Popor de capete plecate...
An Nou şi fără de prihană
Bine-ai venit în ţara mea
Fii un balsam de pus pe-rană
Fii drept şi generos cu ea
Învaţă-i vechea rînduială
Şi mersul turmelor pe văi
În marea firii catedrală
Tu dă-i belşug, şi pace dă-i
Iar de-i vedea jelind o mamă
Îndoliată după fiu
Să ştii că-n veşnica ei dramă
Se-ngroapă un popor de viu
Bogaţi am fost - ne vlăguiră
Uniţi eram - ne-au sfîrtecat
Nici un cutremur nu ne miră
Nici un potop nu ne-a cruţat
E un blestem, de bună seamă
Prea dăm noi vamă tuturor
Prea ne comandă şi ne-nhamă
Tîlhari străini de-acest popor Şi fiecărei generaţii
I-e scris s-o ia de la-nceput Primind diktate şi somaţii
Precum că nici nu ne-am născut
Precum că nu-i a noastră ţara
Că nu avem strămoşi latini Răbdăm de mii de ani ocara
Şi totuşi prindem rădăcini
Iar pentru-o zi de demnitate
Plătim c-un veac de umilinţi Popor de capete plecate
Vor să ne scoată azi din minţi
Ne vin controale de departe
Ne mint, ne urcă pe cîntar
Chiar şi Biserica ne-mparte
Deşi Isus e unul, doar
Au interes să ne arate
Ca pe un trib oriental
De hoţi, ţigani şi prostituate
Şi de handicapaţi mintal
Iar ce ne doare cel mai tare
E faptul că le dăm prilej
Parcă un fel de viscol mare
Ridică pleava în vîrtej
An Nou cu rezonanţe grave
Din norul cosmic te-ai desprins
Prin castre, bazilici şi dave
Troian de fluturi albi ai nins Înaintăm pe-un cîmp de mine
Nobleţe veche de ţărani
Nicicînd n-a fost mai rău, mai bine
E praf de puşcă prin Balcani
Adu belşug şi dă speranţă
La omul simplu şi sărac
Fă-1 să se simtă-n siguranţă
În iadul de sfîrşit de veac
Pîrjolul tău să îi usuce
Pe mafioţi şi trădători
Du-i pe pustii şi fă-le cruce
Şi scapă-ne de impostori Aceasta-i România Mare
Azi bate ora să-nviem
Iar soarta Patriei ne doare
Şi o iubim la disperare –
În lături, şerpi, că vă blestem!
CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din „România Mare”, nr. din 24 ianuarie 1992)
Ziarul TRICOLORUL, nr 2360 / 10.01.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu