MAFIA TRANSPARTINICĂ TREBUIE DISTRUSĂ!

Zilele acestea se poartă o discuţie absolut imbecilă legată de declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, „nevoit” să vîndă aurul României pentru a acoperi cheltuielile legate de salarii şi pensii - ne referim aici la cele aşa-zis plătite de la bugetul de stat. Fără să intrăm în subtilităţile care fac diferenţa între bugetele locale şi bugetul guvernamental, îi vom trece în revistă pe cei care beneficiază de sursele de venit, pe care le vom denumi, generic, „bani publici”, proveniţi din taxele şi impozitele persoanelor fizice şi juridice din România. În scopul de a învrăjbi, artificial, anumite categorii sociale, unele împotriva altora, într-un mod de-a dreptul sfidător şi manipulator, în massa bugetarilor au fost amestecaţi, de-a valma, pensionarii, profesorii, medicii, poliţiştii, cadrele militare şi diferiţi lucrători din administraţie sau alte sectoare care servesc, direct, interesele cetăţenilor, legate de necesităţi care le influenţează nivelul de trai: căldura, lumina, transporturi, telecomunicaţii etc.


În contrapondere, au fost aruncaţi, într-o opoziţie neverosimilă, cei care lucrează în domeniul „privat” şi care, vezi-Doamne, sînt puşi în aceeaşi oală cei care obţin venituri de 1.000 de euro lunar cu cei care derulează afaceri de zeci de milioane de euro, obţinuţi din contracte pe banii statului şi care se pretind, apoi, mari contributori la buget, asta dacă au chef sau nu să-şi achite impozitele. Sau, mai grav, inventează, după caz şi „oportunităţi”, cum ar fi retrocedări de TVA în valoare de zeci de milioane de euro. Dar, pentru că cinismul este la modă, am putea spune că nu e treaba noastră, ci a electoratului care îi votează de 20 de ani. La revedere şi-un praz verde! Dar nu putem să ne abţinem de a arăta naţiunii adevărul care este aruncat cu susul în jos într-o societate cu valorile răsturnate sau, în cel mai bun caz, anesteziate. N-avem spaţiul necesar să-i luăm la bani mărunţi pe toţi cei care se alimentează de la bugetul de stat, dar cîteva precizări trebuie făcute, nu de alta, dar nu vrem ca generaţiile viitoare, cititoare ale acestor rînduri, să ne catalogheze drept proşti grămadă, inconştienţi, incompetenţi sau, mai grav, complici la jaful naţional postdecembrist! Să analizăm, pe rînd: sistemul de pensii trebuie să se alimenteze din contribuţiile pe care cetăţenii le-au plătit de-a lungul vieţii de salariat; este vorba de un fond intangibil şi un drept inalienabil al fiecarui român. Punct. Nu are legătură cu bugetul de stat. În al doilea rînd: orice societate care se pretinde civilizată are nevoie de un sistem de învăţămînt, de sănătate şi de siguranţă naţională, fără de care nu poate funcţiona eficient, iar lucrătorii din aceste domenii trebuie retribuiţi decent - cred că nu există dubii în acest sens. Pentru sănătate şi învăţămînt, procentul alocat din PIB este mult sub media UE, aşa că nu putem discuta aici de risipă şi dezmăţ, cel puţin la prima vedere. Nu intrăm în analize mai aprofundate, în care ar trebui să ni se explice de ce, în învăţămînt, şi nu numai, cel mai mic salariu tinde spre 1.000 de lei, iar cel mai mare ajunge la peste 10.000 de lei, şi de unde pînă unde se justifică un astfel de decalaj neruşinat. Dar nu aici este buba răscoaptă care căpuşează societatea strîmbă, neechitabilă şi profund polarizată de azi. Adevăraţii „bugetari” care sifonează banii publici în interes propriu şi al clientelei politice pe care o deservesc trebuie căutaţi în altă parte. În România desfăşoară, actualmente, diverse activităţi, de interes general sau particular, ministere mai mult sau mai puţin utile, regii autonome, agenţii guvernamentale, ONG-uri „independente”, dar finanţate de stat (sic!) şi diverse „societăţi comerciale”, care s-au înscăunat şi profită din plin de baza tehnico-materială a fostului regim, clădită, pardon că îndrăznim să vă reamintim, prin eforturile tuturor cetăţenilor acestei ţări, indiferent de „unitatea administrativ-teritorială” în care au trăit şi muncit. Privatizate în mod fraudulos sau înfiinţate în scopul clar de a se conecta la conducta de bani publici, aceste entităţi „comerciale” ce se vor stat în stat duc politici fiscale şi salariale de sine stătătoare, fără legătură cu economia reală şi în dauna interesului cetăţeanului, care are nevoie, vrînd-nevrînd, de serviciile lor. Altele sînt doar forme fără fond, inutile, menite doar să satisfacă o anumită clientelă politică pînă la a noua spiţă de la roată. Fraţi, nepoţi, verişoare, fini, cumetre şi amante fără pregătirea profesională necesară fişei postului petrec vremea la „serviciu” plimbînd trei hîrtii pline de greşeli gramaticale sau navigînd pe Internet, pe site-uri ale căror denumiri ne e şi ruşine să le pronunţăm! Culmea este că, deşi bugetivore ca fond, aceste structuri, pe care nu le considerăm oportune pentru nevoile actuale ale societăţii româneşti, deseori sînt datoare la buget cu o sumedenie de taxe şi impozite la care ANAF este surdă, oarbă şi mută! Dar asta nu e tot. Din nefericire, mai avem o categorie de căpuşe conectate la bugetul de stat. Vorbim, acum, despre „oamenii de afaceri de succes”, care şi-au făcut averea din contractele oneroase provenite din bani publici. Care „afacerişti”, cu vile şi automobile de lux, confruntaţi cu piaţa liberă, mustind de concurenţă neloială şi evaziune fiscală de proporţii, ar fi fost muritori de foame sau cerşetori în colţul străzii. Care nu au creat un loc de muncă în viaţa lor prin inteligenţă, tenacitate sau spirit antreprenorial autentic. Dar care au cunoscut şi şpăguit pe omul potrivit, la locul potrivit şi în momentul potrivit, ceea ce nu-i de colea. Şi care huzuresc pe banii contribuabililor, dimpreună cu beizadelele lor analfabete, arogante, conducătoare de bolizi ucigaşi pe drumurile publice şi spărgătoare de mii de euro, pe seară, în cluburile de noapte, alături de prostituatele de lux care fac deliciul tuturor televiziunilor, fără excepţie. Şi care, mîine- poimîine, vor deveni politicieni şi guvernanţi ai României. Pînă atunci, trebuie să facem cumva ca ei să dispară din viaţa social-politică, din peisajul mass-media, o dată cu toată clientela bugetofagă, aservită Mafiei transpartinice, adevărata cauză a lipsei de fonduri pentru pensii şi salarii, că doar n-or fi mai puternici decît ciuma bubonică, pînă şi ea a fost eradicată de vreo sută şi ceva de ani!

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/mafia-transpartinic-trebuie-distrus.html