CANCELARIILE STRĂINE S-AU TREZIT ABIA ACUM...

Nu avem nici cea mai mică încredere în marile trusturi de presă străine, care, cu siguranţă, sînt aservite unor interese politice şi economice dincolo de orice îndoială, ca şi la noi. În al doilea rînd, unii politicieni străini sar calul rău de tot. Şi, mă rog, unde erau aceştia cînd în România au fost fraudate alegerile prezidenţiale în 1996, 2000, 2004, 2008, 2009? Sau cînd, ignorînd Constituţia, Traian Băsescu l-a numit pe Emil Boc prim-ministru? Unde erau ele, „cancelariile“? Mai ales că eram deja membri ai UE. Erau mai preocupate de secătuirea României de resursele sale naturale şi umane? De jefuirea unei Naţiuni? Şi, mă rog, unde erau românii noştri? Zilele acestea îi vedem extrem de dornici să-şi dea duhul pe caniculă, sărind în apărarea falşilor idoli care s-au cocoţat în fruntea Statului. Nu i-am văzut protestînd cînd singurul partid care apără Interesul Naţional, PRM, a fost exclus, fraudulos din Parlament. Nu i-am văzut protestînd cînd s-a înstrăinat Petrom. Acum, se vaită toţi, post-factum, de escaladarea preţului carburanţilor. Nu i-am văzut protestînd cînd s-au dat publicităţii contractele cu „băieţii deştepţi“ din Energie. Dar se vaită de preţul luminii şi al întreţinerii şi de aberanta taxă radio-tv inclusă în factură. Nu i-am văzut protestînd cînd s-a înstrăinat ultima bancă românească profitabilă, BCR, lăsînd ţara la cheremul bancherilor străini pe care îi alimentăm continuu din prostie şi rea-credinţă. Dar toată lumea se vaită din cauza datoriilor pe care le au la bănci, în condiţiile deprecierii leului şi a politicilor băncilor străine privitoare la dezvoltarea firmelor româneşti. Oameni buni, haideţi să ne trezim şi să înţelegem că letargia, nepăsarea, lehamitea au consecinţe pe termen lung. Capul face, capul trage. Îndurăm, în continuare, efectele votului uninominal. Împotriva căruia nu-i dă prin cap nimănui să protesteze! Dacă s-ar face un sondaj de opinie, majoritatea votanţilor din 2008 habar nu mai au pe cine au votat la alegerile parlamentare şi dacă respectivul „ales“ mai face parte din formaţiunea care l-a propulsat în Parlament. Ce s-ar fi întîmplat, oare, dacă electoratul parlamentarului x din partidul y ar fi ieşit în stradă, zi de zi, după ce politicianul pe care l-a ales a migrat la un alt partid politic? Ce s-ar fi întîmplat dacă românii ar fi procedat astfel de fiecare dată cînd au fost înşelaţi? Nu ştim, pentru că multora nu le-a păsat. Pentru că mulţi nu întrevăd legătura dintre cauză şi efect. Nu întrevăd consecinţele faptelor lor sau nu consideră că viitorul României, amanetat pe termen lung, deja, depinde direct de acţiunile politicienilor aleşi prin vot. Aşa se explică excesul de pasiune şi furie care a împărţit România în două tabere: pro şi contra Băsescu (PDL), pro şi contra Ponta (PSD), pro şi contra Antonescu (PNL). Chiar nu înţelege nimeni că personajele în cauză fac parte din aceeaşi „famiglie“? Că tot circul suspendării şi al viitoarelor campanii electorale îi va ţine ocupaţi pe români pînă tîrziu, spre iarnă? Cînd se vor trezi, din nou, că preţurile au explodat şi traiul devine pe zi ce trece mai de nesuportat. Şi vom asista la vaiete, tînguieli şi smiorcăieli, cînd va fi prea tîrziu. Şi vom da vina pe viitorii aleşi. Aceiaşi pesedişti, penelişti, pedelişti, udemerişti, Doamne-fereşte! Care vor da vina, a nu ştiu cîta oară, pe „greaua moştenire“. Numai că moştenirea le este transmisă de românii care îi menţin la Putere sub diferite denumiri şi alianţe. După care încep văicărelile fără sfîrşit. Cînd vom înţelege că actualele partide parlamentare trebuie să dispară complet de pe scena politică, putem spune că românii au făcut primul pas pentru a-şi recăpăta ţara şi viaţa. Al doilea pas ar fi aducerea la Putere a Forţelor Naţionale, care să acţioneze strict în interesul tuturor cetăţenilor României. Fără amestecul cancelariilor străine.

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei „România Mare“

Ziarul TRICOLORUL, nr 2512 / 12.07.2012