Saptamana pe scurt - Anul IX, nr.1144 - 30 Iunie 2012

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Băsescu, dă-te prins! Eşti încercuit! * Monica Macovei dovedeşte ce suflet de torţionară – adică de căţea turbată – are. Vă mai amintiţi dialogul pe care l-am publicat noi, între liderul PRM şi un fost salariat al Restaurantului din Gara de Nord, dialog purtat la postul Cosmos TV? Publicăm, din nou, în interiorul revistei aceste mărturii uluitoare. Asta e golanca de Monica Macovei. O criminala.

* O greşeală imensă face fiul mai mare al scriitorului Camil Petrescu, în „Evenimentul zilei“ – scriitor faţă de memoria căruia noi avem toată stima. Iată ce spune Camil Aurelian Petrescu, într-un interviu realizat de Horia Tabacu: „Cornel Chiriac a fugit prin Cehoslovacia, a ajuns destul de repede la «Europa liberă», unde a lucrat ani de zile, pînă l-au asasinat securiştii lui Ceauşescu“. Nu, maistre, nu-i aşa! L-au „asasinat“ securiştii lui Ceauşescu pe Cornel Chiriac tot aşa cum l-au „asasinat“ şi pe Ioan Petru Culianu. Adică nici pomeneală. Realitatea e cu totul alta, dar voi, transfugii, ori nu vreţi să priviţi adevărul în faţă, ori sînteţi prost informaţi. Cornel Chiriac era trimis chiar de Securitate la „Europa liberă“ – în momentul în care stăpînii americani ai acelui post mincinos şi antiromânesc au priceput cum stă treaba cu el, l-au suprimat. De ce s-ar fi legat la cap „securiştii lui Ceauşescu“ cu un prezentator de muzică uşoară? Ca ce chilipir? De ce nu l-au omorît pe Nöel Bernard, directorul evreu al acelei tulumbe? În ceea ce-l priveşte pe I.P. Culianu, aceea a fost o răfuială între pederaşti, într-un closet din SUA. Aceeaşi întrebare logică se impune şi în cazul acestuia: de ce să-şi bată cuie-n talpă „securiştii lui Ceauşescu“ lichidînd un compilator, care nu deranja pe nimeni, în loc să închidă gura unor oameni cu adevărat incomozi? Încetaţi să mai propagaţi aberaţii din astea, fiindcă nu le crede nimeni şi vă faceţi de rîs. Ha-ha-ha, un disk-jockey care punea muzică la cerere să fie ucis de un Serviciu Secret, în inima Germaniei! Ne aşteptam din partea unuia din copiii lui Camil Petrescu la ceva mai multă atenţie cu ieşirile în public, ca să nu-l facă pe ta-su de baftă. * Avalanşă de greşeli pe TOATE posturile de televiziune din ţară. Am cules cîteva, pentru azi. La România TV, o reporteriţă pe nume Cătălina a zis, sîmbătă, că „o persoană are mai multe politraumatisme“. Păi, Cătălino, dacă sînt poli e clar că sînt mai multe. La acelaşi post, Radu Feldman Alexandru (care se dă scriitor) a făcut o cacofonie jenantă (nu e nici prima, nici ultima): „ca cei mulţi“. La Realitatea TV, avocatul Lucian Bolcaş a zis ceva corect, pe fond, dar incorect ca exprimare: „Daniel Morar a luat frînele (sic!) Justiţiei în mînă“. Nu frînele se iau în mînă, ci frîiele, care sînt cu totul altceva. La acelaşi post deşelat de trîntorul Guşă, Realitatea TV, Ionel Dancă a scos o „perlă“ cît oul de archeopterix de mare: „Şoferi ai unor microbuzuri din România“. Pluralul corect este, evident, microbuze. * ,,Minunata doamnă Paula Ciuclea” ne-a lăsat un gust amar, luni seară, la OTV. Din mai multe motive – „Le-am adus şi mîncare“, îi zicea ea lui Dan Diaconescu, în timp ce orchestra cînta; tot la mîncare se gîndeşte. Dar nu asta ne-a deranjat cel mai tare, ci faptul că ea le-a înălţat osanale borfaşului Neculai Onţanu şi gazdei, slugoiul băsist Dan Diaconescu, dar a trecut sub tăcere cel mai mare ajutor pe care l-a primit în acest an: în fruntea a nu mai puţin de 15 membri ai