RENEGOCIEREA, SAU REZILIEREA CONTRACTULUI PENTRU ROŞIA MONTANĂ?

În lunile iulie, august şi septembrie 2011, printr-o campanie de presă extrem de agresivă a celor de la Roşia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.) şi apoi prin intervenţiile publice ale preşedintelui României, Traian Băsescu, primului-ministru, Emil Boc, ministrului Culturii, Kelemen Hunor, ministrului Mediului, Laszlo Borbely, şi preşedintelui Academiei Române, academicianul Ionel Haiduc, prin dezbaterile organizate la posturile publice şi private de televiziune şi radio a fost şi este mediatizată Roşia Montană. În această frumoasă comună din Munţii Apuseni şi, de fapt, în tot „patrulaterul de aur” Roşia Montană, Bucium, Certej-Săcărâmb, Zlatna-Hanes, a venit, în anii 1995-1997, şi îşi continuă acţiunile împotriva Poporului Român şi a României un grup de asasini economici şi politici străini.
Aceştia au găsit sprijin şi susţinere la Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu pentru a jefui uriaşele zăcăminte de aur, argint şi metale rare, pentru a dinamita vestigiile arheologice unice în lume şi pentru a produce cel mai mare dezastru ecologic din Europa, prin folosirea cianurii.
Pînă în anul 1995, participarea Statului Român, prin Minvest Deva, la exploatarea zăcămintelor din Munţii Apuseni era de 100%. Apoi, fără ştiinţa şi aprobarea Poporului Român şi ale Parlamentului, în mare taină, prin Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.), Guvernele Ciorbea, Radu Vasile, Isărescu, Năstase, Tăriceanu şi Boc au permis să fie negociate, încheiate şi derulate contracte de concesionare şi acte adiţionale secrete cu firma Gabriel Resources (care deţine peste 95% din afacere) din Marea Britanie şi actualele firme străine Roşia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.) şi Deva Gold. Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, precum şi Guvernele pe care le-au format şi dirijat, au ascuns Poporului Român, proprietarul bogăţiilor naturale, clauzele contractelor de concesionare şi ale actelor adiţionale pentru cele mai mari şi mai bogate zăcăminte din lume de aur, argint şi metale rare, cele din Munţii Apuseni. Despre aceste contracte de concesionare au datoria şi pot să informeze Poporul Român şi Parlamentul României cîţiva dintre cei care au negociat şi au semnat aceste contracte şi acte adiţionale, între care se numără alogenii Radu Berceanu, Radu Vasile, Decebal Traian Remeş, precum şi foştii directori de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Regia Autonomă a Cuprului Deva (dl. Nicolae Stanca), Compania Naţională a Cuprului, Aurului, şi Fierului, Minvest S.A. Deva (d-nii Septimiu Cîmpeanu, Daniel Andronache, Ladislau Farcas, actualul director, de profesie notar, membru al P.D.L.).
Preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, avertizează popoarele lumii că urmează o nouă criză internaţională, mult mai gravă decît cea declanşată în vara anului 2007, dar cu consecinţe imprevizibile. Între timp, preţul aurului continuă să crească pe plan mondial, iar marile puteri sînt preocupate să achiziţioneze cantităţi uriaşe de aur. În România, preţul aurului se apropie de 200 lei/gram şi va continua să crească. Eternul guvernator alogen al Băncii Naţionale a României, Mugurel Constantin Isărescu, a făcut apel la o comisie de specialişti, care să analizeze la cîte sute de tone de aur ar trebui să crească rezervele ţării noastre şi din ce surse. Aflat în vizită la Roşia Montană, preşedintele Băsescu a declarat ca s-au vîndut aproape 200 tone de aur, în ultimii 10 ani, pentru a se putea plăti pensii şi salarii. Ulterior, conducerea B.N.R. şi Administraţia Prezidenţială au declarat că informaţiile şi cele spuse de preşedintele Băsescu pe această temă sînt departe de realitate.
La sfîrşitul Secolului al XIX-lea, Banca Naţională a României avea rezerve de aur de 15 tone. După ce a fost predat Rusiei tezaurul României, în rezerva B.N.R. au mai rămas 2 tone de aur în anul 1920. Apoi, prin achiziţiile făcute în anii următori, s-a ajuns la un maximum istoric de 140 tone de aur în anul 1940, cînd ţiţeiul românesc a fost vîndut Germaniei pe lingouri de aur. În anul 1985, rezerva de aur a României era de 119 tone, iar la sfîrşitul anului 1989 a scăzut la 68 tone, după ce s-a vîndut aur pentru a se plăti datoria externă. În perioada 1990-1999, rezerva de aur a crescut an de an, ajungînd la 105 tone. Din anul 2000, B.N.R. nu a mai cumpărat aur, după ce s-a pus T.V.A. pe tranzacţiile de acest tip. În vara acestui an, preşedintele Băsescu a anunţat o opţiune strategică, respectiv ca „rezerva de aur a B.N.R. să ajungă la 200 tone, ca urmare a începerii exploatării de la Roşia Montană”. Preşedintele României declară că are datoria ,,să-şi pună ţara în siguranţă”. Din nou, preşedintele Băsescu ori nu cunoaşte, ori se face că nu ştie clauzele contractului de concesionare a zăcămîntului de la Roşia Montană şi actele adiţionale, care nu permit ca din cele 800-4.000 tone de aur existente să intre nici măcar un gram de aur în rezerva Băncii Naţionale a României. Conform acestui contract secret de concesionare a celui mai mare zăcămînt din lume de metale foarte preţioase, participaţia Statului Român a fost stabilită, arbitrar şi nu se ştie de cine, la numai 19,3% şi apoi a scăzut, ca urmare a majorărilor de capital impuse de R.M.G.C., la numai 0,02%-0,6%. Incredibil, dar adevărat! Pentru o participare a Statului Român de numai cel mult 0,6% din profitul R.M.G.C., preşedintele Băsescu solicită să înceapă cît mai rapid jefuirea zăcămîntului de la Roşia Montană, cu o valoare mult peste 100 miliarde euro, care ar fi, chipurile, benefică pentru Bugetul de Stat şi ar asigura 217 locuri de muncă, în locul celor 2.000 locuri de muncă desfinţate prin închiderea minei de la Roşia Montană, în anul 2006, la cererea R.M.G.C., pentru prima dată în ultimii 10.000 de ani. Redevenţa în lei sau în dolari, nu în aur şi argint, pentru R.M.G.C. este de numai 4%, fiind cea mai mică din lume. Ca urmare, contractul de concesionare a zăcămîntului de la Roşia Montană şi proiectul R.M.G.C. nu permit ca, după începerea exploatării, să intre aur românesc în rezerva B.N.R., decît prin cumpărare la preţul pieţei mondiale, plus T.V.A. de 24%. Aceasta fiind realitatea, ştiută şi de preşedintele Băsescu, apar cîteva întrebări fireşti: de ce susţine proiectul R.M.G.C. şi a devenit avocatul R.M.G.C.?; de ce a declarat că ,,exploatarea trebuie să înceapă”?; de ce a cerut renegocierea contractului de concesionare, pe ici pe colo, dar nu în punctele esenţiale şi nu a cerut rezilierea contractului extrem de păgubos pentru Statul Român? Preşedintele României nu a făcut public contractul de concesionare, fiind probabil îngrozit de prevederile sale, dar nici nu a impus Guvernului Boc să fie desecretizat şi să fie asigurată transparenţa lui. De asemenea, preşedintele Băsescu nu a precizat care dintre clauzele contractului cu R.M.G.C. trebuie renegociată şi de ce se impune modificarea acestora. Între timp, cîţiva dintre conducătorii de la Ministerul Economiei şi de la A.N.R.M. au început, din nou în secret, renegocierea contractului cu R.M.G.C. Conform scenariului de păcălire a Poporului Român, peste cîteva saptămîni se va anunţa, probabil de către preşedintele-avocat Băsescu, că a fost renegociat contractul şi se poate forţa începerea exploatării de la Roşia Montană. La presiunea opiniei publice, la insistenţele P.R.M. şi U.S.L. (P.S.D., P.N.L., P.C.), a Societăţii Alburnus Maior şi a zecilor de O.N.G.-uri care se pronunţă împotriva proiectului R.M.G.C., în ziua de 6 septembrie 2011, după 16 ani, a fost desecretizată parţial afacerea R.M.G.C. Deocamdată, a fost publicat pe site-ul Ministerului Economiei, parţial, contractul de concesionare pentru zăcămîntul de la Roşia Montană, cîteva acte adiţionale şi acte constitutive, dar rămîn strict secrete Licenţa de exploatare nr. 47/1999 transferată de la Minvest Deva la R.M.G.C., precum şi rezultatele referitoare la conţinutul real de aur, argint şi metale rare de la Roşia Montană, obţinute în Australia, pe baza celor 1.200 de foraje executate pînă acum de R.M.G.C., dar fără participarea Statului Român. Conform contactului de concesionare încheiat de Guvernul României cu R.M.G.C. pentru zăcămîntul de la Roşia Montană, Statul şi Poporul Român au numai de pierdut, respectiv :
1) Cel mai mare zăcămînt din lume de aur, argint şi metale rare aflat la Roşia Montană revine în întregime firmei private străine R.M.G.C. şi va fi scos din România, sub formă de concentrat minier. Regimurile preşedinţilor alogeni Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au sprijinit şi au acţionat pentru ca bogăţia uriaşă de la Roşia Montană să fie dată gratuit la asasinii economici străini, iar în Munţii Apuseni să fie pregătit cel mai mare dezastru ecologic din Europa, pentru care Poporul Român va avea de plătit, în următorii 200 de ani, despăgubiri de zeci de miliarde de euro sau dolari.
2) Cele mai vechi şi mai lungi galerii din lume pentru extragerea aurului şi argintului, încă din perioada dacică şi romană, vor fi pulverizate prin dinamitare. Reprezentanţii R.M.G.C. se încăpăţînează să susţină că la Roşia Montană nu există galerii din perioada dacilor, a Poporului Primordial care a dat Europei cea mai veche şi avansată civilizaţie, cu 10.000-12.000 î. Chr. Adevărul istoric îi contrazice. Împăratul Traian, în anul 106 d. Chr., a dus ca pradă de război din Dacia cantităţi uriaşe de bogăţii, respectiv 1.640.000 kg aur şi 3.310.000 kg argint, care au fost extrase cu mii de ani înainte din galeriile dacilor de la Roşia Montană. 
3) ,,Distrugerea parţială sau totală a Roşiei Montane ar însemna cea mai gravă  amputare a mediului istoric românesc, distrugerea unui peisaj cultural unic, cu valoare mondială.” Această precizare este înscrisă în Raportul Comisiei prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale, dar preşedintele Băsescu nu a reţinut-o.
4) Prin folosirea a 150 milioane kg de dinamită, va fi pulverizat centrul comunei Roşia Montană, inclusiv cele 9 biserici, cimitirele şi monumentele istorice, vor dispărea 4 munţi şi numeroase vestigii istorice unice în lume, care ar trebui înscrise rapid în Patrimoniul U.N.E.S.C.O. Pare cel puţin ciudat faptul că preşedintele Băsescu nu s-a făcut avocatul Poporului Român şi al Guvernului României, pentru ca Roşia Montană să fie înscrisă în Patrimoniul U.N.E.S.C.O., cu toate că este una dintre cele mai vechi localităţi din lume şi găzduieşte zeci de km de galerii din timpul dacilor.
5) Participarea Statului Român în pachetul de acţiuni de la R.M.G.C. este subunitară, respectiv de 0,02-0,6%, iar redevenţa în lei este de numai 4%, cea mai mică din lume. În mod normal, pentru zăcămîntul de la Roşia Montană, Statul Român, dacă a renunţat să exploateze singur, în Interes Naţional, această bogăţie naturală uriaşă, sub pretextul că nu e rentabilă, ar fi trebuit, după modelul altor ţări, să încheie cu o firmă străină un acord de împărţire a  producţiei, din care Poporului Român să-i revină cel puţin 85% din cantităţile de aur, argint şi metale rare care se vor obţine în urma exploatării prin galerii şi fără cianură.
6) Proiectul R.M.G.C. prevede exploatarea rapidă, în maximum 17 ani, a zăcămîntului de la Roşia Montană, în cariere de suprafaţă şi prin folosirea a 200 milioane kg cianură. S-a pus la cale şi se insistă pentru producerea celui mai mare dezastru ecologic din Europa.
7) Va dispărea localitatea Roşia Montană, iar comunitatea locală va rămîne fără actualele biserici, cimitire, clădiri şi galerii monumente istorice, fără 4 munţi, dar cu un iaz de decantare pe aproape 400 ha, plin cu cianuri şi metale grele, care se vor infiltra în pînza freatică, precum şi cu un  baraj din arocamente, cu o înălţime de 180 m, care nu va rezista şi în scurt timp va ceda. Va urma un dezastru ecologic uriaş în Ardeal, în ţările vecine României şi care, pe Dunăre, va ajunge şi în Marea Neagră. Cine va suporta consecinţele proiectului R.M.G.C.? În mod sigur, Poporul Român, care va fi bun de plată! Cei de la R.M.G.C. vor să scoată din ţară tot concentratul minier rezultat după exploatarea de la Roşia Montană şi, după ei, potopul! Statul Român pierde enorm, în mod premeditat, din afacerea Roşia Montană. Şi în prezent este dator către R.M.G.C., iar după blocarea, pe căile legale, a proiectului R.M.G.C., din Bugetul de Stat vor fi suportate toate cheltuielile făcute de această firmă, inclusiv pentru acte de corupţie, începînd din anul 1995, conform uneia dintre clauzele secrete din contractul de concesionare şi numeroasele acte adiţionale.
Renegocierea contractului cu R.M.G.C. ar trebui să aibă loc numai după ce Statul Român va efectua 1.200 de foraje la Roşia Montană şi se va cunoaşte conţinutul real în aur, argint şi metale rare, iar aceste rezultate trebuie comparate cu cele deţinute de R.M.G.C. în urma analizelor efectuate în laboratoare din Australia.
Avînd în vedere tot ceea ce s-a petrecut, în perioada 1995-2011, la Roşia Montană, inclusiv numeroasele acte ilegale anulate de instanţele judecătoreşti, se impune să se renunţe la noua diversiune cu renegocierea contractului cu R.M.G.C şi să se treacă la rezilierea lui.
Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă, mai devreme!

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/renegocierea-sau-rezilierea--contractului-pentru-roia-montan.html