În opinia unor comentatori abonaţi la anumite emisiuni,
mascarada de la Liceul
„Dimitrie Bolintineanu“ (de unde mai lipseau mascaţii) a fost regizată, anume,
de justiţia aservită lui Traian Băsescu. Încercăm să avem o abordare obiectivă,
ca să nu se trezească cineva să ne acuze de părtinire. În primul rînd,
tentativa de a-i lua cu duba (autobuz, mă rog) pe copiii şi aşa stresaţi de proba
de la Bacalaureat,
s-a dovedit a fi o gafă de proporţii din punct de vedere procedural, şi din
modul în care a şi fost explicată respectiva decizie. Pe de altă parte, în
învăţămînt există, fără doar şi poate, corupţie şi credem că este aproape
generalizată în toată ţara, şi o anchetă
serioasă în acest sens trebuia să înceapă de undeva. Dar, cu respectarea legii
şi a normelor statului de drept. Mai ales în ţara în care au dispărut, ca prin
farmec, vîndute şi înstrăinate pe nimic, resurse naturale, precum şi o bază
tehnico-materială clădită de o generaţie de sacrificiu, care acum tace mîlc şi
se resemnează mai ceva decît ciobănaşul mioritic. Marii corupţi apar la
televizor, fac turnee de lansare de carte prin ţară şi ne dau lecţii de etică,
în loc să zacă în puşcărie, sau să plece cu neamuri cu tot pe o insulă pustie,
ca să nu mai auzim de ei niciodată, dacă altfel Justiţia nu este în stare să-şi
ducă misiunea pînă la capăt. Aşa că toată desfăşurarea de forţe menită să ducă
la audieri 100 de tineri (la ce fel de filmuleţe violente şi de tip XXX
postează pe Internet, nu-i putem numi „copii"), a fost, efectiv,
exagerată. Cine a fost găsit vinovat pentru gestionarea inabilă a unei asemenea
situaţii, care şochează opinia publică? „Acarul Păun", aflat în persoana purtătorului
de cuvînt al Poliţiei Capitalei, un tinerel pe care nu ştim cine şi cum l-a
propulsat într-o funcţie atît de importantă, avînd în vedere că trebuie să facă
faţă unei prese nu numai avidă de senzaţional, dar la rîndul ei aservită unor
interese de grup, unde corupţia, sub forme specifice domeniului, se lăfăie în
voie. (...) Un actoraş destul de apreciat la vremea lui, care nu şi-ar fi lasat
postul de director de teatru nici tăiat în două, deşi era incompatibil cu
funcţia de deputat, sau ce era dumnealui, afirma că Traian Băsescu ar trebui
demis a treia oară. Alt Referendum, altă distracţie, că vistieria ţării e
plină, dă pe dinafară, şi economia „duduie", vorba unui alt „clasic în
viaţă". Chiar nu ştim şi nici nu avem încredere în rezultatele acelui
Recensămînt din 2011, cu un an înaintea celei de-a doua demiteri a
preşedintelui. Dar, în schimb, avem acces la unele date şi informaţii de
bun-simţ, culmea, semnalate chiar de presa vremii şi pe care vi le expunem spre
analiză cu cea mai bună-credinţă. Se ştie că nu toată populaţia a fost
receptivă la acţiunea recenzorilor. Unii cetăţeni nu au fost găsiţi acasă,
alţii nu au declarat exact unde se aflau membrii familiilor lor, pentru că unii
munceau în străinătate fără acte în regulă, sau poate erau plecaţi în vacanţe
prelungite. Recensămîntul se referă la cei care locuiesc efectiv pe teritoriul
României, dar este ştiut faptul că milioane de români, şi nu 700.000, cît
rezultă din datele oficiale, lucrează în străinătate pe termen mai lung sau mai
scurt. Ştim, de asemenea, că, din 2011 pînă in 2012, o parte dintre cetăţenii
ţării noastre puteau pleca în străinătate, iar o altă parte, afectată de criza
economică din celelalte ţări, s-ar fi putut întoarce. Ştim că natalitatea este
în scădere şi, în consecinţă, numărul locuitorilor României nu este constant şi
nu se poate realiza o medie corectă între cei care se nasc, între cei care
capătă drept de vot şi între cei care ne părăsesc în mod natural. Astfel că rezultatele culese la nivelul
anului 2011 nu pot fi suprapuse cu realitatea anului 2012. Şi mai ştim, din
păcate, din experienţă proprie, că, în România, alegerile se fură, indiferent
de situaţie. Listele electorale nu au fost modificate şi aduse la zi, deci
„morţii" noştri votează într-o veselie. Mai ştim că Referendumul a fost
organizat de actuala Putere, pentru că trebuia să convingă populaţia să se
prezinte la vot. Aşa că acum să nu mai plîngă în pumni pentru cele cîteva luni
cît timp vor „coabita" cu actualul preşedinte. Coabitare care pare
că nu-i deranjează nici pe unii, nici pe alţii. Micile săgeţi aruncate între
Palate, care au valoarea unei înţepături de ţînţar, nu mai păcălesc pe nimeni.
Noi aşa am vrea să credem, dar nu se ştie niciodată...
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu