Încă de la bun început, precizez că am un mare respect faţă de Casa Regală britanică. Îi ştiu Istoria, cu lumini şi umbre, şi cunosc rolul important pe care monarhia engleză l-a avut în civilizarea şi creştinarea unei bune părţi a Planetei. Nu-mi place cum s-au purtat englezii cu americanii, înainte şi puţin după 1776, nici cu Napoleon (pe care l-au ţinut prizonier pe Insula Sfînta Elena, iar unii spun că l-ar fi otrăvit cu arsenic), nici cu noi, românii, pe care ne-au bombardat în 1943 şi 1944, vînzîndu-ne ruşilor, prin acordul dat lui Stalin de Winston Churchill, în februarie 1945, la Yalta – dar astea sînt sinuozităţile Istoriei şi, cine ştie, poate că aşa a vrut Dumnezeu. Misterele Londrei sînt mai mari decît Misterele Parisului, unul dintre ele fiind formidabila controversă referitoare la paternitatea celor 37 de piese ale lui William Shakespeare. Personal, nu cred că acel actor cu nume comic („Scutură lance“), care a avut două fete analfabete (aşa au trăit şi au şi murit, neştiutoare de carte), ar fi fost capabil de acea muncă de demiurg.
Mai degrabă înclin să cred că acele capodopere încă neegalate de nimeni, după 400 de ani, sînt opera mai multor autori. De pildă, mă gîndesc la „Poveste de iarnă“ şi la „Hamlet“ – ca scriitor şi cunoscător al analizei comparative, eu sînt convins că e vorba de doi autori diferiţi. Dar, asta e o altă problemă, asupra căreia sper că voi reveni o dată şi o dată.
Aşadar, nutresc un profund respect faţă de Casa Regală de Windsor, fostă de Hanovra (şi-a schimbat numele german, din motive lesne de înţeles). Îmi place, mai ales, Elisabetha a II-a, pentru nobleţea şi discreţia ei, dar şi pentru spiritul olimpian cu care a ştiut să treacă peste încercările vieţii; nu e uşor, pentru o mamă, să-şi vadă cei doi băieţi cu căsniciile eşuate, iar pe o fostă noră, filmată cînd negocia o şpagă de 500.000 de lire în numele fiului reginei, Andrew. În colecţia mea de autografe celebre există un document rarissim: scrisoarea Elisabethei a II-a către Gh. Gheorghiu-Dej, din anul 1961. Nutresc speranţa că suverana nu se va dezice de ea, aşa cum s-a dezis de scena plimbării în caleaşca regală, pe străzile Londrei, a lui Nicolae Ceauşescu. Îmi place şi de fiul mai mare al reginei, Charles, neîndoielnic, viitorul rege al Marii Britanii. Omul are bun-simţ, nu spune nimic interpretabil, sau care să se întoarcă împotriva lui, ori care să lezeze mîndria cuiva. Unde mai pui că face şi muncă umanitară şi de ocrotire a naturii şi a patrimoniului cultural, pasiune care îi poartă paşii, de multe ori, chiar şi pe meleagurile noastre. În ceea ce priveşte nunta nepotului reginei, William, cu aleasa inimii sale, Kate, bravo lor, englezilor! Au dat, încă o dată, dovada că sînt inegalabili în materie de regie teatrală şi montaj cinematografic. În general, cam tot ceea ce atinge englezul – de la băuturi şi stofe, pînă la catedrale, maşini, avioane, muzică, opere de artă, spectacole, campionate de fotbal etc. – iese bine, e de calitate. Popor mare, jos pălăria! Vineri, englezii au reuşit să ţină, cu sufletul la gură, întreaga Planetă. Am avut plăcerea să vizitez, şi eu, Catedrala Westminster Abbey. Eram, în 1999, la Londra, unde însoţeam echipa de fotbal Steaua Bucureşti. Nu eram singur, ci cu fratele meu mai mare, Marcu. Aveam cîteva ore libere, pînă la meci, aşa că am vizitat trei obiective: 1) Turnul Londrei;
2) Muzeul figurilor de ceară (mutat de Madame Tussaud de la Paris la Londra) şi 3) Westminster Abbey. Am fost surprins să constat că nici măcar angajaţii Catedralei (nişte muzeografe) nu ştiau de unde vine Abbey: da, vine de la Abaţie (asta şi înseamnă), dar Abaţia vine de la Abba (sau Avva), care, în ebraică, înseamnă Tată, sau Dumnezeu. N-am să descriu, acum, ceea ce aţi văzut cu toţii. Lumea tînjeşte după normalitate, după poveşti frumoase, animate de oameni paşnici şi plăcuţi. Mai cu seamă că atunci, la săvîrşirea sfintei taine a căsătoriei, s-a auzit cuvîntul Domnului, a fost pronunţat numele lui Isus Christos. Pe care americanii, de pildă, dar şi alţii, au început să-l evite, pentru a fi „politically correct“, adică pentru a nu-i supăra pe evrei şi musulmani. E o scandaloasă nerozie. Marea civilizaţie a lumii stă pe umerii lui Isus Christos. Am mai scris asta şi o voi repeta pînă se vor ruşina toţi impostorii care îşi dau cu părerea despre lucruri la care nu se pricep, dictînd şi conduita altora: încercaţi să extrageţi figura Mîntuitorului din muzică, arte plastice, arhitectură, literatură - nu mai rămîne nimic important, se năruie şi lucrările lui Bach, Händel, Haydn, Vivaldi, ca şi cele ale lui Rafael, Michelangelo, Leonardo da Vinci, El Greco, ca să nu mai vorbim de biserici şi catedrale, dar şi de creaţiile lui Goethe, Tolstoi, Dostoievski ş.a. Mai mult decît atît, dar cei care L-au hulit, sau L-au ironizat pe Christos au avut parte de o moarte rea (fiindcă există o moarte bună, liniştită, firească, dar şi o moarte rea). Aşa că Biserica Anglicană şi-a făcut, vineri, din plin, datoria. Deşi ea s-a născut din păcatele repetate ale lui Henric al VIII-lea, poate că şi-a cimentat temeliile tocmai pe sîngele vărsat de acest rege. Dar n-a fost singurul englez sîngeros – probabil că asta e o moştenire de la celţi. Aşa cum şi steagul Marii Britani, reprezentînd Crucea Sfîntului Andrei, Apostolul fiind răstignit înclinat, iar ea, această cruce, precum şi cimpoiul şi fustanela bărbaţilor, au fost duse de celţi, din Dacia, în Insulele Britanice.
N-aş fi scris aceste rînduri dacă publicul din România ar fi avut parte de transmisii decente ale ceremoniei regale. Din păcate... Neamprostia ţoapelor de pe Dîmboviţa a ţinut să iasă în evidenţă şi de data asta. Adică da, vedeţi voi, fraierilor, o nuntă ca-n basme, dar partea leului e a noastră, a comentatorilor, care vă explicăm ce vedeţi, ca să nu muriţi proşti! Parcă niciodată n-a ieşit mai în evidenţă mediocritatea aşa-ziselor „persoane publice“ din societatea românească. În general, cam aceleaşi figuri care populau, an de an, festivităţile organizate de S. O Vântu la Atheneul Român, în cadrul galei „10 pentru România“ – dar care, acum, au dat bir cu fugiţii, lăsîndu-l pe amărîtul ăla să fie „Deţinutul de serviciu“ al porcului de Traian Băsescu, care, după ce a furat Flota, vrea să fure şi postul Realitatea TV.
Am să încep chiar cu „perlele“ debitate de Realitatea TV. Precizez că nu am urmărit transmisiile de la început şi nu am putut sta pînă la sfîrşit, fiindcă am şi lucruri mai bune de făcut. Postul cu pricina i-a trimis acolo pe doi prezentatori: Ema Zăicescu şi Cosmin Stan. Tînărul este, în general, corect. Tînăra este, însă, o ţigăncuşă obraznică şi analfabetă, cu o figură cabalină şi cu ifose de mare realizatoare. Mai nou, a adoptat şi o ţinută de balerină, ţinînd picioarele (atunci cînd nu stă pe scaun) ca la „Lacul lebedelor“ – numai că, din păcate, ea reprezintă ceea ce a mai rămas din lebedele mîncate de tovarăşii ei de etnie. Ei, bine, această Maia Pliseţkaia în mizerie a dat, vineri, măsura stupidităţii sale: ea nu mai vorbea normal, ci afectat, englezit, cu o veselie falsă, luînd vorba din gura tuturor şi debitînd nişte platitudini jenante. Am notat cîteva mostre: * Turiştii au stat „cu sacii de dormit pînă în jurul nasului“. * „Aici vor avea loc dineele“ (corect „dineurile“).