Corului „Divina Armonie“, ea a efectuat o vizită la Bruxelles şi Waterloo, pe cheltuiala Parlamentului European. Cine i-a trimis pe ei acolo? Europarlamentarul Vadim. Dar „minunata doamnă Paula Ciuclea“ se gudură pe lîngă cei doi escroci, Hoţomanu şi Puradelul din Caracal – însă tace, ca peştele, în ceea ce-l priveşte pe binefăcătorul ei. Aşa rea la inimă poate fi femeia asta, aparent bună şi generoasă, ca orice „planturoasă“? Atîta nerecunoştinţă bîntuie prin pampoanele şi volănaşele ei? N-ai nici o legătură cu Biserica Sfîntul Gheorghe, dragă matroano... * La Pro TV Cinema s-a difuzat, la sfîrşitul săptămînii trecute, filmul „Triunghiul morţii“, în regia lui Sergiu Nicolaescu. La un moment dat, Regina Maria vizitează un spital plin de răniţi, oprindu-se şi la patul unui soldat cu ambele picioare amputate. Regina e interpretată de Maia Morgenstern, soldatul fiind întruchipat de... Mircea Badea! Ştia, la acea oră, puştiul respectiv că scenariul primului film în care a jucat el e scris de Corneliu Vadim Tudor? Sau o fi cerut aprobare de la Mihai Gâdea? Cam asta-i situaţia, copii ai durerii: pe unde a tăiat Tribunul lemne, voi culegeţi aşchii (surcele, scobitori, beţe de chibrit – aoleu, am făcut o greşeală, simpaticul Mircea Badea şi antipaticul Oreste Teodorescu au avut o problemă cu fabrica lor de „aprinjoare“, cum le zic la beţele de chibrit unii ardeleni). * Ucigaşul Traian Băsescu are mai mulţi oameni pe „conştiinţă“: Mihail Erbaşu şi Florian Anghelescu (s-au sinucis din cauza lui), Adrian Sobaru şi Adrian Năstase (au încercat să se sinucidă, tot din pricina acestui drăcos), Doina Renea (femeia pe care a violat-o, în Noaptea de Revelion a anului 1973, care a rămas gravidă, i-a născut un băiat, după care asasinul a pus doi haidamaci s-o arunce în apele Lacului Tăbăcăriei, din Constanţa, dar biata femeie a fost salvată, pentru ca apoi, din decembrie 2004 şi pînă azi, aşadar de aproape 8 ani, Doina Renea să dispară fără urmă).* Ziarul „Libertatea“ se vede că e patronat de un agent Mossad, Mark Ringier – nu are nici un sentiment creştinesc. Ete ce-i f... grija pe nemernicii ăştia: „În ce ţară trăim! Cum e posibil ca un ministru de Interne să sune un infractor condamnat? Ioan Rus, ai de dat nişte explicaţii!“. Ai dracului bagabonţi, chelnerii ăştia de la fosta „Informaţia Bucureştiului“! Dacă ar fi fost cinstiţi, ei ar fi pus problema altfel: „Cum e posibil ca un profesor universitar de Drept, fost prim-ministru al României, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, fost finalist al alegerilor prezidenţiale, să fie condamnat pe nedrept, pentru o faptă care nici nu există?“. În loc să pună această întrebare logică şi de bun-simţ, lacheii israelianului Ringier îl hingheresc pe Ioan Rus care, de fapt, n-a greşit cu nimic, dimpotrivă, a făcut cel mai bun lucru din viaţa lui, salvînd, practic, un om de la moarte. El nu a sunat „un infractor condamnat“, ci pe un fost prim-ministru, în guvernul căruia activase tot ca ministru de Interne, şi despre care ştia că e bolnav. Atunci, în acea noapte dramatică, Vadim se afla, în direct, la emisiunea Laurei Chiriac, de la România TV, şi a intuit corect, afirmînd că, mai mult ca sigur, Ioan Rus i-a dat telefon lui Adrian Năstase – deşi realizatoarea nu credea asta. Nimic nu e prea grav, sau ilegal cînd e vorba să salvezi viaţa unui om, mai ales a unuia despre care ai sentimentul că ar vrea să comită un act disperat. „În ce ţară civilizată se mai întîmplă aşa ceva?“ – se întreabă jigodiile de la „Libertatea“. Dar în ce ţară civilizată mai e condamnat politic un fost prim-ministru, de către un dement aflat la conducere şi care, cu 10 ani în urmă, afirmase că nu se va lăsa pînă nu îşi bagă rivalul în puşcărie? * La fel de ordinari sînt şi lefegiii lui Dinu Patriciu, de la „Adevărul“. Uitaţi-vă hal de titlu: „Cele cinci judecătoare care au făcut istorie“. Poate cele cinci curve proaste, care şi-au sumes fustele şi s-au pişat pe istorie, de frica satanistului Băsescu. Nu-i nimic, va ieşi, el, adevărul la iveală, iar cele cinci vaci nebune vor ajunge unde le e locul. * Alt ziar, „Click!“, se leagă de fularul care era legat în jurul gîtului însîngerat al lui A. Năstase, că e „de fiţe“, valorînd 350 de euro. Da, şi? Dar hainele „Paul and Shark“ ale stîrpiturii Traian Băsescu, care stau pe el ca pe gard, cît costă? Acelaşi ziar jigodios se întreabă: „Cum de i-au «găsit» atîtea boli la spital?“ Ce porci! Omul suferă de diabet din 1995! * Ziarul „Click!“ repetă greşeala atîtor şi atîtor publicaţii: vrea să dea poza lui Matei Vintilă (socrul blestematului Şerban Huidu), dar ratează, fiindcă îl confundă pe om cu un alt fost senator PSD, Ştefan Viorel. * Încă o publicaţie care ne confirmă, din plin. Ziarul „Naţional“ publică o amplă anchetă, cu titlul „Horia Georgescu, implicat în combinaţii cu benzină cu instituţiile statului. Integritatea preşedintelui ANI, zguduită de afacerile de familie!“. Noi scriem, de cîţiva ani, despre ţiganul ăsta şmecher, odraslă a directorului securist al Penitenciarului Codlea, din anii ’80. * Presa mondială anunţă că George Bush-bătrînul ar mai avea doar 6 luni de trăit. El a ajuns într-un scaun cu rotile. Nu ne bucurăm de boala lui, dar individul a fost un terorist planetar, care a ucis oameni nevinovaţi. Derbedeul de fi-su (pe lîngă care făceau treişpe-paişpe mai toţi politicienii români, cînd a venit la Bucureşti) a fost şi mai criminal. O familie blestemată, care va ajunge în iad. * Nu înţelegem de ce pronunţă Crin Antonescu, atît de curios, numele „Haşótti“, deci cu accentul pe ó. Poate ca să rimeze cu „şotii“. Sau, cine ştie, aşa i-o fi spus şontorogul că se zice, în dialectul aromân – dar, vorba lui Petre Roman, sună ca dracul. Acest Haşotti, indiferent cum s-ar pronunţa, e un imbecil, care, din simplu muzeograf (adică ştergător de praf) a ajuns ditamai ministrul Culturii, ocupînd fotoliul unde au stat, odinioară, Titu Maiorescu şi, mai recent, Marin Sorescu. Ce ruşine! * În „Jurnalul Naţional“, Marius Tucă scrie un articol cu un titlu interesant: „Pleacă hoţii şi vin proştii?“. Nu, bretelatule, n-ai dreptate, decît parţial (color): hoţi sînt şi unii (PDL), şi alţii (USL). Dar, oricum, articolul e scris destul de foarte binişor, întrucît caracaleanul e talentat. Caracaleanul Marius Tucă, nu caracaleanul Dan Diaconescu, care degeaba se laudă că l-a făcut om, fiindcă nu-i ajunge directorului „Jurnalului Naţional“ nici pînă la buric. Ne face plăcere să reproducem articolul respectiv: „În timp ce băieţii din PDL sînt preocupaţi să-şi ia gîtul unul altuia între două linguriţe de colivă, băieţii din PSD şi PNL au pus batista pe ţambal şi-au început să guverneze. După ce, ani de zile, portocaliii ne-au mîncat sufletul, salariile şi viaţa, cei nou-sosiţi ar putea fi luaţi drept lumina izbăvitoare, ba mai mult, ar putea fi confundaţi cu cei care au inventat democraţia. Bunăoară, cunoscutul Relu Fenechiu, Fe-ne-chi-uuu, Relu Fe-ne-chi-uuu, ar putea părea întîiul erou al muncii capitaliste. La fel şi Oprişan, de la Vrancea. Vă vine sau nu să credeţi, personajul mai