Culmea, noi îi credem şi pe guvernanţii de azi,
dar şi pe cei de ieri că vistieria Statului e goală puşcă. Explicaţiile ne sînt
oferite, de cele mai multe ori, de cei care au golit-o. În principiu, ar exista
două motive principale: evaziunea fiscală şi furtul neruşinat din Bugetul de
Stat, vlăguit din prostie şi rea-credinţă. Ministrul de Finanţe promite un
Super-Anaf. O nouă instituţie, cu noi funcţionari publici (că nu aveam destui
şi aşa!), foarte bine plătiţi, ca nu cumva să fie tentaţi să ia şpagă, şi care
să conlucreze îndeaproape cu procuratura. Numai că genul acesta de „luptă cu
evaziunea“ nu s-a dovedit eficient. Prin definiţie, evazionistul este persoana
sau societatea comercială care nu îşi declară veniturile, integral sau numai o
parte din ele. Cei mai periculoşi sînt cei care lucrează „la negru“, prin
firme-fantomă care apar şi dispar peste noapte. Cu alte cuvinte, „prinde orbul,
scoate-i ochii“. Şi atunci, pe cine va tăbărî super-anaful, împreună cu
procurorii? Pe covrigarul din colţul străzii, pe ţigăncuşa care vinde şosete la
tarabă, pe spălătorul de parbrize, sau pe bătrîna care vinde mărar în faţa
propriei gospodării? Iată ce paletă largă de „evazionişti“ v-am oferit.
Sau îi vor lua la întrebări pe intermediarii
din pieţe care vînd legume şi fructe din import în ţara
al cărei sol poate hrăni 80 de milioane de oameni? Cred că şi ei pot fi clienţi
buni de scuturat şi arătat la televizor, deşi nu aceştia reprezintă Mafia
cerealelor, a legumelor şi fructelor, nu aceştia le achiziţionează şi le trec
prin vamă fără acte, nu aceştia au reţele de distribuţie care nu îşi declară
veniturile la fisc. Ei sînt doar ultima rotiţă dintr-un angrenaj uriaş, la care
este complice Statul mafiot în care ne complacem să trăim. Alianţa DA şi Traian
Băsescu au impus cota unică de 16%, păstrată, după cum se vede, de USL (?!).
Considerăm că a fost o mînă întinsă bogaţilor, bandiţilor şi devalizatorilor
acestei ţări. Adică, furaţi, furaţi, dar un procent de 16%, care să vă
„albească“ banii, tot trebuie plătit la stat. Aiurea, lucrurile nu au făcut
decît să înrăutăţească totul, căci peştii cei mari nu prea agreează să cotizeze
aşa, de bunăvoie, mai ales că la acea masă se aşează şi Mafia transpartinică
aflată în mare nevoie de bani negri, în special, în preajma alegerilor. Aşadar,
rateu pe toată linia, şi, ca „manipularea“ să fie totală, mai apare cîte un
„bogat“ executat silit, părăsit de nevastă sau bolnav şi „obligat“ să se
trateze prin străinătate, „săracul“ de el! Fără să generalizăm, noi ştim cît
cinism se ascunde în aceste tipuri de ştiri şi în altele diferite, dar cu
acelaşi scop: de spălare a creierului românilor, de cultivare a
individualismului şi a egoismului, de disoluţie a sentimentului de solidaritate
umană şi de sporire a alienării personale. Vezi un copil căzut în fîntînă, îţi
faci cruce şi îţi zici: bine că nu a fost al meu! Vezi un bătrîn plimbat între
spitale pînă moare, îţi scuipi în sîn şi spui: bine că nu era mama sau tata!
Vezi un tînăr ucis într-un accident de muncă, sufocat sub un morman de pămînt,
te rogi Domnului să nu fie fiul sau nepotul tău. Asta pînă cînd ţi se întîmplă
ţie nenorocirea! Blestemi ţara în care te-ai născut, blestemi sistemul, îi
blestemi pe politicienii pe care i-ai ales, după care, cei care nu se sinucid
din cauza disperării, devin filozofi peste noapte: „Aşa e viaţa!“, „Mai devreme
sau mai tîrziu, toţi păţim cîte o nenorocire!“ Şi, mai ales, şi mai des: „Aşa a
vrut Dumnezeu!“ Ba nu! Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui. Nu ne
vrea proşti şi resemnaţi şi nici suficient de obtuzi ca să confundăm
compasiunea, mila creştinească şi iertarea aproapelui cu complicitatea, cu
hoţia, nemernicia şi trădarea de Neam şi Ţară.
Şi nici nu ne vrea căzuţi în extaz în faţa unor Turnuri Babel, gen SUA, UE, sau
vreun Guvern Mondial. Psalmul 67 din Biblie este explicit: „Te laudă Popoarele,
Dumnezeule, toate Popoarele te laudă. Se bucură Neamurile şi se veselesc, căci
Tu judeci Popoarele cu nepărtinire şi povăţuieşti Neamurile pe pămînt“. Dar, ce
e de făcut cînd popoarele se îndepărtează de credinţă şi cască ochii la
televizor, sau la calculator? Ce e de făcut cînd popoarele se resemnează să-şi
ducă viaţa de pe o zi pe alta, aşa cum fac milioane de români? De cîteva zile a
revenit în atenţia presei dezastrul din sistemul sanitar. Noi, cei sănătoşi, ce
facem: zicem bogdaproste şi ne rugăm să nu ajungem pe mîna sistemului
subfinanţat şi corupt. E natura umană, nu avem cum să o schimbăm. Dar ştiu
românii că sînt milioane de bolnavi de cancer, hepatită C sau diabet pentru
care nu există medicamente? Cel puţin la hepatita C, unde sîntem pe primul loc
în Europa (la aşa ceva ne pricepem!) există peste 50.000 de bolnavi care
necesită un tratament foarte scump, fără de care nu vor avea nici o şansă la
viaţă. Dacă facem o adunare simplă, a tuturor cetăţenilor României bolnavi
incurabil şi fără resurse să se trateze în străinătate şi înmulţind cazurile cu
rudele şi prietenii care le sînt alături, ajungem la cifra halucinantă de cel
puţin 3 milioane de persoane afectate. Precizăm: nu îi luăm în calcul pe cei cu
probleme de sănătate minore. Nici pe cei cu salariile şi pensiile tăiate,
direct sau indirect, prin creşterea preţurilor la alimente şi utilităţi. Nu îi
punem la socoteală pe cei cu datorii la bănci sau pe deţinătorii de firme mici,
aflate în pragul falimentului. Nici măcar pe cei aflaţi în şomaj tehnic, sau
care nu au un loc de muncă. Dar pe cei 3 milioane de resemnaţi şi adormiţi care
au o rudă sau un prieten drag aflat pe moarte, din lipsa medicamentelor,
aparaturii şi tratamentelor adecvate şi la timp îi luăm la rost! Voi ce scuză
aveţi? Bateţi la uşile ministerelor, faceţi cozi interminabile pentru
medicamentele compensate, vă căciuliţi pe la mai-marii din administraţie,
trimiteţi scrisori lacrimogene la mass-media, deşi ştiţi bine că şi voi, şi
bolnavii în cauză au cotizat la Stat pentru a asigura un sistem sanitar
performant şi eficient celor aflaţi în nevoie. Că doar nu se înbolnăvesc 20 de
milioane de români în acelaşi timp. Bani există, dar trebuie şi gestionaţi
corespunzător, de patrioţi, justiţiari, de oameni cu credinţă în Dumnezeu.
Poate că, sub presiunea presei, se vor rezolva cîteva mii de cazuri, nu e
imposibil. Poate că vor fi şi cîteva familii care vor răsufla uşurate. Dar
restul? Vă lăsaţi rudele şi prietenii la mila baronilor din administraţie,
sănătate, justiţie? E suficient ca aceste cîteva milioane de români să iasă şi
să spună: „Pînă aici v-a fost! Ori plecaţi, ori scoateţi banii! Alimentaţi
bugetul Sănătăţii cu banii nemunciţi ai celor din Top 300, stopaţi Jaful din
bani publici, confiscaţi averile nejustificate, tăiaţi salariile nesimţite -
sau veţi avea soarta x sau y! Şi fără împrumuturi!“ Noi credem că banii vor fi
scoşi urgent din pămînt din iarba verde, trebuie să fie numai cîteva sute de
mii de voci care să vrea şi să ştie ce să ceară. Fiindcă Dumnezeu îţi dă, dar
nu-ţi bagă în traistă!
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu