Propagandiştii de profesie ne intoxică, în permanenţă, cu
ideea că UE se vrea o entitate în care trebuie să existe stabilitate, pace
socială şi dezvoltare economică armonioasă pentru toate statele membre.
Comparaţia merge pînă într-acolo încît Statele Unite ale Americii, SUA, pe
scurt, sînt socotite un adevărat exemplu pentru „viitoarele“ State Unite ale
Europei! Despre Rusia, analiştii tac mîlc, de parcă nu ar exista, de parcă
multe state din UE uită că stau cu mîna întinsă la gazul rusesc. Dar nu acesta
este subiectul care ne frămîntă. Cum a fost descoperită America şi cum a fost
„clădită“ nu ne interesează, acum, decît în măsura în care influenţează
destinul românilor în rău, sau în bine. Cum a fost clădită UE, ne interesează
mult mai mult. Ceea ce ştim, la ora actuală, este că România, care contribuie
la bugetul UE (oficial), este jefuită de resurse naturale şi umane chiar de statele
membre Uniunii (neoficial), dar nu este în stare să acceseze fonduri
comunitare, care să-i echilibreze bugetul şi să o menţină pe un trend crescător
de dezvoltare. Astfel încît, cetăţenii români să beneficieze de un nivel de
trai comparabil cu acela al cetăţenilor din Uniunea Europeană. Bineînţeles că
există, la nivelul instituţiilor abilitate în acest sens, mulţi incompetenţi
care habar nu au cum să redacteze un proiect care să poată fi aprobat de UE.
Bineînţeles că există şi proiecte aprobate şi, ulterior, deturnate de la scopul
iniţial, iar banii se regăsesc în buzunarele edililor locali, al baronilor şi
al păpuşarilor de la „centru". WC-uri de miliarde de lei construite într-o
şcoală, dintr-un sătuc, într-un loc uitat de lume, sau locuri de joacă pentru
copii amplasate în mijlocul cîmpului, lîngă o şosea pe care nici cîinii nu o
traversează de plictiseală, ori săli de sport improvizate prin comune în care
tinerii au plecat de mult să muncească peste hotare, toate acestea au fost, după
cum s-a spus în presă, construite din fonduri europene. Un fel de „nu-s banii voştri, de ce vă băgaţi?“. Bun,
unele dintre ele au fost construite şi din banii contribuabilului obosit,
adormit, care face un titlu de glorie din absenţa de la alegerile parlamentare
din 9 decembrie. Cum să-i trezeşti pe cei la care se referă Imnul Naţional
„Deşteaptă-te, române“? Este simplu. România este în pragul unui război civil,
din cauza polarizării extreme a societăţii, după 1989. O ţară distrusă din
punct de vedere economic, şi cu instituţii slăbite, menite, chipurile, să o
apere, e mană cerească pentru asasinii economici, pentru cei care visează, de
decenii, să apuce o bucată din zonele mai bogate. Aşa s-a născut ideea
„regionalizării“, mascată sub eufemismul „descentralizare fiscală“. Actori din
umbră, ce doresc dispariţia României ca stat naţional şi unitar, şi care se tem
de „România Mare“, pe care o sărbătorim pe 1 Decembrie, se tem din aceleaşi
motive de intrarea PRM în Parlament. Ei ţin să ne convingă că „statele
federale“ o duc mult mai bine şi că fiecare comunitate ar trebui să-şi
gestioneze resursele în funcţie de ceea ce dispune. Cu alte cuvinte, dacă în
România există „regiuni“ mai bogate, bravo lor! Dacă există „regiuni“ sărăcite
la comandă politică a guvernanţilor post-decembrişti, ghinion! Să se descurce!
Despre solidaritate, despre dezvoltarea armonioasă a tuturor judeţelor României
nimeni nu suflă o vorbă! Mai grav, prevedem iscarea unor conflicte între
români, între cei de acelaşi neam, ai căror strămoşi au plătit cu sînge, în
două războaie mondiale şi unul de cucerire a Independenţei ca naţiune de sine
stătătoare, pentru idealul de a redeveni România Mare. Acum, pe fondul crizei
economice, pe fondul dezbinării românilor şi al unei crize morale fără precedent,
care atacă, premeditat, valorile familiei, tradiţiile, credinţa, proprietatea,
România este în pragul unui colaps fără precedent: dezmembrarea ei iminentă, ca
Stat, în urma „descentralizării", susţinută, pe faţă, de toate partidele
care vă cerşesc votul, în afară de PRM, evident, nu poate fi oprită decît
printr-o prezenţă masivă la vot şi aducerea în fruntea ţării a Forţelor
Naţionale! Europa este a naţiunilor, nu a regiunilor! Orice încercare de
federalizare a statelor naţionale din Europa ar arunca în aer această construcţie,
şi aşa fragilă. Dar, mai ştii, unii, din alte părţi îndepărtate ale Planetei,
poate chiar asta şi vor!
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Ziarul TRICOLORUL, nr 2629, 30.11.2012
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu