Teoretic, România nu are nevoie de avioane F 16. Nici nou-nouţe, nici second-hand. Nu le vedem rostul, în condiţiile în care războaiele „moderne” se produc în plan economic. Vremea tancurilor nemţeşti sau sovietice, a submarinelor sau a avioanelor englezeşti sau americane a cam trecut. Lasă în urmă prea multă mizerie, propagandă nefavorabilă şi distrug resursele naturale şi forţa de muncă. Mai ales acum, cînd ţările au atît de mare nevoie de toate acestea pentru a-şi susţine propriile economii devorate de sistemul capitalist, devenit din ce în ce mai inechitabil şi falimentar. Exemplul României este cel mai relevant. Ţara noastră a fost transformată într-un fel de colonie a întregii lumi, în care interesele americane, ruseşti, germane, franţuzeşti, greceşti, italieneşti, austriece, ungureşti, evreieşti, arabe, chinezeşti etc. se întrepătrund şi coexistă în scopul jefuirii ei de resursele care i-ar asigura nu numai supravieţuirea, ci şi o binemeritată prosperitate şi dreptate socială pentru toţi cetăţenii săi.
Din acest punct de vedere, România a pierdut războiul economic, cu sau fără F 16, fregate, elicoptere sau alte achiziţii pentru o armată şi aşa decimată la ordin străin şi folosită să se jertfească la propriu şi să cheltuiască bani publici pentru satisfacerea intereselor economice ale altor state. De aceea, românii nu au de ce să se teamă, se află deja sub ocupaţie străină, doar dacă guvernanţii noştri nu au de gînd să ne tîrască în vreun război care nu ne priveşte, dar în scopul implementării vreunei „democracy”, fireşte, în cine ştie ce parte a lumii, mai puţin dispusă să-şi cedeze, fără luptă, petrolul, gazele naturale, aurul, uraniul, pădurile, băncile, avînd parte de conducători cu adevărată coloană vertebrală. Pe de altă parte, presupunem că nimeni de pe aceste meleaguri nu intenţionează să pornească vreun război de cucerire a altor naţiuni. Istoria a demonstrat, doar, că românii sînt un popor paşnic şi (prea) tolerant. A încerca să ne luăm înapoi bogăţiile furate ar însemna război cu jumătate de mapamond, ceea ce nu se poate realiza nici cu toată aviaţia NATO, a Rusiei şi a Chinei la un loc, darămite cu nişte amărîte de F16. Nu este imposibil să recuperam ce s-a jefuit, evident, dar nu prin metode de această natură... Ceea ce ne insultă inteligenţa este că noii stăpîni ai acestei părţi a Europei nu ne-au spus de la început că primirea noastră, pe preşul din vestibul, aproape de masa bogaţilor (atenţie, nu la masa lor!) se va face numai cu sacrificarea economiei româneşti şi transformarea a 90% din cetăţeni în sclavi moderni. Şi, din cînd în cînd, peşcheşul, birul, tainul, despăgubirile de război şi alte forme de jaf cu care Poporul Român s-a împăcat prea lesne, din nenorocire, s-au transformat în forme mai subtile, de regulă ascunse de opinia publică şi denumite „contracte” cu diverse companii străine strîns legate de interese politico-financiare care doresc „bunăstarea” românilor şi „modernizarea” statului nostru. Ziceţi care e „cotizaţia” şi lăsaţi-ne în pace, pentru că nu e nebun cel care cere, ci e nebun cel care dă. Iar cel care dă, are şi un nume: Mafia transpartinică, aceea care ne guvernează de 21 de ani cu susţinere străină, adică a celor care au tîlhărit acest popor şi care nu au interes să se schimbe această stare de lucruri. O Românie cu datorie externă uriaşă este la cheremul marii finanţe mondiale, iar suveranitatea ei atîrnă de un fir de păr. Unul dintre motivele pentru care a fost asasinat Nicolae Ceauşescu este faptul că a plătit datoriile externe, iar „păcatele“ pentru care au fost hăituiţi copiii săi nu ne sînt clare nici astăzi. Vedem însă că, mai nou, familia Ceauşescu face rating de dincolo de mormînt, altminteri nu înţelegem interesul subit al unor televiziuni pentru acest nou subiect. Chiar dacă e vorba numai de audienţă, chiar dacă se strecoară în rîndul populaţiei mesaje subliminale într-un anumit scop, un lucru este cert: graniţa dintre mărire şi decădere este extrem de fragilă, iar actualii potentaţi ai vremii şi beizadelele lor ar trebui să înveţe că bogăţia, libertatea sau chiar viaţa se pot pierde într-o clipită. Cu sau fără F 16 la îndemînă. Sînt suficiente un elicopter şi o mînă de trădători, „tovarăşi şi pretini”...
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/ce-vor-face-romnii-cu-f16.html
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu