E capabil Consiliul Superior al Magistraturii să permită reintroducerea cenzurii în România, cu sprijinul unor judecători corupţi?

MEMORIU ADRESAT DOMNULUI CĂTĂLIN PREDOIU, MINISTRUL JUSTIŢIEI

Stimate domnule ministru, Subsemnatul, dr. Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European şi preşedinte al Partidului România Mare, domiciliat în Bucureşti, Strada General Butoianu nr. 4, Sector 5, doresc să vă aduc la cunoştinţă existenţa unei situaţii fără precedent în justiţia românească, solicitîndu-vă analizarea tuturor faptelor expuse în continuare şi luarea măsurilor legale.



Vă precizez că este vorba despre un dosar civil, care a avut drept obiect pretenţii, atît financiare, cît şi de altă natură, iar speţa la care face referire l-a avut ca reclamant pe Guşă Cozmin, acesta judecîndu-se în contradictoriu cu pîrîţii Vadim Tudor Corneliu, Hogea Vlad şi SC Editura "Speranţa". Precizez că, din cauza implicaţiilor politice, instanţele judecătoreşti au fost părtinitoare faţă de reclamant, pronunţînd o serie de hotărîri judecătoreşti contrare normelor legale şi morale.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 9211/16.10.2008, pronunţată în dosarul 8946/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 a obligat pîrîţii la plata sumei de 50.000 RON ca daune morale către reclamant, fundamentînd această hotărîre nu în baza unor probe sau texte exprese de lege, ci pe apartenenţa politică. Situaţia care a generat această cerere a fost publicarea unor pamflete în ziarul "Tricolorul", organul de presă al PRM. Aceste pamflete au fost considerate ca un pericol la adresa politicului corupt şi, în consecinţă, s-a trecut la promovarea unei acţiuni ce nu avea alt scop decît crearea unui precedent pentru limitarea dreptului de liberă exprimare, prevăzut în Art. 30 din Constituţia României. Prin cîştigul de cauză în acest dosar, s-a urmărit intimidarea oricărui ziarist sau scriitor care atacă neregulile şi abuzurile lumii politice, arătîndu-se că, oricînd, o asemenea persoană poate fi dată pe mîna justiţiei şi sancţionată pentru curajul de a critica unele aspecte negative din societate.

Este inacceptabil ca o astfel de sumă să fie stabilită ca daune morale! Cum se justifică acest cuantum? Doar ţinîndu-se cont de latura politică şi de statusul social? E plin Internetul de asemenea dezvăluiri referitoare la acel traseist politic, care deţine o avere imensă, pe care nu o poate justifica - dar el m-a dat numai pe mine în judecată! Nu e suspect? În cazul în care, într-adevăr, s-ar fi reţinut o vătămare morală la adresa reclamantului Guşă Cozmin, instanţa ar fi putut dispune doar publicarea unei dezminţiri în baza unor probe clare, iar nu să limiteze dreptul la libera exprimare al persoanelor şi al publicaţiilor. În definitiv, la cuvinte se răspunde prin cuvinte. Eu, unul, am publicat în aceşti 20 de ani cca. 100 de Drepturi la Replică, ale unor oameni care doreau să-şi expună punctul de vedere, sau să se apere - aşa e civilizat, democratic.

Consider că ne-a fost limitat abuziv dreptul la libertatea de expresie de către o instanţă care ţine cont nu de legi, ci de apartenenţa politică. Hotărîrea pronunţată nu are alt scop decît intimidarea unei publicaţii şi sufocarea economică a acesteia. Precizez că toate articolele publicate au fost încadrate în limitele pamfletului, însă este evident că instanţa consideră necesară limitarea dreptului de a publica în calitate de patron de ziar şi de pamfletar. Conform acestor aprecieri ale instanţei, pînă şi scrierile marelui I. L. Caragiale ar trebui interzise tot din motive politice.

Vă aduc la cunoştinţă faptul că eu nu am fost citat pe parcursul judecării cauzei mai sus - menţionate, fiindu-mi astfel încălcate toate drepturile procesuale. Prin urmare, am fost privat de posibilitatea unei apărări efective, în deplină contradictorialitate cu celelalte părţi. Efectiv, eu NU am ştiut de acest proces, fiindcă nu mi-a parvenit nici o citaţie - dacă aş fi fost informat, m-aş fi prezentat, aşa cum am făcut şi în alte situaţii.

Subliniez că abia la sfîrşitul lunii iulie a anului curent am aflat de existenţa unui asemenea proces şi de sentinţa civilă nr. 9211/16.10.2008, pronunţată în dosarul nr. 8946/301/2008, de pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, de la o ziaristă, în timpul unei Conferinţe de Presă.

În prezent s-a ajuns la procedura executării silite (?!), subsemnatul procedînd la demersurile necesare apărării drepturilor cuvenite. În acest sens precizez că, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, există dosarul nr. 25783/301/2010, avînd drept obiect contestaţia la executare, cu termen în data de 15.11.2010.

Dosarul nr. 8946/301/2008 se află acum pe rolul TMB, cu termen în data de 13 septembrie 2011, în stadiul procesual al apelului cu repunere în termen.

Vă solicit, domnule ministru, studierea acestui caz cu implicaţii imense în ceea ce priveşte libertatea presei, avînd deplină încredere că veţi dispune în consecinţă şi cu respectarea drepturilor prevăzute şi garantate de către Constituţia României. Eu ştiam că cenzura e desfiinţată în România sau, cumva, mă înşel? România este membră a Uniunii Europene şi la acest statut cred că, prin elaborarea şi votarea legilor necesare, mi-am adus şi eu o modestă contribuţie, ca senator, timp de 4 legislaturi (1992-2008), perioadă în care am fost şi secretar, şi vicepreşedinte al Senatului. Efectiv, am senzaţia că asist la o emisiune "Camera Ascunsă", sau "Plasa de stele" şi tot aştept să apară cineva şi să spună că nu e adevărat, că totul e o farsă. Fiindcă nicăieri în lumea civilizată nu e pedepsit un om pentru delictul de opinie, mai ales că nu el a scris textele respective şi, mai mult decît atît, nu i s-a dat dreptul la apărare.

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Parlamentului European,
Preşedintele Partidului România Mare
27 octombrie 2010

http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=9504&format=html