ROMÂNIA, MAI TRISTĂ CA NICIODATĂ!

Mulţi dintre noi îşi petrec bună parte din viaţă între serviciu, familie şi programele inepte de la televizor. Societatea de consum conduce la alienare şi dezumanizare, spuneau unii teoreticieni, prin anii ’80. Puţini dintre noi, trăind într-un altfel de sistem, încearcă să înţeleagă fenomenul. Dar, dînd ochii direct cu el, deja este altceva. Întrucît candidaţii PRM sînt boicotaţi de multe posturi de televiziune şi beneficiază de „tratament special”, prin ruperea afişelor şi dispariţia celor cîteva bannere din intersecţii, conducerea Partidului România Mare a luat decizia ca actuala campanie electorală să se desfăşoare şi sub forma unor caravane însoţite de însemnele noastre electorale şi de muzică naţională. În Bucureşti, s-a luat hotărîrea ca întîlnirile cu potenţialii alegători să se petreacă şi în preajma gurilor de metrou, cînd se presupune că oamenii se întorc de la muncă. Şoc total, din care greu ne vom reveni! Nu credem nici în statistici, nici în sondaje decît atunci cînd sînt realizate direct de noi.

Dintr-o sută de persoane, de exemplu (noi ne-am întîlnit cu mii, evident), cel puţin 60 erau încruntate, aveau capetele aplecate spre pămînt, împovărate de griji şi probleme, vreo 30 aveau o privire stinsă, însoţită de o tristeţe greu de descris, vreo 8 ţineau lipit la ureche, indiferente la ce se întîmpla în jur, telefonul mobil şi vreo două zîmbeau. Poate pentru că erau tineri şi erau îndrăgostiţi. Oricum, majoritatea păreau că veniseră de la o şedinţă de tortură de tip medieval şi se îndreptau spre alta, fără scăpare. Echipele PRM nu mai văzuseră de mult atît de mulţi oameni supăraţi, dezamăgiţi de propria soartă, la un loc. Nici măcar la aşa-zisele mitinguri de protest, cînd se dansa „pinguinul” şi acţiunea se stingea cu mici şi bere la terasele din jurul Parlamentului. Iar cei mai în vîrstă n-au văzut atîta deznădejde afişată pe chipurile oamenilor nici măcar la celebrele cozi la „tacîmuri” de pui, unde oamenii socializau, se mai spunea un banc politic, gospodinele mai schimbau reţete, bărbaţii discutau despre fotbal etc. După 22 de ani de „democraţie” şi „economie de piaţă”, iată că a dispărut de pe feţe zîmbetul românilor, popor optimist şi vesel de felul lui. Ceva sau cineva a anihilat orice speranţă, poftă de viaţă, sete de dreptate, de adevăr, de apărare a valorilor naţionale din sufletul multor cetăţeni ai ţării noastre. Ciobanul mioritic, în celebra şi condamnabila sa resemnare tot găsise resurse să-şi planifice propria înmormîntare. România de astăzi este cenuşie, tristă, devastată de resursele naturale şi materiale. Dar, dacă prin alegeri corecte resursele naturale pot să revină în proprietatea statului şi o bază materială sănătoasă se poate reclădi, sufletul omenesc nu se repară atît de uşor. Echipele electorale ale PRM au întîlnit adevărata Românie, în care speranţa a murit. Imaginile de la televizor, în care nişte parveniţi peste noapte se distrează pe Valea Prahovei, cîteva familii ieşite la iarbă verde „încing” grătarele sau cîţiva tineri de bani gata petrec prin cluburi reprezintă o foarte mică parte a populaţiei. Pe care votul din 10 iunie a.c. nu o interesează din motive pe care nu le mai comentăm. Probabil... trăiesc bine. Dar ceilalţi? Şomerii, bugetarii de rînd, cu salariile amputate, pensionarii afectaţi de creşterea preţurilor, chiriaşii evacuaţi abuziv din casele cumpărate legal, micii întreprinzători aflaţi în faliment, tinerii care nu-şi găsesc un loc de muncă şi nici posibilitatea de a-şi întemeia o familie, ce vor face? Se vor lăsa păcăliţi de expresia „toţi oamenii politici fură” sau vor veni, masiv, la vot, pentru a răsturna actuala Mafie transpartinică, expertă în manipulare, măsluirea sondajelor şi fraudarea alegerilor? Sau vor da crezare promisiunilor imposibile ale micuţelor partide-satelit ale aceleiaşi Mafii? Deşi nu par, alegerile locale din acest an sînt cruciale pentru România şi vor influenţa configuraţia viitorului Parlament. Şi a viitorului Guvern. Care va da din umeri şi va învinui FMI-ul pentru orice nenorocire se va abate asupra românilor. Care acum sînt marcaţi de o depresie paralizantă. Ce va fi cînd nu vor mai exista deloc bani pentru pensii şi salarii? Îşi vor aminti de unicul partid format din patrioţi şi justiţiari care au spus mereu adevăruri confirmate pe zi ce trece? Vor dori ca PRM şi Forţele Naţionale să preia conducerea României? De ce să aşteptăm o catastrofă economică şi socială ca să ne trezim? Acum e momentul să împiedicăm jaful, începînd cu primăriile şi consiliile judeţene, cu înlăturarea baronilor locali şi a acoliţilor lor, indiferent de culoarea politică! PRM la Primărie, Mafia la puşcărie!

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2482 / 07.06.2012