* „Camerele de vederi“. * „Dacă putem spune aşa“ (repetă obsesiv, ca semn al sărăciei de limbaj). * „Să-i salute pe cei doi frumoşi“ (pe William nu-l dă, deloc, frumuseţea afară din casă). Cosmin Stan a gafat şi el, de genul: * „Toţi turiştii stau agăţaţi de gardul Palatului Buckingham“. Chiar toţi, Cosmine? Erau peste 200.000! * „Mi se pare că Katherine“ – cacofonie ce putea fi evitată. Alături de cei doi s-au aflat şi trei necunoscuţi: o individă răsturnată pe scaun, pe care am înţeles că o cheamă Sebastian (o fi fost Sebastian Bodu?), cineva de la parazitarul Institut Cultural Român (Doru Branea) şi un român stabilit de 17 ani în Anglia (Joltea). * Doru Branea – referindu-se la parada militarilor britanici, acesta a spus: „Caschetele din blană de urs“ (în loc de „căciulile“). * Toate steagurile britanice sînt „fixate în bernă“ (?!). Să lucrezi, tu, la Institutul Cultural Român, să stai la Londra, pe banii amărîţilor tăi compatrioţi, şi să nu ştii că „berna“ se referă la „doliu“ – iată încă un motiv de ruşine pentru aşa-zişii elitişti ai lui H. R. Patapievici. * „Dar totuşi“, a mai zis „diplomatul“ Branea, ceea ce este incorect gramatical (formulă redundantă, adică pleonastică).
În studioul de la Bucureşti s-au succedat mai mulţi invitaţi. Printre ei, Adina Buzatu, care dă bine pe micul ecran (e drăguţă), dar ar da şi mai bine dacă s-ar exprima ceva mai atent. N-ai voie să spui: „A fost o rochie cu un decolteu foarte puţin mai adînc“. Şi nici: „David Beckham nu şi-a pus decoraţia pe pieptul stîng“ (?!). Mai ales că Adina are o fetiţă de 13 ani, pe care o cheamă Sara - în ebraică, acest nume înseamnă Prinţesă.
* Ei, bine, campionul absolut (că tot repetă el, pînă la vomă, acest cuvînt) al greşelilor şi inepţiilor a fost mai vechiul meu client, Alin Gălăţescu. Rareori am văzut un imbecil mai mare ca ţiganul ăsta cu căpăţînă de porc la tavă şi ţăcălie de gropar! Nu ştiu ce şcoală are, nici din ce trăieşte – ceea ce ştiu e faptul că arată urît şi se exprimă şi mai urît, dar ce-i de curul lui, ce aere îşi dă pe la cluburile de fiţe, unde pozează în „arbitrul eleganţei“ şi executorul testamentar al lui Gianni Versace (care fură capace de canal)! Din păcate, spaţiul public s-a umplut de sfertodocţi din ăştia, care cîştigă banul uşor, au şterpelit nişte clişee verbale de pe la alţii, pe care le combină cu expresii din frangleză, şi le iau faţa la fraieri, naivii uitîndu-se în gura lor ca la nişte personalităţi din „lumea bună“. Ce-a produs Alin Răhăţescu în viaţa lui? Chiloţi? Jartiere? A tricotat prezervative? Un parazit. Dar derbedeul are şi opinii politice, e agresiv, violent etc. Fără nici o plăcere, voi reproduce cîteva din mucozităţile care au ţîşnit din capul de drac al acestui aurolac: * „Toată lumea făcea pe seriosul apropo de rochia lui Kate“. „Era o rochie aproape blazonată“. „Decolteul optim“. „Una dintre cele mai haioase momente“. „Borurile largi (ale pălăriei) sînt nişte simboluri ale ieşirii din oraş, al unei curţi“. „Ele au o portiţă, şi portiţa este capul“. „Casa regală are o portiţă gigantică, în zona culorilor, prin regină“. „În zona feminină“. „În zona gulerului“. „O zonă de naturaleţe“. „A fi un bărbat în zona britanică“. „În zona militară“ (cuvîntul „zonă“ e o fixaţie a acestui incult, care vorbeşte o „păsărească“ afectată, ca fotbaliştii români ce jucau în străinătate, în anii ’90). „Bărbaţii trebuie să fie ori impecabili, ori militari“. „Pălăria aia gigant, de blană“ (se referea tot la „căciulă“). „Simpatică ca“. „Caleaşca asta-i şi mai cool decît Papamobilul“. „Dacă ne uităm la oamenii care merg pe stradă, 60% din ei au simboluri ale Marii Britanii“ (băiatul este exaltat, el hiperbolizează totul; în realitate, nu erau nici 10%). La idiotul ăsta de Gălăţescu – care nu poate vorbi normal, el se screme să epateze – totul e „clean“, „sauvage“ etc.
* Îi recomandăm tinerei actriţe Medeea Marinescu (care, desigur, face parte din altă lume decît cioflingarul Gălăţescu, fiind o fată drăguţă şi talentată) să nu se mai extazieze atîta în faţa monarhiei, fiindcă nu întotdeauna aceasta „reprezintă un model de educaţie!“. Şi să fie mai atentă la gramatică. Am „pescuit“ două dezacorduri (în puţinul timp cît m-am uitat la televizor): „Aicea surprinde naturaleţea şi simplitatea“ şi „Naturaleţea şi simplitatea care o apropia de popor“.
* Tot la Realitatea TV s-a vorbit de Regele (?!) Rainier de Monaco (atunci cînd l-am cunoscut eu, în februarie 1987, la Monte Carlo, era doar Prinţ, şi aşa a şi murit). Am mai auzit „Patruzeci şi doi de minute“ (în loc de „Patruzeci şi două“).
* La TVR, un cuplu enervant: Rodica Culcer („Uite-l pe Regele Mihai! Uite-l pe Regele Mihai!“, sau cam aşa ceva) şi Cristian Tabără. Şi aici, „regină“ a fost cacofonia! „Poliţia britanică, care încet-încet“ (Rodica Culcer) şi „Ca cea laică“ (Cristian Tabără). O notă proastă pentru fosta locotenent-major de Securitate şi politrucă (matracucă) de la Academia „Ştefan Gheorghiu“, care ţipa, cu vocea ei spărtigoasă, acuzînd „momentele îngrozitoare“ (?!) de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Bine că trăieşte ea, acum, „momente înălţătoare“ pe vremea derbedeului de Traian Băsescu!
* La Antena 3, insuportabila Carmen Avram. Tot exaltată. Tot „preţioasă ridicolă“. Tot cu cercei de Sara Montiel (se dă spanioloaică, deşi eu ştiu că este evreică, să fie sănătoasă). Ce m-a deranjat la această creatură închipuită, care se crede o mare ziaristă, dar e prăfuită, caută senzaţionalul cu lumînarea şi, vai, e profund incultă? Mereu a stîlcit cuvîntul „Abbey“, pronunţîndu-l cu gura strîmbă, „EIBI“. Am explicat, mai sus, de unde provine acest termen. Ea ne povestea nouă, celor de acasă, ceea ce deja văzusem. Dar cum o făcea? Căzută pe spate, ca broasca ţestoasă! „Kate este de o frumuseţe incredibilă“. „Rochia îi vine impecabil“ (aiurea). „Dantela e incredibilă“. „Tot evenimentul este copleşitor“. „Evenimentul este copleşitor“. Bine că n-a însoţit-o acolo fostul (actualul? viitorul?) ei bărbătuş, Adrian Ursu, pe care l-ar fi putut transforma englezii în căciulă pentru Regimentul de Gardă (caschetă, pălărie, cipilică, bască etc.).
* Au fost mai multe greşeli şi prostii debitate, vineri, pe micile ecrane. Din păcate, cam ăsta-i nivelul majorităţii dezbaterilor şi comentariilor televizate, în mai toate domeniile. Auzim de „divorţialitate“, „targhetare“, „prioritizare“, „focusare“, „sustenabilitate“ ori de alte barbarisme. La noi, românii, din nefericire, Televiziunea e ca o maşină de salubritate inversă: în loc să strîngă gunoiul, ni-l varsă în casă. Scena publică e populată de personaje modeste intelectual, dar cu pretenţii disproporţionate. Vineri, o ceremonie fastuoasă şi, în egală măsură, de bun-simţ, le-a fost prezentată românilor de nişte băgători de seamă de teapa „bruneţilor“ Ema Zăicescu şi Alin Gălăţescu. Ne putem imagina ce era la gura acestor puradei bătrîni dacă acolo, la Londra, îşi făcea apariţia şi „suveranul“ lor, regele Cioabă. S-o ducă, el, la altar pe Kate. Iar la balcon s-o sărute un alt „meridional“, Edmond Tălmăcean, care să o ia şi la dans, rupîndu-se-n figuri. Păi, vă daţi seama ce audienţă ar fi fost? Supertare! Intergalactică. Încă nu-i timpul pierdut...
CORNELIU VADIM TUDOR
29 aprilie 2011
http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment/marele-absent-regele-cioab-nunta-regal-de-pe-tamisa-comentat-de-nite-chibii-tmpii-de-pe-dmbovia.html
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu