însă cu o reprezentare corectă a realităţii, o definesc drept lovitură de stat, nu numai că nu s-a mai construit nimic în jurul nostru, ba, dimpotrivă, s-a demolat totul. Inclusiv gimnastica. Au fost loviţi sistematic inventatorii El Doradoului românesc, Octavian Belu şi Mariana Bitang, au fost abandonaţi ceilalţi membri ai echipei, cărora li s-a oferit o salarizare batjocoritoare, nu s-a creat un cadru motivaţional adecvat pentru familiile care-şi îndrumă copiii către performanţă. S-a distrus… S-a distrus… S-a distrus… De astăzi sîntem mult mai săraci, mult mai obijduiţi şi lipsiţi de orizont. Ne-am întors în lumea a treia a sportului, printre şoarecii de cîmp şi gîndacii de Colorado. Cine sînt vinovaţii? Politicienii care au batjocorit Naţiunea Română. Acest popor dezorientat şi-a ales greşit conducătorii. De fapt, călăii. Tiranii, după cum e scris în Imnul nostru naţional. Care se numeşte ,,Deşteaptă-te, române!”, nu ,,Somnoroase păsărele”. Dacă, astăzi, noi nu mai avem echipele de gimnastică la Olimpiadă, există un singur vinovat: factorul politic. Clasa asta mizerabilă care a îngrozit România, care ne-a aruncat la periferia Istoriei. Care a încurajat hoţia, delaţiunea şi impostura. Dar să nu ne pierdem speranţa. Să nu ne acceptăm soarta dictată de nişte impostori. Să răsturnăm Mafia politică şi să aducem în fruntea ţării patrioţi care să pună bazele unei societăţi normale, derivată din tradiţiile româneşti. Cu siguranţă, atunci, acest popor magnific va scoate la lumină alte şi alte valori care ne vor face să simţim că ne-am născut într-un loc binecuvîntat de Dumnezeu. Pentru că în sufletul acestui popor se plămădesc copiii excepţionali care vor ridica Tricolorul deasupra norilor. Haideţi, fraţii mei, să le dăm drumul să zboare! – Alina Gorghiu, sublima sirenă din fruntea PNL, a iniţiat o campanie împotriva somnolenţei în politică. Se răsuceşte Crin Antonescu în patul matrimonial de indignare! În contrapartidă, Vasile Blaga, colegul ei de suferinţă extraconjugală (în sensul că e consumatorul cu care se afişează cel mai des în lume, nu vă gîndiţi la alte prostii, fiindcă nici măcar Alinuţa nu e atît de naivă…), va iniţia, cît de curînd, o campanie contra beţiei în politică. A beţiei de cuvinte. Şi să mai zică vreunul că la PNL nu se gîndeşte, nu se munceşte, că nu ştiu ce-i fac. Uite, numai în ultima lună au avut 4 candidaţi la funcţia de Primar General, viitor client al DNA. Pînă la urmă, au rămas fixaţi pe domnul Pierdoiu, veşnicul neales, pe care, atunci cînd a vrut să se ungă deputat într-un colegiu din Cîmpia Buzăului, l-a bătut ca pe coasă, numai în gură, un băiat de prin zonă. Deci, cafteala pe care o s-o ia şi la Capitală n-o să-l doară prea tare, că e învăţat cu ea precum strămoşii lui Ion Iliescu cu ,,Scînteia”. – Mare scandal la Opera Naţională. Balerinii, în loc să danseze pe poante, se ţin de glume. Pardon, de greve. Cică limbajul trupului dat prin făină şi vată de zahăr nu-i mai ajută pe dansatorii români să se înţeleagă cu străinezii. Eu auzisem că arta n-are graniţe, dar e posibil să am probleme cu recepţia. Se pare că nordicii şi acoliţii lor nu se pricep la ,,Periniţa”, iar valahii nu agreează ,,Spărgătorul de nuci” (sper că am scris consoana potrivită). Cu excepţia renumitei Alina Cojocaru, care se joacă de-a mama şi de-a tata cu norvegianul Cyborg, sau cam aşa ceva, adică exact cu acela care coordonează şi penetrează corpul de balet şi bune maniere. Pînă acum s-au schimbat vreo 4 directori, iar balul continuă. Parcă am fi la PNL. – Augustin Lazăr a devenit Procuror General. Dacă va face pe jumătate din cîte a făcut Augustin de la Dinamo pentru cîinii roşii, va primi aplauze prelungite şi celebra scandare a galeriei steliste: ,,Augustin cu nasul gros/ parcă e Pantera Roz”. – Că veni vorba de ,,eternul derby”. Anul ăsta au fost 6 (cinci egaluri şi o victorie pentru Dinamo), după ultimul, Steaua fiind eliminată din semifinalele Cupei României. Şi asta s-a întîmplat la 3 zile după ce Astra lui Şumudică, cel cu apărarea mică, a bătut-o cu ciocanul de şniţele, suflîndu-i şi titlul de campioană la care se abonase în ultimii 3 ani, adică exact în perioada în care Gigi Becali s-a dedicat literaturii şi, mai ales, lucrărilor ştiinţifice care au făcut înconjurul mapamondului lumii (,,Ce-a îngropat pisica”, ,,De ce e proştii deştepţi” şi altele). E cît se poate de clar că singura soluţie pentru revitalizarea Stelei este întoarcerea lui Gigi Becali la masa de scris… – ,,Nu sînt nici frumos, nici bun, sînt demn”. A cui să fie declaraţia asta atît de sinceră? A lui Burebista? Nţ. A lui Mihai Viteazul? Nu, că ăsta era beton, după mărturisirile contemporanilor (,,a căzut trupul lui frumos ca un copaci”, scria cronicarul, cu invidie şi puţină părere de rău). Hai să nu vă mai fierb: despre Marian Vanghelie este vorba. Nu, nu e o glumă de-a mea, aşa a zis el. – ,,Principalul merit al lui Iohannis este că nu e Ponta”, zice Teodor Paleologu, al cărui principal merit este că e fiul lui ta-su. Totuşi, insist: dacă ăsta este principalul merit, cam care ar fi defectele? Sau nemţii second-hand n-are defecte?! – Fane Spoitoru a fost pitit definitiv, dar comentariile continuă. Un manelist (altul decît Rareş Bogdan), Sorinel Copilul de Aur şi Plastilină, declara televiziunilor de pe centură că ,,Dl. Fane era un om simplu. Era respectuos. Dădea noroc şi cu un copil de 5 ani”. După care-i lua cornul şi laptele. Cu braţ cu tot. – Minunate mai sînt anunţurile de la ,,Matrimoniale”: ,,Caut femeie pentru sex oral şi alte avantaje!”. Sau: ,,Caut femeie pentru relaţii extraconjugale, îngrijire, mici reparaţii”. Ce concluzie tragem noi de aici? Că sexul e un lucru periculos, care necesită îngrijiri medicale, ba chiar şi ceva reparaţii. O fi vorba despre sexul neprotejat. Oricum, dacă-i p-aşa, mai bine lipsă. – Aţi observat că, imediat ce s-a întors Marian Munteanu pe scena politică, au venit şi minerii la Bucureşti? Sanchi, cică au venit să protesteze , să pună panseluţe şi să-l mîngîie pe chelie pe Iarăşi Bogdan, portjartierul lui Guşă. Păi dacă-i aşa, de ce după retragerea în Munţii Orăştiei, colţ cu Ferentari, a lui Marian Munteanu s-au evaporat şi ei? Măi, băieţi, credeaţi că ne păcăliţi? – A dat colţul spre Michael Jackson şi lăutarul Prince. Bineînţeles că, înainte de marea trecere, a luat o supradoză de droguri, să-i fie somnul lin, şi codrul aproape… – KWI a fost radiat. Deocamdată, din Cartea Funciară a Sibiului. De fapt, doar din poziţia bănoasă, dar necuvenită, de proprietar al unei clădiri care-i aducea venituri lunare de 5.000 de euro, fiind închiriată unei bănci de neajunsuri. O grămadă de bănet, cam cît cîştigă într-o lună 20 de profesori debutanţi. Să sperăm că nu va păţi acelaşi pocinog cu celelalte 5 case, că n-ar mai avea pe unde să se joace de-a hoţii şi vardiştii. Şi atunci ar fi nevoit să-şi omoare timpul cu Prima Doamnă numai pe afară, practicînd, cu asiduitate şi încăpăţînare nemţească, jocul care i-a făcut celebri: ,,Ţări”. Şi cît e el de fîşneţ, nu-i mai dai de urmă, chiar dacă-i cam cunoşti traseul în jurul lumii şi încerci să-l urmăreşti pas cu pas. Iar în vremea asta, la Palatul Cotroceni, motanii prezidenţiali vor mînca peştişorii politici şi-l vor linge la bot pe Mihalache, în scopul nobil de a schimba imaginea României în lume.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-62/