devreme amintit pare un fel de floare-de-colţ a politicii româneşti. Nici papucul doamnei, nici măcar ciuboţica cucului, pur şi simplu, floare-de-colţ. Cît despre «Primarul care este», ce să mai vorbim? El a fost ales a n-shpea oară de către poporul Sectorului 5. În întunecimea tranziţiei noastre, el reprezintă farul călăuzitor al politicii româneşti. Care este, nu-i aşa, unul dintre liderii uniunii care va obţine la alegerile din toamnă cel puţin 70-80, maximum 90% din voturi. Şi pentru că tot veni vorba despre aleşii locali, nu putem să nu-l amintim aici pe Negoiţă, de la Sectorul 3. Noul star al politicii de sector, altfel, un proxenet abil de voturi pentru partidul din care face parte, e o altă gogoriţă cu care bucureştenii din Sectorul 3 se vor trezi nu peste mult timp în cutia poştală. O altă stea mică, de această dată din provincie, e un foarte bun comunicator, în sensul că nu e în stare să lege trei cuvinte, Romeo Stavarache. Dacă ar fi fost să am un astfel de primar, aş fi trecut Dunărea înot şi m-aş fi stabilit în oraşul Vidin. Cel puţin acolo nu aş fi înţeles o iotă din ce spun aleşii locali. În seara alegerilor, cînd inventatorul moldovean se arăta a fi cîştigătorul oraşului lui Bacovia, ne era prezentat de toate televiziunile, la o oră de maximă audienţă, un fel de James Bond al aleşilor locali. Pe cînd el, sărăcuţul, nu ştiu dacă ar fi meritat să conducă comuna Deveselu, din judeţul Olt. Altfel spus, mascaţi de votul negativ masiv pentru USL, au devenit primari tot felul de buni gospodari care au tot atîta legătură cu Primăria, cîtă are Sula cu Prefectura. Norocul aleşilor de care facem vorbire aici este că-ţi aduci aminte de tot ceea ce a însemnat ciuma portocalie numai cînd îl vezi pe Falcă primar la Arad. Să sperăm că la toamnă lucrurile vor sta altfel şi nu se vor regăsi pe listele USL tot felul de buni parlamentari, aşa cum s-a întîmplat la locale. Nu de alta, dar a mai avut loc odată o schimbare la putere, cînd în locul proştilor au venit hoţii. Ar fi catastrofal pentru România ca, acum, în locul hoţilor să vină proştii. Dumnezeu să ne-ajute!“. * Piţifelnicul ion cristoiu nu are loc de marele Eugen Barbu. Pe cînd trăia autorul „Gropii“, Ardei Umplut îl turna la Securitate (avem dovada!), sub numele „sursa Coroiu“ – pentru ca acum, cînd genialul scriitor e în lumea de dincolo, să îl toarne la gazetă. Şi atunci, şi acum, Piticul Utecilă face o figură abjectă. De ce? El e NIMENI. Ca scriitor, e vai de capul lui, n-are talent nici cît are Codrin Ştefănescu păr în cap. Ca ziarist, gazetele făcute de el sînt nişte latrine publice („Zig-Zag“,„Excrementul zilei“). Eugen Barbu a făcut ISTORIE nu numai ca romancier, nuvelist şi scenarist de film, ci şi ca părinte de publicaţii, el conducînd „Luceafărul“, „Săptămîna“ şi, începînd cu iunie 1990, alături de Vadim Tudor, cea mai formidabilă publicaţie din existenţa de 200 de ani a presei româneşti, „România Mare“ (luaţi-i colecţia, de aproape 1.150 de numere, timp de 22 de ani, şi ne veţi da dreptate). Ce credeţi că a mai făcut servitorul de casă al Şarpelui cu Ochelari? A speculat momentul declanşat de scandalul plagiatului (real şi jenant), al lui Victor Ponta, şi a tras o rafală de pîrţuri şi în direcţia omului pe care l-a pizmuit toată viaţa lui: „Cazul îmi aminteşte de celebrul roman Incognito al lui Eugen Barbu, descoperit ca fiind un plagiat, dar nu al lui Eugen Barbu, ci al unui «negru» care i-a scris romanul“. Cîte palavre, atîtea minciuni. 1) Eugen Barbu nu avea nevoie să publice nici o lucrare „plagiată“, nici de el, nici de vreun „negru“ (apropo, care o fi acela, după mai bine de 30 de ani?). Atunci cînd s-a produs acel scandal, în ianuarie 1979, Eugen Barbu îşi făcuse un nume solid în literatura mondială: publicase capodoperele „Groapa“ şi „Principele“, scrisese scenariile la serialul cinematografic „Haiducii“, dar şi la alte filme, cum e „Tatăl risipitor“ (cu Toma Caragiu), era membru corespondent al Academiei Române, laureat al Premiului Herder etc. Dar mai era ceva: deputat în Marea Adunare Naţională şi membru supleant al CC al PCR. Ei, da, asta era! Banda de la „Europa liberă“ se pupa singură-n cur, ca maimuţa, să-l scoată din funcţiile astea. Şi atunci a băgat la înaintare „Coloana a V-a“, din România, condusă de neica-nimeni Nicolae Manolescu, care a fabricat acel scandal. 2) Romanul „Incognito“ ilustrează genul „romanului de colaj“, la fel ca şi faimosul „U.S.A.“, de John Dos Passos – iar criticul literar Mircea Zaciu, într-o „Istorie“ a sa, din 1978, a scris, corect, despre acest subiect. 3) În fine, şi cel mai important aspect: în Prefaţa la vol. I, Eugen Barbu a anunţat, corect, că a utilizat fragmente din alte lucrări, pe care cititorii le pot recunoaşte cu uşurinţă, iar la finalul vol. IV (ultimul) a dat Lista cărţilor şi autorilor respectivi. Dar gaşca de la Uniunea Scriitorilor se grăbise, nu a mai avut răbdare să apară şi vol. IV, fiindcă 1979 era anul Congresului XII al PCR şi fasoleştii au vrut să-l scoată din CC pe omul care îi strivea, efectiv, cu personalitatea şi opera sa. Presiunea a fost atît de infernală, încît Eugen Barbu – un om profund cinstit – a vrut să se sinucidă. Din fericire, tînărul său discipol, Vadim, a fost, tot timpul, alături de el. Ca şi Marga Barbu, soţia lui, care, chiar atunci, la insistenţa bărbatului ei, a predat la Uniunea Scriitorilor decoraţiile lui Eugen Barbu, ca şi legitimaţiile de deputat în MAN şi membru supleant al CC al PCR. În cîteva ore, toate astea au ajuns pe biroul lui Nicolae Ceauşescu – care s-a speriat de gestul fără precedent şi l-a invitat pe Eugen Barbu la dialog. Asta a fost tot. În noiembrie 1979 a avut loc Congresul XII al PCR, Eugen Barbu nu a mai fost ales (pagubă-n ciuperci), derbedeii de la Uniunea Scriitorilor şi ,,Europa liberă” n-au reuşit să-l bage în pămînt, ba chiar au intrat ei, unii înaintea lui – numai că Eugen Barbu se salvează prin opera sa monumentală, în vreme ce după cuplul comic-fantezist Monica Lovinescu - Virgil Ierunca, ca şi după Nicolae Manolescu, Eugen Jebeleanu, George Macovescu nu mai rămîne nimic. Ce plagiat? Care plagiat? Dacă nici aia nu a fost o înscenare politică, atunci n-a mai fost nici una în cultura română. Ce drept moral are un fost membru al CC al UTC, ţucălar al lui Nicu Ceauşescu, să-l judece pe Eugen Barbu? La vremea respectivă, critici şi istorici literari de primă mărime (Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, Marian Popa ş.a.) au scris, obiectiv, despre ce este vorba; pe lîngă ei, Ion Cristoiu e un biet testicol atrofiat de atîta onanie. * Aşa ceva numai în România se putea întîmpla: mecanicul de locomotivă Viorel Ursu a coborît, în Gara Dîrste (jud. Braşov), să facă pipi, a lăsat motorul pornit, aia (locomotiva) a pornit, singură, de nebună, mai ales că nu avea ataşat nici un vagon, după care ursulache a alergat, cu părul răvăşit, nu mai puţin de 6 km, să prindă din urmă monstrul! Bine, cel puţin, că era uşurat. Ce ziceţi? Încă o dată se adevereşte cîtă dreptate avea George Bacovia: ,,Oh, ţară tristă, plină de humor”… * Ziarul ,,Cancan” uită de la mînă pîn’ la gură. Mai exact, de la pagina 1 (unde titrează ,,Mădălina Pamfile, în tandreţuri cu băiatul lui Teia Sponte”), pînă la pagina 18 (,,L-a părăsit pe motiv că este prea timid. Mădălina Pamfile l-a lăsat cu buza umflată pe fiul lui Teia Sponte”). Bă, hotărîţi-vă o dată: ori e în tandreţuri, ori e în greţuri! * La România TV, Vadim a şters podelele cu Crocodilul Chelios: Cine-i Cristian Tudor Popescu ăsta? Un guru, la care gura bate curu’. Mişto. * În ,,Naţional”, Răzvan Ioan Boanchiş publică articolul cu titlul: ,,Am o minune!”. La început, am crezut că el se referă la amicul său, Cornel Dinu. Dar ne-am înşelat: talentatul pamfletar salută naşterea primului său copil, Ioana Antonia. Felicitări şi să-i trăiască. Şi să nu uite ce-a zis Vadim, de mai multe ori, ba a şi scris, într-o carte de Aforisme: ,,Bărbaţii inteligenţi fac fetiţe” – e cazul lui Mihai de Hohenzollern, al lui Bill Clinton, al lui Dinu Săraru, al lui Răzvan Dumitrescu, al generalului Marcu Tudor, al lui Marius Tucă, al lui Iulian Mincu, al preotului Emil Cărămizaru, al lui Romulus Vulpescu, al lui Fănuş Neagu ş.a. Iar femeile geniale fac băieţi. * Record absolut de audienţă, joi seară, făcut de liderul PRM la Antena 1 (,,Un show păcătos”): ,,Minutul de Aur” a fost de 6,3 puncte, ce n-a realizat Dan Capatos niciodată! * A doua zi, adică vineri, Tribunul a fost invitatul Simonei Gherghe, tot la Antena 1 (alături de medicul legist Vladimir Beliş şi de psihologul Hanibal Dumitraşcu): ,,Minutul de Aur” a fost 7,3 puncte. * Interesant e că, după acea emisiune, marele profesor Beliş i-a spus preşedintelui PRM: ,,Ştiţi cîţi ani am? 82 de ani!”. Un fenomen, într-adevăr, fiindcă profesorul nu arată nici de 70 de ani. * Mare şi impardonabilă gafă a ziarului ,,Click!”. Priviţi acest generic rău-voitor: ,,Adriane, de ce te-a speriat puşcăria? Nu eşti nici primul şi, probabil, nici ultimul. Năstase, al 7-lea premier după gratii”. Şi sînt enumeraţi şi portretizaţi următorii: 1) Iuliu Maniu; 2) Gheorghe Tătărescu (corect, Tătărăscu); 3) Constantin Argetoianu; 4) Ion Antonescu; 5) Manea Mănescu; 6) Constantin Dăscălescu; 7) Adrian Năstase. Cîtă superficialitate, într-o problemă atît de gravă! Ce documentare au diletanţii ăştia? Dacă le scoţi nasul din chiloţii ,,bunăciunilor”, joci baba-oarba cu ei! Au fost mai mulţi prim-miniştri întemniţaţi: Ion C. Brătianu (la Malmaison, pentru scurtă vreme); Gh. Argeşeanu (la Jilava, ucis de legionari, în 1940); Arthur Văitoianu; Ion Gigurtu; Constantin Angelescu (prim-ministru ad-interim, după asasinarea lui I.G. Duca). Aşadar, încă 5 – cel puţin 5 – pe lîngă cei 7. * Absolut mediocre, mai toate meciurile Campionatului European de Fotbal. Cele mai teribile deziluzii au fost echipele Franţei, Olandei, Rusiei – cu Ucraina şi Polonia nu ne făceam iluzii. * O neglijenţă penibilă, în titlu, pe pagina 1 a ziarului ,,Evenimentul zilei” de luni, 25 iunie: ,,Cresc arici de apartament”. Ia mai citiţi o dată: ,,Cresc arici” – nu merge, fraţilor, şi încă în ,,vitrina” ziarului… * Titlul săptămînii a văzut lumina tiparului în ,,Jurnalul Naţional”, sub semnătura lui Lucian Avramescu: ,,Sconcsul Băsescu împute din nou”. Ce împute el? Tot ce atinge: fiinţe, lucruri, instituţii, aer. Reproducem acest articol în interiorul numărului de azi al revistei noastre.

ALCIBIADE

http://www.ziarulromaniamare.ro/202/-o-criminala-care-ar-trebui-biciuita-la-pielea-goala-monica-macovei--fiul-mai-mare-al-scriitorului-camil-petrescu-face-o-greseala-impardonabila--prea-multi-anal.html