Iată că ceea ce părea un accident - înfrîngerea în faţa
nemţilor de la Schalke
04, la un scor de forfait - a devenit o dureroasă „obişnuinţă“. Echipa
campioană a României a fost bătută măr (nu învinsă, ci, repet, bătută măr) de
Chelsea Londra, chiar la
Bucureşti, cu un scor umilitor, 4-0. Scor care ar fi putut fi
mai mare, avînd în vedere că au existat momente cînd pe teren era o singură
echipă, cea oaspete. Prăbuşirea Stelei - alături de întregul fotbal românesc -
este evidentă. Atunci cînd Naţionala barbugiului Piţurcă încasează, în două
meciuri cu Olanda, 8-1, iar Steaua înghite, cu noduri marinăreşti, în primele
două meciuri din grupa Champions League, 7-0, nu mai e nimic de comentat. În
faţa unor asemenea dezastre, la box se aruncă prosopul. Aici, ce-ar fi trebuit
să aruncăm? Pe mult prea palavragiul Mihai Stoica? Specimenul care a sărit la
beregata „generaţiei de aur“, autoare a celei mai mari performanţe din istoria
întregului sport românesc? Trebuie să fii îngrozitor de mitocan, sau bolnav
mintal, să te răţoieşti la
Emeric Ienei şi Anghel Iordănescu care, în condiţii grele, au
reuşit ceva magnific. Bine că nu le-a tras un pumn acest personaj extrem de
prost educat, aşa cum i-a aplicat unui suporter. Atunci cînd eu m-am oferit să
preiau, onorific, conducerea Stelei, pe fondul condamnării abuzive a lui Gigi
Becali - exact la existenţa cîtorva paraziţi, de teapa acestui Stoica, m-am
referit. Dar Viorel Păunescu mi-a spus, la telefon (pe cînd eu mă aflam la Baden-Baden),
că e prematur, că trebuie să se mai stingă tensiunile etc. Între timp, s-a
stins Steaua. Şi va fi foarte greu s-o mai readucă cineva la viaţă. Doar nimeni
nu-i atît de idiot să creadă că miracolul acesta va fi făcut de Viorel
Hrebenciuc şi odrasla lui, haida-de! De cîte ori îl văd pe acest evreu
ucrainian că dă tîrcoale echipei, îmi amintesc ce-mi spunea regretatul
preşedinte al FRF, Mircea Angelescu, în februarie 1987, într-un hotel din Nisa,
cu puţine ore înaintea magnificei victorii de la Monte Carlo: „Steaua e
ca o femeie frumoasă cu neamuri proaste“. Faptul că Steaua nu are conducere e
principala cauză a acestei „serii negre“. Echipa a început, în triumf, acest
an, cu victorii splendide în faţa lui Ajax Amsterdam şi Chelsea Londra, dar îl
termină de-a buşilea, în patru labe,
nici măcar în genunchi. Fireşte, dacă îi întrebi pe cei doi Viorei - Păunescu
şi Hrebenciuc - ei vor căuta scuze şi explicaţii, pretinzînd că dracul nu-i
chiar atît de negru, că au mai păţit-o şi alţii etc. Asta nu-i încălzeşte cu
nimic pe români, care au văzut cum blazonul roşu-albastru, odinioară glorios, a
fost tăvălit în noroi. Mai aveau, şi ei, o bucurie, dar li s-a luat şi asta. În
primăvară, „maşina de lux“ a Stelei încă mergea cu „Benzina Becali“. În toamnă,
acest combustibil s-a terminat, patronul Stelei fiind împiedicat, cu
brutalitate, să se mai ocupe de echipă. În primul rînd de transferuri, avînd în
vedere că doi oameni de bază, Chiricheş şi Rusescu, au fost vînduţi. Puteai să
nu le dai drumul? Nu puteai, mai ales cînd eşti lacom de bani. Cît mai mulţi
bani. Dar banii n-aduc, întotdeauna, fericirea. În Champions League nu e ca la Jocurile Olimpice,
unde important e să participi, nu să cîştigi. În Champions League e o luptă pe
viaţă şi pe moarte, cu sute de milioane de telespectatori. Era previzibilă
căderea Stelei, după arestarea patronului ei. Credeţi că Chelsea
ar mai fi Chelsea
dacă Roman Abramovici s-ar afla după gratii? S-ar „tăia“ imediat. S-ar
destrăma. Ţinut în lanţuri, Gigi Becali nu mai are o reprezentare lucidă a
lucrurilor. Amărîtul de el dădea, în ziua meciului, un pronostic, cu degetele
mîinilor încătuşate: 2-0. Pentru Steaua, desigur. Realitatea din teren avea
să-l infirme, însă, cu o cruzime incredibilă. La Steaua au rămas nişte
„mîini moarte“, sau „picioare cu proteze“: Georgievski, Filip, Tatu - ca să dau
doar 3 exemple de figuranţi periculoşi. Aceste „găuri negre“ au fost mărite şi
de absenţa accidentaţilor Chipciu şi Pintilii. În total, 5 motive de supărare,
adică jumătate din echipa de cîmp. În timp ce mercenarii de la Chelsea mîncau jăratic,
mercenarii de la Steaua
mîncau răbdări prăjite, alergau bezmetici, ca nişte umbre pe cortina unui circ
de provincie. Ai distrus şi echipa Steaua, Băsescule! Că doar nu era să rămînă
ea întreagă, într-o ţară care fumegă în ruine
şi în care n-ai mai lăsat piatră pe piatră. Te acuz de crimă împotriva
sportului românesc. N-a vrut Gigi Becali să-ţi dea, de bunăvoie, Steaua? Nu-i
nimic, ai ucis-o! Dacă nu-i a ta, atunci să nu mai fie a nimănui! Drăcos
individ mai eşti, dar funia ţi s-a apropiat de par, gata, mai e puţin…
CORNELIU VADIM TUDOR
2 octombrie 2013
Remember
RăspundețiȘtergereHai Steaua !
In urma cu 7 ani publicam in Tricolorul acest articol:
Victoria cu 4-0 a echipei STEAUA împotriva formaţiei RC LENS, ne-a reamintit de acea noapte superbă din 7-8 mai 1986 de la SEVILLA, când marea echipa de atunci, dar şi de acum, învingea pe FC BARCELONA, câştigând marele trofeu , ,,Cupa Campionilor Europeni.” Acest 4-0, aduce echipei nu numai victoria dar şi o stare de spirit benefică, de încredere în momente când, nişte neghiobi inculţi şi aroganţi o ataca continuu. Jocul, sub aspectul dăruirii dar şi al tacticii, i-a facut pe cei 25000 de suporteri din Ghencea să retrăiască acele vremuri de neuitat., pe care cu toţii , sper le dorim reeditate .Cu siguranţă, prezenţa lui Marius Lacatuş ( autorul unui gol în acea noapte de vis ), a avut o mare influienţă în plan moral asupra minunaţilor jucători .
. Pentru cei ce doresc să-şi reamintească acele momente, le recomand cartea lui Horia Alexandrescu, “STEAUA CAMPIOANA EUROPEI”, în a cărei postfaţă găsim scrise de scriitorul, dar si poetul de atunci ,CORNELIU VADIM TUDOR, urmatoarele : “Darul Stelei este sublim, imaginea sa de cireş înflorit ne va polei fereastra memoriei în nopţile lungi de iarnă, ca în basmele copilăriei, este darul pe care un mănunchi de băieţi inimoşi l-au făcut poporului lor de origine daco-latină, aratându-ne tuturor că putem fi în fruntea continentului, că oameni suntem şi noi şi nimic din ceea ce este omenesc nu trbuie să ne fie străin .“
Cât de actuale si de sensibile sunt vorbele de acum 19 ani. Hai STEAUA !