Unii au un
tupeu inimaginabil. Un actor cvasi-necunoscut se plînge într-un tabloid (unde
altundeva?) că din salariul de actor, de 2.100 de lei noi, nu ar fi putut trăi
şi că job-ul de la Pro TV,
retribuit cu 5.000 de euro, „l-a salvat“. Astfel de personaje, mai mult sau mai
puţin importante, ar trebui să se abţină să facă astfel de comentarii. Fără să
facem discriminare între categoriile sociale şi profesionale, pentru că fiecare
are rolul său în bunul mers al societăţii, nu putem să trecem cu vederea că
milioane de români, care nu au avut „şansa“ să întîlnească un mogul de presă,
trăiesc din salariul minim pe economie, fără posibilitatea de a-şi găsi un al
doilea serviciu. Milioane de români care muncesc în IMM-urile autohtone,
supravieţuitoare norocoase ale Uraganului Pogea, au venituri cuprinse între
8-12-15 milioane de lei vechi pe lună. Milioane de pensionari (cu excepţia
beneficiarilor de pensii nesimţite) se zbat pentru supravieţuire, cu 4-5-6
milioane de lei vechi pe lună. Iar printre angajaţii televiziunilor, unii,
aflaţi în pragul disponibilizării, aşa-zişii „pălmaşi“, nicidecum „vedetele“
plătite, pentru opiniile lor, de prietenii politici, au salarii, în comparaţie
cu actorul „Vocea Pro TV“, de mizerie, pur şi simplu. Încă din perioada
predecembristă, regimul avea grijă ca maeştrii scenei româneşti să-şi
suplimenteze infimul salariu prin colaborări cu Televiziunea şi Radioul public,
prin turnee în ţară, şi chiar peste hotare, prin distribuirea în zecile de
filme româneşti care se realizau în fiecare an. Unele mai reuşite, altele, nu -
cert este că ele se difuzează, încă, pe toate posturile de televiziune şi sînt
îndrăgite de telespectatorii mai tineri, sau mai vîrstnici. Pentru că, dacă nu
ar face „rating“, ele ar fi date uitării. Aşa încît văicărelile celor
nemulţumiţi de salariul lunar de 2.100 de lei (salariul mediu pe economie) şi
care beneficiază de suficient timp liber pentru un al doilea job, ni se par de
un tupeu incredibil. Mai ales că dumnealor nici nu stau la strung (e o
metaforă, evident, pentru că strungurile au dispărut din România odată cu
dezindustrializarea forţată), nici nu oprează pe cord deschis, nici nu pun
creionul în mîna copiilor din clasele primare şi nici nu dau la sapă. Dar,
asta este, tupeul poate atinge cote uriaşe şi mai este şi expus în mod public.
Totuşi, scormonind mai adînc, aflăm că nemulţumitul nostru se află la a doua
căsătorie. Din prima căsătorie, are o fată, în vîrstă de 36 de ani, cu o
carieră frumoasă, de medic stomatolog. Din a doua căsătorie are două gemene
(să-i trăiască!) de 9 ani. Deh! Trei „guri“ de hrănit, la vîrsta de 60 de ani
şi la nivelul pretenţiilor doamnelor şi domnişoarelor din ziua de azi. Ba, mai
şi declară pentru „Click“: „Familiile care s-au destrămat, au ajuns în această
situaţie din cauza sărăciei, a mizeriei în care trăim. Poate dacă nu aş fi fost
(...) la Pro TV,
nu aş mai fi avut o nouă familie şi nici gemenele. Cu ce să le cresc?! Cu 2.100 de lei, după 40 de
ani de teatru?“. Urît. Banii, cei 5.000 de euro „protevişti“ (extrem de mulţi
în raport cu veniturile majorităţii românilor), i-au adus o nouă familie, cea
veche nu mai corespundea. Domnule, consumă-ţi fericirea în intimitate, în
linişte, nu te condamnă nimeni pentru asta, ci pentru îndrăzneala de a ieşi în
spaţiul public cu asemenea afirmaţii, jignind şi insultînd inteligenţa
românilor. Ne veţi întreba ce ni s-a năzărit de scriem despre acest
personaj? Pentru că este exponentul unei clase croite din tupeu şi ipocrizie,
„calităţi“ care nu au nimic de-a face cu talentul actoricesc, sau cu orice altă
înzestrare profesională a unor concetăţeni de-ai noştri. Doar le umbresc...
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu