DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREŞTI
DOMNULE PREŞEDINTE,
Subsemnatul CORNELIU VADIM TUDOR, domiciliat în
Bucureşti, Str. General Dr. Mihail Butoianu nr. 4, Sector 5, în calitate de
reclamant,
În contradictoriu cu pîrîţii:
- DRAGOŞ PĂTRARU – realizatorul emisiunii
„STAREA NAŢIEI”, domiciliat în Municipiul Ploieşti şi
- POSTUL DE TELEVIZIUNE ROMâNIA TV, cu sediul
în Bucureşti, Casa Presei, Sectorul 1,
Formulez prezenta
CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ
Solicitînd instanţei obligarea pîrîţilor în
solidar la:
1. - plata de daune morale în valoare de
1.000.000 euro, reprezentînd compensarea prejudiciului moral cauzat prin
afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii televizate „STAREA NAŢIEI”, difuzată în
fiecare zi, de luni pînă joi, şi, în special, în cadrul emisiunii din data de
24.05.2013;
2. - plata cheltuielilor de judecată pe
care le voi face cu soluţionarea prezentei cauze.
În fapt, în cadrul emisiunii „STAREA NAŢIEI”,
din data de 24 mai 2013, realizatorul Dragoş Pătraru, întrecînd orice limită
impusă de buna conduită a activităţii de jurnalist, a prezentat pe ecran o
scrisoare publicată în ziarul „Evenimentul zilei”, pretinzînd că aceasta a fost
scrisă de subsemnatul în anul 1987, fiind adresată Elenei Ceauşescu, în care se
aflau două dezacorduri gramaticale flagrante, pretinzînd că ele îmi aparţin
(?!). În realitate, acele erori fuseseră făcute de nişte politruci de la C.C.
al P.C.R., care copiaseră, deformat, o epistolă (scrisă de mînă), la o maşină
cu caractere mari, fără diacritice. Cine a trăit acele vremuri, ştie că aşa au
stat lucrurile. Reproducînd însă textual aceste scrisori, realizatorul
emisiunii ajunge la concluzia că eu sînt „agramat”, „analfabet”, „lingău”. El
încearcă, totodată, să inducă publicului spectator ideea că un individ de
asemenea factură nu are ce căuta în Parlamentul European şi că Poporul Român,
care mi-a acordat votul de încredere atunci cînd am devenit europarlamentar, a
făcut o mare greşeală alegînd să fie reprezentat de un „analfabet”. În felul
acesta, vinovăţia pîrîtului Dragoş Pătraru decurge nu doar din faptul că mi-a
adus injurii incalificabile, făcîndu-mă „analfabet”, „agramat”, „lingău”, dar
şi din faptul că el nu a analizat veridicitatea celor relatate în emisiune,
neverificînd în prealabil informaţia preluată din ziarul „Evenimentul zilei”,
pentru că, dacă ar fi fost privită cu atenţie aşa-zisa scrisoare, ar fi fost
lesne de observat că ea nu conţine semnătura subsemnatului, fiind „opera“ unor
activişti de la CC al PCR.
Prin urmare, pîrîtul Dragoş Pătraru va trebui
să producă, în faţa instanţei, probe certe, legale şi concludente, din care să
reiasă că acea epistolă e scrisă şi semnată de mine, pentru a putea dovedi că
subsemnatul aş fi săvîrşit greşeli gramaticale, ceea ce este, practic,
imposibil - deoarece, aşa cum am arătat, ele nu erau scrise de mine, ci de cei
care le transcriau la maşina de scris cu litere mari, pentru a le prezenta
ulterior familiei Ceauşescu. E prima oară cînd mi se aduc acuzaţii că eu nu
ştiu limba română! Menţionez că am absolvit Facultatea de Filozofie din
Bucureşti, am fost bursier Herder (calitate în care am studiat Istoria, la
Universitatea din Viena), sînt Doctor în Istorie (Summa cum Laude), sînt membru
al celor mai prestigioase Academii ale lumii, am tipărit 40 de volume, sînt
tradus în 12 limbi, creaţia mea literară fiind studiată de copii la şcoală ş.
a. m. d.
