6 luni de la moartea Tribunului

Azi, 14 martie 2016, se împlinesc şase luni de cînd Corneliu Vadim Tudor s-a stins din viaţă. La slujba de comemorare, oficiată la Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, din Capitala, în data de 12 martie 2016, au participat familia şi un cerc restrîns de prieteni (cei adevăraţi, am spune). Familia, cu bun-simţ şi din respect pentru tată şi soţ, nu a făcut mare „tam-tam” sau invitaţii speciale pentru a atrage presa şi cine ştie ce doritori de reclamă la asemenea eveniment, ţinînd cont de renumele şi celebritatea Tribunului. În schimb, s-a preocupat cu precădere de o organizare ireproşabilă. Liniştea a predominat, cei patru preoţi şi cei prezenţi rugîndu-se pentru sufletul lui Corneliu Vadim Tudor, care, cu siguranţă, ne-a urmărit şi ne-a mulţumit de dincolo de viaţă pentru aprecierea, respectul şi faptul că nu l-am uitat. Tribunul a fost, este şi va fi iubit de români pentru eternitate, iar operele, faptele, geniul şi patriotismul său au fost şi de această dată răsplătite de cei prezenţi, care i-au adus un pios omagiu, i-au aprins o lumînare şi i-au acoperit mormîntul cu flori. Lipsa lui Vadim este resimţită din plin de membrii familiei, de prieteni, de simpatizanţii săi, de Poporul Român şi, nu în ultimul rînd, de scena politică a României. Parlamentarii şi politicienii sînt mai liniştiţi că Vadim nu-i mai observă, apostrofează şi nu le mai demască nelegiuirile, furturile şi trădarea de ţară a acestora.

Partidul România Mare, care a avut rezultate remarcabile în timpul vieţii sale şi a dat fiori tuturor celorlalte partide politice din România, este la începutul unei noii etape, iar românii iubitori de ţară aşteaptă cu nerăbdare, cu încredere şi speranţă că PRM va renaşte din propria cenuşă, ca Pasărea Phoenix, şi se va „înălţa” în sondaje. Am simţit, după şase luni de la dispariţia sa, moştenirea grea, valoroasă, lăsată familiei şi nouă tuturor, pe care sîntem obligaţi moral să o ducem mai departe, aprecindu-i astfel munca de o viaţa şi sacrificiul pentru Poporul Român. Am simţit iubirea lui Vadim şi spiritul său, care este încă viu în mulţi dintre noi, fiind permanent treji şi motivaţi să luptăm în continuare, să nu ne lăsăm acoperiţi de răul din jurul nostru pînă cînd vom învinge şi ne vom salva patria de la dezastrul existent. Îi aducem încă o dată un pios omagiu, îi mulţumim, îi jurăm credinţă veşnică şi ne angajăm să ne apărăm identitatea, independenţa şi integritatea naţională, valori de referinţă sfinte, aşa cum şi Tribunul a făcut-o în timpul vieţii.

Odihnească-se în pace!

Petre Răcănel


http://romaniamare.info/6-luni-de-la-moartea-tribunului/