De asemenea, vinovăţia postului de televiziune
România TV decurge din faptul că, deşi avea obligaţia să intervină cu
profesionalism în demersul jurnalistic, verificînd atît sursa, cît şi
veridicitatea informaţiei ce urma să fie difuzată în cadrul emisiunii
menţionate, nu a făcut-o ci, dimpotrivă, a continuat şirul injuriilor proferate
la adresa subsemnatului şi în zilele care au urmat.
Sîmbătă, 25 mai, am solicitat Dreptul la
Replică, într-o serie de convorbiri telefonice cu redactorul-şef Eugen
Chelemen, cu realizatoarea Cristina Şincai şi cu producătoarea Mădălina Ciocan,
dar am fost refuzat. A doua zi, mi s-a comunicat că mi se face hatîrul de a
avea un Drept la Replică - dar era prea tîrziu, răul fusese comis.
În aceste condiţii, m-am adresat în ziua de 26
mai 2013 Consiliului Naţional al Audio-Vizualului, rugînd să fie luate măsuri
şi să fie aplicată Legea împotriva acestei „vînători de oameni“ practicată de
postul România TV, întrucît de la începutul acestui an şi pînă acum eu sînt atacat,
sistematic, fiind disecată şi deformată cu o sîrguincioasă rea-voinţă,
activitatea mea profesională de dinainte de evenimentele din decembrie 1989.
Astfel, rog Instanţa să constate că în cauză
sînt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998
C. civ. şi că obligaţia de dezdăunare revine, deopotrivă, şi pîrîtei România
TV, conform prevederilor art. 1000 alin. 3 C. civ., derivată din calitatea sa
de comitent.
Reproduc mai jos fragmente din textul emisiunii
„STAREA NAŢIEI” din data de 24 mai 2013:
„A mai intervenit unul ieri seară, să ne spună
despre marea nedreptate care i se face lui Gigi – prietenul lui, fratele lui de
cruce, Corneliu Vadim Tudor. (...) Stai să vedem aseară ce a zis! Că pînă la
urmă chiar a zis ceva, după ce a delirat o jumătate de oră despre propria-i
persoană. (...) Eu credeam că astea-s bancuri! Ditamai scriitorul, poetul de
curte şi europarlamentarul vrea ca justiţia să lase frecţiile astea cu
politicieni şi să-i condamne cu prioritate pe autorii necunoscuţi.
Staţi jos, domnule preşedinte de partiduleţ!
A! Şi dacă mai aveaţi dubii cu privire la
caracterul lui Vadim Tudor, «Evenimentul zilei» a publicat de curînd o
scrisoare pe care Tribunul i-o adresa Elenei Ceauşescu în anul 1987. Hai să ne
distrăm puţin! Citez:
«Mult iubită şi stimată tovarăşă Elena
Ceauşescu,
Îngăduiţi-mi să vă solicit sprijinul preţios în
rezolvarea unor probleme esenţiale a destinului meu literar.»
Adică, înainte de ’89 Vadim nu era doar
linguşitor, ci şi prost. Continuăm:
«De timp îndelungat sufăr eşec după eşec în
tentativa mea de a figura în vreun plan editorial pe anul 1987 cu volumele de
publicistică militantă «Recviem pentru Hiroşima» şi «Din Bucureştii de
odinioară».
Ce era cu aceste volume? Ele veneau, citez:
«Să elogieze vocaţia de pace a umanităţii, a
României, a preşedintelui nostru iubit.»
Ia, încă una, că–mi place!:
«Eu nu reclam pe nimeni, vreau să-mi văd
liniştit de muncă, dar vă rog să mă credeţi, stimată tovarăşă Elena Ceauşescu,
că este mare păcat să fiu batjocorit la nesfîrşit de unii funcţionari
culturali.»
Înţelegeţi, nu, că pe ăsta noi l-am trimis în
Parlamentul European?! Înţelegeţi, sper, că românii îl votează pe acest lingău,
care ne predă la televizor lecţii de morală. Înţelegeţi cum îl transformă
televiziunile – dînd dovadă de inconştienţă - pe acest ipochimen... Hai, bă, că
iar mă enervez şi nu-mi face bine!
Mai bine să mai dau un citat din Vadim, că-i
frumos! Să ne destindem! Citez: «Aşa după cum vă cunosc, înţeleaptă şi
justiţiară, sînt convins că nu v-eţi îngădui ca un scriitor devotat cauzei
naţionale să fie împiedicat a-şi cînta patria şi partidul.»
Veţi e scris v-eţi – deci omul era
semianalfabet atunci.
Cîntă, lingăule, cîntă, da’ la altă masă, te
rugăm!...“
Acelaşi limbaj injurios poate fi regăsit şi
într-un extras de pe blogul numitului Dragoş Pătraru, din data de 21 mai 2013,
cu menţiunea că la acest blog are acces oricine accesează site-ul altPHEel-blogul lui Pătraru - STAREA NAŢIEI -
cu Dragoş Pătraru – DE CE SĂ-L BAGI PE VADIM în SEAMĂ?:
„Azi, am intrat şi în gura pacientului Vadim
Tudor. Pupincuristul ceauşist a spus că nu ar fi intrat în direct dacă ar fi
ştiut că sînt eu în platou, la emisiunea Sorinei Matei. Desigur, bolnavul fără
patalama ştia dinainte că voi fi în platou, pentru că i s-a spus clar cine
participă la emisiune. Dar nimeni nu pare deranjat de minciunile pe care le
spune zilnic Vadim Tudor. Săptămîna trecută, Vadim spunea la Realitatea că
Ghiţă e căpitan de Securitate şi că el nu mai are ce căuta la RTV. A doua zi,
era la România TV, în direct. Deci, de ce l-ar crede cineva pe acest personaj?
În fine, după ce n-am mai rezistat şi am
coborît un pic la nivelul «Tribunului», doar ca să-i arăt că am jignirile cu
mine, nu le-am uitat acasă, m-am tot gîndit cum este posibil ca acest tip care
ar fi trebuit să fie pus la colţ după ’89 de toată lumea continuă să se afle în
prim-plan. Răspunsul este simplu: Vadim este reprezentant de frunte al mizeriei
morale care domneşte acum în România. Şi, cum am văzut şi în cazul Becali, la
noi, la nivelul percepţiei publice, răul a devenit bun, mizeria – curăţenie,
democraţia – dictatură şi justiţia – abuz. În condiţiile astea, un mahalagiu ca
Vadim e musai bun.
De ce e băgat în direct şi tolerat e din nou
simplu de explicat. Cînd vezi un nebun pe stradă, nu treci pe lîngă el. Te
opreşti şi te uiţi. Măcar cît să te închini. Asta vor şi televiziunile. Ca
oamenii să se oprească la ele, preţ de cîteva minute măcar. De dragul
ratingului cu orice preţ! Îi poţi face pe oameni să se uite la tine făcînd
jurnalism sau băgînd în direct tot felul de nebuni. Din păcate, pentru prima
variantă se optează din ce în ce mai puţin.”
Prin urmare, în opinia realizatorului emisiunii
„STAREA NAŢIEI” aş fi bolnav psihic, pîrîtul Dragoş Pătraru folosind tot felul
de apelative injurioase, aşa cum sînt cele subliniate în textul de mai sus.
Pe aceeaşi linie se înscriu şi emisiunile din
zilele de 16 aprilie, 8 mai, 17 mai şi, mai ales, cea din 18 mai 2013, cînd
pîrîtul afirmă şi pune chiar titlul emisiunii – „Vadim nu mînca usturoi, să
nu-i irite fundul lui Ceauşescu”; iar în cadrul emisiunii din 27 mai 2013,
Dragoş Pătraru prezintă pe ecran imaginea lui Serghei Mizil şi pe cea a
subsemnatului, după care scuipă ecranul. Toate aceste afirmaţii sînt de natură
a-mi aduce grave prejudicii de ordin moral şi profesional, aducînd, totodată,
atingere unor drepturi absolute, şi anume dreptul la imagine, la demnitate, la
onoare.
Subsemnatul Corneliu Vadim Tudor învederez că
întreaga campanie scelerată de denigrare a imaginii, a onoarei şi a demnităţii
mele este cu atît mai păgubitoare, cu cît subsemnatul sînt membru al
Parlamentului European – instituţie organizată în baza unui sistem caracterizat
prin reguli de conduită profesională şi morală extrem de severe, precum şi
preşedinte al Partidului România Mare.
Prin aceste afirmaţii calomnioase a avut, deci,
de suferit nu numai imaginea mea, dar şi imaginea instituţiei unde îmi desfăşor
activitatea – Parlamentul European – care este serios afectată, eu oferind
posibilitatea aducerii şi altor acuze conexe.
Prin toată campania întreprinsă de către pîrîta
– postul de televiziune România TV - se urmăresc, de fapt, în mod clar
compromiterea şi îndepărtarea mea din cadrul Parlamentului European al cărui
membru sînt, dorindu-se a se induce ideea că subsemnatul pot fi catalogat drept
un incult, un analfabet, un om fără caracter, finalitatea fiind şi aceea de a
mă defăima ca profesionist şi reprezentant al unei instituţii de înalt nivel
internaţional, pentru deteriorarea bunei mele reputaţii în societate, în faţa
prietenilor, colegilor şi electoratului.
Într-adevăr, libertatea de exprimare este un
drept recunoscut şi garantat prin art.30 alin.1 din Constituţia României şi
art.10 par.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar libertatea de
exprimare nu poate şi nu trebuie să fie absolută, neputînd prejudicia drepturi
şi interese ale celorlalte persoane. Pretextul invocat de pîrît, că el face
PAMFLET, e mincinos şi ridicol, avînd în vedere că dejecţiilor revărsate de el
le lipseşte calitatea esenţială a acestui gen literar publicistic: umorul.
Atunci cînd faci pe cineva, în mod repetat, „prost“ şi „analfabet“, aşa ceva nu
e pamflet, ci insultă, calomnie, înjurătură groasă.
Limita impusă libertăţii de exprimare de
dreptul altuia la propria imagine, la protecţia demnităţii, onoarei şi
reputaţiei sale decurge din art.30 alin.6 din Constituţia României, din art.57
din aceeaşi lege fundamentală sau din art.10 alin.2 din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului.
În cauza Petrina c. României, instanţa europeană
a arătat că deşi „libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele
unei societăţi democratice şi ea protejează şi informaţiile sau ideile care
lovesc, şochează sau îngrijorează, Curtea reaminteşte faptul că ea nu trebuie
să depăşească anumite limite, mai ales în ceea ce priveşte protejarea
reputaţiei. (...) Realitatea nu a fost prezentată în mod corect, în lipsa
oricărei baze factuale.”
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Supremă
de Justiţie (actuala Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie a României), care a
arătat că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, prin
folosirea unor cuvinte jignitoare, vexatorii. Dreptul la opinie şi la libera
exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale fireşti,
neputînd prejudicia drepturile şi interesele legitime ale celorlalte persoane. În
acest sens, art.30 alin.6 din Constituţie prevede că libertatea de exprimare nu
poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici
dreptul la propria imagine, iar - în temeiul art. 54 din Constituţie -
drepturile şi libertăţile constituţionale trebuie exercitate cu bună-credinţă,
fără să se încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.”
În aceste condiţii, sînt nevoit să solicit
instanţei de judecată să pronunţe o hotărîre prin care să dispună obligarea
pîrîţilor, în solidar, la plata daunelor morale de 1.000.000 euro pentru
prejudiciul de imagine creat, ca urmare a faptelor de mai sus, afirmaţii cu
atît mai grave cu cît continuă seria insultelor proferate pe acest post de
televiziune încă de la începutul anului 2013, cu menţiunea că nici acum nu s-au
oprit a debita injurii şi a face afirmaţii mincinoase cu privire la persoana
mea.
Învederez instanţei că, pînă la data depunerii
prezentei acţiuni, emisiunea a fost urmărită de un număr mare de persoane şi că
altele au putut-o urmări pe „youtube ”, avînd posibilitatea să comenteze tot
ceea ce au auzit, să îmi aducă acuze nefondate, fiindu-mi lezată imaginea – ca
persoană publică, scriitor şi europarlamentar, motiv pentru care solicit să fie
obligaţi pîrîţii la plata sumei de bani arătate mai sus, cu titlu de daune
morale. Menţionez că voi folosi aceşti bani în scopuri filantropice.
În drept, art. 998 şi urmat. C. civ., art. 1000
alin. 3 C. civ. art. 10 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Probe: înscrisuri, interogatoriu, martori şi
orice alte probe a căror necesitate ar reieşi din dezbateri.
Cu cheltuieli de judecată.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Preşedintele Partidului România Mare
Membru al Parlamentului European
Bucureşti, 30 mai 2013
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu